1,25-dihidroxi vitamina D3

Interferențe și limite

În anumite situații, în cazul intoxicației cu vitamina D, testul ce măsoară 1,25-dihidroxi Vitamina D3 poate avea valori normale sau scăzute.

Probele intens hemolizate sau lipemice pot interfera cu rezultatele.

Valori scăzute

Deficiența de vitamina D „subclinică” sau insuficiența vitaminei D este obișnuită și este definită ca un nivel de vitamina D mai scăzut decât normal, care nu are semne sau simptome vizibile. Cu toate acestea, insuficiența vitaminei D este adesea asociată cu absorbția gastrointestinală redusă a calciului, scăderea densității osoase (osteopenie sau osteoporoză) și, în unele cazuri, o scădere ușoară a nivelului de calciu din sânge, creșterea hormonului paratiroidian (care accelerează resorbția osoasă), o creștere a riscului de cădere și posibile fracturi, toate acestea putând afecta grav calitatea vieții unei persoane.

Astfel, identificarea și tratarea insuficienței sau deficienței de vitamina D este importantă pentru menținerea rezistenței osoase. Tratamentul poate chiar îmbunătăți sănătatea altor sisteme ale corpului, cum ar fi sistemul imunitar, muscular și cardiovascular, deși sunt necesare mai multe cercetări în aceste domenii.

Principalele motive pentru nivelul scăzut de vitamina D sunt:

• Lipsa vitaminei D din alimentație, deseori asociată cu expunerea inadecvată la soare;
• Incapacitatea de a absorbi vitamina D din intestine;
• Boli sau intervenții chirurgicale care afectează absorbția grăsimilor — anumite boli afectează capacitatea organismului de a absorbi cantități adecvate de vitamina D prin tractul intestinal (boala celiacă, boala Crohn și fibroza chistică);
• Incapacitatea de a procesa vitamina D din cauza bolilor renale sau hepatice;
• Ficatul și rinichii au enzime importante care schimbă vitamina D din pielea expusă la soare sau alimentele în forma biologic activă a vitaminei D. Persoanele cu boli cronice ale rinichilor și ficatului prezintă un risc crescut de a avea un nivel scăzut de vitamina D activă, deoarece au niveluri scăzute ale acestor enzime;
• Aport inadecvat - sugarii, copiii și adulții în vârstă sunt expuși riscului de a avea niveluri scăzute de vitamina D din cauza aportului inadecvat;
• Laptele matern conține niveluri scăzute de vitamina D, iar majoritatea formulelor pentru sugari nu conțin vitamina D în cantități optime;
• Persoanele în vârstă nu consumă suficiente alimente bogate în vitamina D și, chiar și atunci când o fac, absorbția poate fi limitată;
• Persoanele care nu consumă sau nu pot consuma produse lactate sunt, de asemenea, expuse riscului de deficit de vitamina D.

Valori crescute

Intoxicația cu vitamina D se observă, de obicei, la valori serice ale 1,25-dihidroxi Vitamina D3 mai mari de 150 ng/mL (374 nmol/L). Simptomele intoxicației acute includ confuzie, poliurie, polidipsie, anorexie, greață și vărsături, slăbiciune musculară. Intoxicația cronică poate conduce la nefrocalcinoză (calcificări la nivel renal), demineralizare osoasă.

Ficatul reprezintă principalul sediu de depozitare al vitaminei D, iar atunci când sunt consumate cantități mari, excesul este stocat la nivelul țesutului adipos. Atunci când și acest sediu de depozit ajunge la saturație, vitamina D rămâne în ser și este convertită la nivele toxice de 25-OH vitamină D.

Determinarea nivelului de 1,25-dihidroxi Vitamina D3 este utilă și pentru diagnosticul afecțiunilor granulomatoase, în special sarcoidoza, în care pacienții prezintă, de asemenea, hipercalcemie, hiperfosfatemie și un nivel redus de PTH.

Valori crescute ale 1,25-dihidroxi Vitamina D3 mai pot fi întâlnite și în rahitismul ereditar de tip II dependent de vitamina D, limfoame sau hiperparatiroidism primar.

Excesul de calciferol (hipervitaminoza) se caracterizează prin:

• Efecte toxice asociate cu mobilizarea calciului din oase;
• Creșterea calcemiei și fosfatemiei;
• Calcifierea unor țesuturi.