Sindromul scrotal acut

 Definiție: Durerea hemiscrotală care poate fi acompaniată de tumefacție și eritem al tegumentului scrotal. Posibila leziune ischemică testiculară cat și  durerea locala intensă necesită intervenție chirurgicală.

Cauze :

1.  torsiunea hidatidei testiculare Morgagni.

2. torsiunea testiculului.

3. orhiepididimita.

4. traumatismele scrotale.

5. alte posibile cauze : hernia inghino-scrotală încarcerată; hidrocelul acutizat; infecții; apendicita acută asociată persistenței de canal peritoneo-vaginal

1.Torsiunea hidatidei testiculare Morgagni :

Hidatida testiculară  este un rest embrionar din perioada de diferentiere a sexului fetal, in structura sa găsindu-se receptori atât pentru hormonii estrogeni cât și pentru testosteron - se consideră că o descărcare majoră, în fluxul sangvin, a acestui hormon determină congestia și torsiunea! 

 Incidența acestei afectiuni este de cca. 4 ori mai mare decat incidența torsiunii testiculare. Apare în general la băieții cu varste intre 7-10 ani. Durerea, primul semn, se instalează insidioas sau brusc, fiind intensă si asociind uneori greață, vărsături, dificultate la mers sau la efort. La examinare, se observă tumefacție hemiscrotală și hiperemie tegumentară. Palparea este dureroasă, exacerbată la  polul superior testicular, unde se poate pune în evidență semnul ”blue dot”(vizualizarea prin transparența pielii scrotale -subtire la copil- a hidatidei torsionate).

Diagnosticul diferențial se efectuează în principal cu torsiunea de testicul, orhiepididimita si traumatismele scrotale. Examenul clinic corelat cu datele anamnestice si examenul ecografic al scrotului ar trebui sa clarifice diagnosticul si sa orienteze atitudinea terapeutică: explorare chirurgicala vs. tratament conservator; totusi, numărul mare de cazuri  de torsiune testiculara subdiagnosticate, si astfel soldate cu pierderea unui testicul, ar trebui să ne facă mai suspiciosi si cu o atitudine mai degrabă orientată spre explorare chirurgicală.

Tratamentul este chirurgical si are două motive : eliberează pacientul de durere si exclude 100% posibilitatea diagnosticului eronat. Acesta presupune o incizie mediană, de-a lungul rafeului scrotal, cu explorarea ambilor testiculi și excizia hidatidei necrozate de o parte și a celei indemne de partea opusă, si fixarea ulterioara a acestora la vaginală.

 2. Torsiunea funiculului spermatic (torsiunea testiculară) 

Reprezintă o urgentă datorită posibilitătii de a pierde testiculul implicat. Leziunile ireversibile apar în general după 6-12 ore (uneori chiar mai rapid - 3-4 ore!). Etiologia exactă a acestei patologii nu se cunoaste, desi există teorii care incriminează mușchiul cremasteric, trauma sau poziția inaltă a testiculului asociată unei mobilități intravaginale anormale.

Un vârf al incidenței se observă la debutul pubertății, desi ea poate apare oricand. Durerea bruscă este cel mai frecvent debut, cu localizare inghino-scrotală și iradiată în abdomenul inferior; este aproape întotdeauna însoțită de fenomene vegetative (greață, vărsături). Nu este exclus un debut insidios sau episoade de torsiune intermitentă cu durere tranzitorie pentru ca, la un moment dat, acuzele să devină persistente! Alte manifestări clinice: edem și tumefacție hemiscrotală, hiperemie tegumentară, testicul retractat (scurtarea funiculului datorită  torsionării).

Necesită explorare chirurgicală imediată, scopul fiind acela de a  restabili fluxul sangvin cât mai rapid cu putință! Odată detorsionat testiculul, se așteaptă "recolorarea" acestuia - dovada că este incă viabil; in caz contrar se practică orhiectomia cu anunțarea prealabilă a familiei. Este obligatorie explorarea și fixarea testiculului contralateral!

 3. Orhiepididimita acută 

Reprezintă cca 10-15% din cazurile de scrot acut, cu două varfuri ale incidentei:unul la sugari iar un altul, mult mai redus, la adolescenți. 

Manifestări clinice sunt: durere, tumefacție și hiperemia tegumentelor scrotale, asociate sau nu cu indurația funiculului spermatic și uneori, febră. La sugari, se poate instala iritabilitatea și refuzul alimentației. La examinare, infiltrarea țesuturilor moi înconjurătoare poate face dificilă palparea testiculului.

Tratamentul este principial, unul conservator, cu antibiotice, antiinflmatoare si antialgice; totusi in cazurile de dubiu diagnostic, explorarea chirurgicală este bine-venită, confirmand pe de o parte viabilitatea testiculului si pe de alta, permitand instilarea locală de solutii antiseptice si antibiotice care grăbesc vindecarea.Orhiepididimita contraindică explorarea contralaterală și obligă la prelevarea probelor pentru examenul bacteriologic. Germeni frecvent implicați sunt E.Coli, Stafilococul și Streptococul. 

 4. Traumatismele testiculare :

 Patologia traumatică este una frecventă la copil, astfel că motivul traumei scrotale este des invocat de apartinători; totusi,el nu ar trebui sa influenteze capital decizia de a explora chirurgical, mai ales in absenta unor mărci traumatice evidente!

Clinic, se descoperă escoriații pînă la delabrări ale scrotului și eroziuni testiculare, echimoze, hematoame ce însoțesc edemul, congestia și tumefacția locală.

Tratamentul poate fi conservator in cazul unor traume minore sau  impune explorare cu  lavaj si necrectomii, reconstrucția cu controlul canalului deferent, a vaselor, a epididimului și a țesutului testicular, drenaj etc.

Celelalte cauze care genereaza manifestări tipice sindromului scrotal acut, pot beneficia de investigatii clinice si paraclinice care sa confirme cu certitudine diagnosticul , excluzand o suferinta testiculară gravă.

Oricare ar fi situatia,atata timp cat persistă cel mai mic dubiu diagnostic in ceea ce priveste viabilitatea testiculului, este indicată explorarea chirurgicală pentru a evita subdiagnosticarea unei torsiuni testiculare!

.