Antigen Giardia (Ag Giardia)

Informații generale

Giardia lamblia este un patogen, un protozoar intestinal care provoacă giardioza, o boală diareică. Giardia se regăsește sub formă vegetativă sau chistică și se localizează în intestinul subțire, mai ales la nivelul duodenului. Parazitul ajunge în organism prin apă sau alimente contaminate. Nerespectarea regulilor de igienă reprezintă un factor important în contractarea acestui patogen. În țările în curs de dezvoltare, aproximativ 25% din populație ajunge să ia contact cu acest parazit, iar în țările sărace infecțiile pot ajunge la un procent de aproape 100% din populație. Pentru țările industrializate procentul nu trece de 10%.

Infecția cu Giardia lamblia nu determină întotdeauna simptome, de aceea prezența antigenului specific poate fi regasită și în cazul pacienților la care nu există alte indicii clinice.

La pacienții care suferă de malnutriție, fibroză chistică sau care au sistemul imunitar compromis, prezența patogenului reprezintă o provocare pentru organism și poate avea efecte serioase. În cazul lor, de cele mai multe ori, pentru tratamentul infecției este necesară spitalizarea.

Perioada de incubație a parazitului ajunge și până la 42 de zile, iar pacientul infectat este posibil să nu aibă deloc simptome. Dacă există simptome, de cele mai multe ori acestea sunt reprezentate prin diaree acută sau cronică. De obicei, semnele și simptomele infecției apar la 1-3 săptămâni de la contactul infectant iar atenuarea lor cu tratamentul potrivit poate dura de la 2 la 6 săptămâni.

Când este recomandată analiza Ag Giardia

Cei mai predispuși la o astfel de infecție sunt copiii, de aceea determinarea Ag Giardia este recomandată în cazul lor la primele semne că ar putea avea un astfel de parazit: scaune apoase, diaree, deshidratare, în unele situații și constipație.

Simptomele la adulți sunt similare, iar pe lista lor se mai adaugă:

• Febră;
• Dureri abdominale, balonare, crampe;
• Stare de oboseală;
• Arsuri gastrice, indigestie;
• Pierderea apetitului și scăderea în greutate;
• Greață;
• O senzație de rău generalizată în întregul corp.

În cele mai multe cazuri, scaunele persoanelor la care Ag Giardia este prezent devin deschise la culoare, cu aspect gras, unsuros.

Ag Giardia este determinat cel mai frecvent în timpul verii, o posibilă explicație fiind aceea că în perioada caldă petrecem mai mult timp în aer liber unde parazitul se regăsește. Deși au și animalele infecții cu acest parazit, omul îl ia prin apă și gheață infestate sau din alimente, nu din interacțiunea cu animalele.

Procedura recoltare

Determinarea Ag Giardia nu necesită pregătiri speciale. Se realizează dintr-o probă recoltată din materiile fecale.

Materiile fecale pentru testul Ag Giardia se recoltează de pacient într-un recipient special, steril, de unică folosință. Recoltarea se face dintr-o probă emisă spontan. Se alege o porțiune reprezentativă (cu mucozități, striuri de sânge, consistență mai moale etc.) și se ia o cantitate cât încape în lingurița coprorecoltorului. Este recomandat să fie recoltată o porțiune de mărimea unei alune din trei zone diferite ale bolului fecal.

Proba pentru Ag Giardia poate fi recoltată din materiile fecale emise spontan în orice moment al zilei. Analiza se execută din materii fecale proaspăt emise. Până la aducerea probei la laborator, aceasta se va păstra la 2-8°C.

Interpretare rezultate

Rezultatul determinării Ag Giardia se prezintă ca negativ sau pozitiv.

O determinare de laborator care indică Ag Giardia pozitiv arată că parazitul a fost identificat în organism, iar cea care indică Ag Giardia negativ arată că parazitul nu a fost identificat dar nu exclude existența lui.

Identificarea Ag Giardia nu exclude posibilitatea ca în organism să existe și alți agenți patogeni care pot fi determinaţi prin alte analize specifice de laborator. Metoda imunologică de depistare a antigenului Giardia detectează și chisturile distruse, avantaj față de metoda microscopică ce poate detecta numai chisturi intacte.

În cazul în care determinarea a indicat prezența Ag Giardia, medicul este cel care poate decide cea mai eficientă schemă de tratament.