Limfocite crescute: cauze, simptome, tratament

Ce sunt și ce rol au limfocitele în organism

Limfocitele sunt un tip de leucocite (celulele albe din sânge), responsabile de imunitatea organismului, pe care îl ajută să lupte împotriva substanțelor străine, precum virusuri, bacterii sau celule tumorale. Acestea reprezintă între 20-40% din numărul total de leucocite.

Limfocitele sunt produse în măduva osoasă și se găsesc în sânge și în țesutul limfatic. Sunt de trei tipuri, în proporții diferite:

• 75% limfocite T (călătoresc spre timus);
• 20% limfocite B (în măduva osoasă);
• 5% limfocite NK (natural killer).

Atunci când aceste proporții suferă modificări, apar dezechilibre, astfel:

• un număr crescut de limfocite - limfocitoză;
• un număr scăzut de limfocite - limfopenie.

În ambele situații, cauzele pot fi variate: de la boli autoimune, infecții virale, administrarea unor anumite medicamente sau cancere.

Limfocitele crescute sau limfocitoza care se menține crescută indică un număr semnificativ mai mare de 3000 de celule într-un microlitru de sânge și este întâlnită adesea în cadrul unei patologii, cum ar fi leucemia. Dacă limfocitele sunt crescute puțin, însă revin la normal după o anumită perioadă de timp, cel mai probabil nu sunt motive de îngrijorare; acestea sunt modificate secundar, reactiv (în urma unui proces inflamator sau infecțios).

Cele trei tipuri de limfocite au roluri diferite în organism, după cum urmează:

• limfocitele T: distrug celulele proprii ale organismului - celule canceroase sau cele care conțin virusuri;
• limfocitele B: sunt celule care produc anticorpii care vor ataca și distruge celulele stăine organismului (bacterii, virusuri și toxine) - acestea produc anticorpi specifici, care se potrivesc perfect cu antigenele prezente pe suprafața bacteriilor, pentru a le distruge;
• limfocitele NK: ucid direct și rapid celulele tumorale și pe cele infectate cu virusuri.

Toate aceste tipuri de limfocite produc citokine, proteine mici, importante în răspunsurile sistemului imunitar, inflamație și infecție.

Valorile normale ale limfocitelor pot să difere, în funcție de vârsta pacientului, de rasă, sex, mediu și stil de viață. Acestea sunt determinate printr-o analiză simplă de sânge, numită hemoleucogramă completă (cu formulă leucocitară). De asemenea, printre alte teste ce pot fi efectuate în legatură directă cu modificarea numărului de limfocite, se numără:

• frotiul de sânge periferic (examinarea sângelui la microscop arată numărul, dimensiunile și aspectul limfocitelor);
• puncția aspirativă sau biopsia osteomedulară (la fel ca frotiul de sânge periferic, arată numărul, dimensiunile și aspectul limfocitelor, însă de la nivelul măduvei osoase).

Se pot efectua, de asemenea, și teste pentru detecția unor infecții, inflamații.

La adulți, număr normal de limfocite este cuprins între 1000-4800/ microlitru de sânge; copiii au valori mai ridicate, în mod normal, între 3000-9500/ microlitru. În timpul sarcinii, numărul limfocitelor este mai scăzut în trimestrul întâi și al doilea și crește în trimestrul al treilea.

Care sunt cauzele limfocitelor crescute

Printre cauzele apariției unui număr crescut de limfocite se numără:

• infecțiile virale (cu citomegalovirus - CMV, gripă, hepatită virală, HIV, herpes, mononucleoză infecțioasă, rujeolă, varicelă, rubeolă, oreion);
• afecțiunile ce pot provoca inflamații de lungă durată, precum artrita;
• administrarea anumitor medicamente;
• anumite infecții (tuberculoză, sifilis, toxoplasmoză);
• vasculita;
• fumatul;
• post-splenectomia (îndepărtarea chirurgicală a splinei);
• diverse tipuri de cancere: limfoame Hodgkin/ non-Hodgkin, leucemia limfatică cronică, leucemia acută limfoblastică.

Care sunt opțiunile de tratament

Opțiunea de tratament constă întotdeauna în rezolvarea problemei care a cauzat modificarea valorilor limfocitelor.

În cazul infecțiilor virale, unele dintre acestea necesită doar tratament simptomatic; altele vor necesita tratament antiviral sub stricta îndrumare a medicului infecționist, în funcție de gravitate și de virusul care a provocat episodul infecțios.

Dacă a existat contact cu anumite substanțe sau medicamente care au determinat creșterea numărului de limfocite, se va opri utilizarea acestora cu acordul medicului care a prescris tratamentul respectiv.

În cazul afecțiunilor reumatologice, medicul specialist reumatolog va investiga și trata pacientul conform ghidurilor în vigoare și va monitoriza evoluția pacientului prin controale și analize periodice.

Totuși, dacă patologia de bază care a dus la creșterea numărului de limfocite, este de natură hematologică, atunci, în funcție de diagnosticul final, pacientul va primi tratament conform ghidurilor în vigoare astfel:

• în cazul leucemiei limfocitare cronice: este posibil ca tratamentul să nu fie inițiat imediat după diagnostic, existând anumite criterii, bine stabilite, care vor duce la decizia de instituire a tratamentului specific; acesta poate consta în administrarea de chimioterapie, anticorpi monoclonali specifici, inhibitori de bruton-kinază sau alți inhibitori specifici utilizați în astfel de cazuri;
• în cazul limfoamelor Hodgkin sau non-Hodgkin: tratamentul se va face printr-o combinație de chimioterapie, cu sau fără anticorpi monoclonali, în asociere cu doze de cortizon calculate conform protocoalelor în vigoare, în cicluri de 14, 21 sau 28 zile; numărul total de cicluri va fi de șase - opt cicluri de tratament, în funcție de stadiul bolii și de răspunsurile la evaluările intermediare. În cazul unui răspuns suboptimal, se va decide schimbarea liniei terapeutice conform protocoalelor in vigoare.

Afecțiuni asociate cu limfocitele crescute

70% dintre pacienții care prezintă limfocitoză monoclonală (evidențiată prin imunofenotipare prin citometrie în flux) sunt diagnosticați cu leucemie limfocitară cronică. Limfocitozele policlonale sunt, de obicei, cauzate de mononucleoză infecțioasă, citomegalovirus, virusul sincițial respirator.

Există limfocitoze care sunt asociate leucemiei acute limfoblastice, o urgență medicală, care va fi tratată în cel mai scurt timp de la diagnosticare; în lipsa tratamentului, aceasta progresează rapid și poate evolua spre exitus.

La copii sau bebeluși, limfocitoza apare în contextul unei leucemii acute limfoblastice, diagnosticul fiind cel mai frecvent tip de cancer la copii; poate avea ca rezultat o vindecare completă cu tratament corect și complet efectuat. Același tip de leucemie acută limfoblastică poate apărea și la adulți cu rate de vindecare diferite, în funcție de vârsta și comorbiditățile asociate ale pacientului.