Anevrism de aortă toracică

Despre anevrismul de aortă toracică

Anevrismul de aortă toracică reprezintă dilatarea anormală a porțiunii aortei care trece prin torace. Aorta este cea mai mare arteră din corp, care transportă sângele oxigenat de la inimă către restul corpului. În mod normal, pereții aortei sunt elastici, permițându-i să se dilate și să se contracte sub presiunea sângelui pompat de inimă.

Când se formează un anevrism aortic, o porțiune a acestui vas de sânge se slăbește și se extinde sau „balonează” anormal. Această balonare poate crește în dimensiuni în timp, iar pe măsură ce peretele aortic devine mai subțire și mai întins, riscul de ruptură de aortă sau disecție (fisură în stratul interior al peretelui aortic) crește. Ruptura unui anevrism aortic toracic este o urgență medicală și poate fi fatală deoarece cauzează sângerare internă severă.

Anevrismele pot varia în mărime și viteză de creștere, unele rămânând mici și stabile pe parcursul multor ani, în timp ce altele cresc rapid și devin amenințătoare pentru viață. Monitorizarea regulată a unui anevrism de aortă toracică este importantă pentru gestionarea riscului de complicații.

În unele cazuri, aorta toracică este alungită sau curbată neobișnuit, ducând la o formă derulată sau „răsucită”. Acest lucru poate să apară din cauza vârstei, hipertensiunii arteriale sau poate reflecta o anumită patologie a țesutului conjunctiv. O aortă toracică „derulată" sau elongată poate crește riscul de complicații precum anevrismul sau disecția de aortă toracică.

La complicații similare poate să conducă şi anevrismul de aortă abdominală, dacă nu este monitorizat și gestionat corespunzător.

Factori de risc

Factorii de risc pentru dezvoltarea anevrismului de aortă toracică includ o combinație de stil de viață, condiții medicale și factori genetici:

• vârsta - riscul de anevrisme aortice crește odată cu înaintarea în vârstă, în special după vârsta de 65 de ani;
• sexul - bărbații sunt, în general, mai susceptibili decât femeile la dezvoltarea anevrismelor aortice toracice;
• fumatul - este unul dintre cei mai importanți factori de risc modificabili pentru anevrisme deoarece afectează direct pereții arterelor și accelerează procesul de degenerare;
• hipertensiunea arterială - tensiunea arterială crescută poate slăbi peretele aortei și poate contribui la formarea anevrismelor;
• istoricul familial - există o componentă genetică puternică; persoanele cu istoric familial de anevrisme aortice au un risc mai mare de a dezvolta și ele această afecțiune;
• boli genetice - sindromul Marfan, sindromul Ehlers-Danlos, sindromul Loeys-Dietz și alte tulburări ale țesutului conjunctiv pot crește riscul de anevrism aortic;
• ateroscleroza - acumularea de plăci de colesterol în artere poate slăbi pereții aortei și poate contribui la dezvoltarea anevrismelor;
• boli inflamatorii - condiții inflamatorii, cum ar fi arterita, pot duce la slăbirea pereților aortici;
• infecții anterioare - infecțiile care afectează arterele, cum ar fi sifilisul sau infecții care se răspândesc din alte părți ale corpului, pot cauza anevrisme;
• traumatisme - traumele la nivelul pieptului, cum ar fi cele din accidentele de vehicul, pot duce la anevrisme;
• stilul de viaţă - obezitatea și un stil de viață sedentar pot, de asemenea, să crească riscul de a dezvolta un anevrism de aortă toracică.

Diagnosticare

Diagnosticarea anevrismului de aortă toracică este, în general, făcută de un medic, cum ar fi un cardiolog, un chirurg vascular sau un medic de medicină internă, bazându-se pe o combinație de istoric medical, examinare fizică și teste de diagnosticare imagistică. Următoarele investigații sunt adesea necesare pentru a confirma diagnosticul și pentru a stabili planul de tratament:

• radiografia toracică - poate arăta o umbră anormală sau mărirea conturului mediastinal, sugerând prezența unui anevrism;
• ecocardiografia transtoracică sau transesofagiană - aceasta utilizează ultrasunete pentru a vizualiza structura și funcția inimii și a aortei; ecocardiografia transtoracică poate oferi detalii mai clare despre aorta toracică dar necesită introducerea unei sonde în esofag;
• tomografia computerizată - o scanare CT cu substanță de contrast (angio CT aortă toracică) poate oferi imagini detaliate ale aortei și poate măsura cu exactitate dimensiunea anevrismului;
• imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) - anevrismul poate fi, de asemenea, evaluat prin RMN, care oferă o imagine foarte detaliată a aortei și a structurilor înconjurătoare, fără a utiliza radiații;
• aortografia - aceasta implică injectarea unei substanțe de contrast în aortă și radiografierea acesteia; în prezent este mai puțin folosită, fiind în mare parte înlocuită de CT și RMN;
• teste de sânge - deși nu pot diagnostica un anevrism, pot ajuta la excluderea altor cauze ale simptomelor și sunt utile în pregătirea pentru o posibilă intervenție chirurgicală.

Dacă este descoperit un anevrism, medicul va evalua riscul de rupere bazându-se pe mai mulți factori, inclusiv mărimea anevrismului, rata de creștere și localizarea acestuia, precum și pe istoricul medical și factorii de risc individuali ai pacientului. Pe baza acestei evaluări, poate fi recomandată fie monitorizarea atentă, fie intervenția chirurgicală.

Prevenție

Prevenirea anevrismului aortic toracic include controlul factorilor de risc și adoptarea unui stil de viață sănătos pentru a minimiza probabilitatea dezvoltării dilatației aortei. Iată câteva măsuri care pot contribui la prevenția anevrismelor:

• controlul hipertensiunii arteriale - menținerea tensiunii arteriale în limite normale prin dietă, exerciții fizice și medicamente, dacă este necesar;
• oprirea fumatului - fumatul este un factor de risc major pentru anevrismele aortice și alte boli cardiovasculare; renunțarea la fumat poate reduce semnificativ riscul;
• menținerea unui nivel sănătos al colesterolului - dieta și medicamentele pot fi utilizate pentru a controla nivelurile de colesterol și pentru a preveni depunerile de plăci pe artere;
• controlul greutății - obezitatea poate crește riscul de anevrisme prin creșterea tensiunii arteriale și a stresului pe vasele de sânge;
• alimentația sănătoasă - o dietă bogată în fructe, legume, cereale integrale și acizi grași omega-3 și săracă în grăsimi saturate și trans, sodiu și zahăr adăugat poate ajuta la menținerea sănătății vaselor de sânge;
• exercițiile fizice regulate - activitatea fizică poate ajuta la menținerea tensiunii arteriale și la sănătatea cardiovasculară, în general;
• evitarea utilizării drogurilor - cocaina și alte droguri ilicite pot duce la hipertensiune arterială și deteriorarea vaselor de sânge;
• monitorizarea regulată - persoanele cu un risc crescut, cum ar fi cele cu un istoric familial de anevrisme sau cu tulburări genetice precum sindromul Marfan sau Ehlers-Danlos, ar trebui să discute cu medicul lor despre supravegherea regulată pentru anevrisme;
• controlul periodic - inclusiv testele de imagistică pot detecta anevrisme la persoanele cu risc înainte de a deveni simptomatice;
• gestionarea stresului - stresul cronic poate contribui la hipertensiune și inflamație, deci este important să se găsească metode eficiente de a-l gestiona.

Deși aceste măsuri nu pot garanta prevenirea anevrismelor, ele pot reduce semnificativ riscul de a dezvolta anevrisme și alte probleme cardiovasculare.