Despre anxietate
În timp ce anxietatea reprezintă una dintre cele mai frecvent întâlnite emoții umane, anxietatea clinică este una dintre cele mai întâlnite tulburări psihiatrice. Se consideră că aproximativ 25% din populația generală a întrunit, cel puțin o dată în viață, criteriile pentru una dintre tulburările anxioase.
Anxietatea ocazională este o componentă normală a vieții. Cu toate acestea, persoanele cu tulburări de anxietate au frecvent îngrijorări, temeri excesive și persistente în legătură cu situațiile de zi cu zi. Adesea, tulburările de anxietate implică simptome acute repetate de teamă sau teroare intense, care ating un apogeu în câteva minute (atacuri de panică).
Aceste sentimente de anxietate și panică interferează cu activitățile zilnice, sunt greu de controlat, sunt disproporționate față de pericolul real și pot dura mult timp. Anxietatea este însoțită de ideea de neputință în a face față unui pericol perceput ca iminent și i se asociază o simptomatologie vegetativă care generează disconfort somatic, declanșându-se astfel un cerc vicios în care anxietatea se autoîntreține. Persoanele care suferă de anxietate pot ajunge să evite anumite locuri sau situații pentru a preveni aceste sentimente.
Tulburarea de panică implică episoade în care apar brusc anxietate intensă, frică sau teroare, care ating un maxim în câteva minute (atacuri de panică). Este posibil să apară senzații de moarte iminentă, dificultăți de respirație, dureri în piept sau palpitații. Aceste atacuri de panică pot duce la îngrijorarea că se vor repeta sau la evitarea situațiilor în care au avut loc.
Simptomele pot debuta în timpul copilăriei sau al adolescenței și continuă la vârsta adultă.
Tipuri de anxietate
Conform DSM-5 tulburările anxioase se diferențiază prin tipul de obiecte sau situații care induc starea de frică, anxietate sau comportament evitant, dar și prin ideația asociată.
O persoană poate avea mai mult de o tulburare de anxietate în același timp.
Agorafobia este un tip de tulburare de anxietate în care persoana se teme și evită adesea locurile sau situațiile care pot provoca panică și care o fac să se simtă prinsă în capcană, neajutorată sau jenată.
Tulburarea de anxietate datorată unei afecțiuni medicale include simptome de anxietate intensă sau de panică care sunt cauzate direct de o problemă de sănătate fizică.
Tulburarea de anxietate generalizată include anxietatea și îngrijorarea persistentă și excesivă cu privire la activități sau evenimente, chiar și probleme obișnuite, de rutină. Îngrijorarea este disproporționată față de circumstanțele reale, este dificil de controlat și afectează modul în care persoana se simte din punct de vedere fizic. Apare adesea împreună cu alte tulburări de anxietate sau depresie.
Tulburarea de panică implică episoade în care apar brusc anxietate intensă, frică sau teroare, care ating un maxim în câteva minute (atacuri de panică). Este posibil să apară senzații de moarte iminentă, dificultăți de respirație, dureri în piept sau palpitații. Aceste atacuri de panică pot duce la îngrijorarea că se vor repeta sau la evitarea situațiilor în care au avut loc.
Mutismul selectiv este o incapacitate constantă a copiilor de a vorbi în anumite situații, cum ar fi la școală, chiar dacă pot vorbi în alte situații, cum ar fi acasă cu membrii apropiați ai familiei. Acest lucru poate interfera cu școala, munca și funcționarea socială.
Tulburarea de anxietate de separare este o tulburare din copilărie caracterizată prin anxietate excesivă pentru nivelul de dezvoltare al copilului și legată de separarea de părinți sau de alte persoane care au roluri parentale. În acest context poate să apară și anxietatea de separare la bebeluși.
Tulburarea de anxietate socială (fobia socială) implică niveluri ridicate de anxietate, teamă și evitarea situațiilor sociale din cauza sentimentelor de jenă, conștientizare de sine și îngrijorare cu privire la faptul că va fi judecat sau privit negativ de către ceilalți.
Fobiile specifice se caracterizează prin anxietate majoră atunci când persoana este expusă la un anumit obiect sau situație și dorința de a o evita. Fobiile provoacă atacuri de panică la unele persoane.
Tulburarea de anxietate indusă de substanțe se caracterizează prin simptome de anxietate intensă sau panică care sunt rezultatul direct al abuzului de substanțe psihoactive, al consumului de medicamente, al expunerii la o substanță toxică sau al sevrajului.
Alte tulburări de anxietate specificate și tulburarea de anxietate nespecificată sunt termeni pentru anxietatea sau fobiile care nu îndeplinesc criteriile exacte pentru nicio altă tulburare de anxietate, dar sunt suficient de semnificative pentru a fi stresante și perturbatoare.
Cauze
Cauzele tulburărilor de anxietate nu sunt pe deplin cunoscute. Experiențele de viață, cum ar fi evenimentele traumatice sau stresul par să declanșeze tulburări de anxietate la persoanele care sunt deja predispuse la anxietate. Trăsăturile moștenite pot fi, de asemenea, un factor.
Pentru unele persoane, anxietatea poate fi legată de o problemă de sănătate care stă la baza ei. În unele cazuri, semnele și simptomele anxietății sunt primii indicatori ai unei boli medicale.
Probleme medicale care pot fi legate de anxietate includ: boli cardiace, diabet zaharat, probleme tiroidiene, tulburări respiratorii, abuz sau sevraj de droguri, sevraj la alcool, unele medicamente, dureri cronice sau sindromul colonului iritabil, unele tumori rare.
Fiziopatologie și mecanisme biologice
Anxietatea este rezultatul unor modificări complexe în circuitele neuronale care reglează răspunsul la stres și procesarea emoțiilor. Mai multe regiuni ale creierului joacă roluri centrale:
Amigdala
Amigdala este nucleul emoțional principal, responsabil cu detectarea amenințărilor și inițierea răspunsului de „luptă sau fugi”. La persoanele cu anxietate, amigdala prezintă o hiperactivitate, ceea ce conduce la percepția exagerată a pericolelor și la reacții de teamă disproporționate.
Hiperactivitatea amigdalei poate duce la hipersensibilitate la stimuli anxiogeni și la declanșarea simptomelor fizice și psihice ale anxietății.
Hipocampul
Hipocampul este implicat în memorarea contextului experiențelor emoționale și reglarea răspunsului amigdalei. În anxietate, hipocampul poate prezenta atrofie sau reducere a volumului, ceea ce afectează capacitatea de a evalua corect pericolele și limitează inhibiția amigdalei.
Această disfuncție contribuie la generalizarea fricii și la dificultatea de a învăța că anumite situații nu sunt periculoase.
Cortexul prefrontal
Cortexul prefrontal, în special cortexul prefrontal ventromedial și dorsolateral, este responsabil de controlul cognitiv și reglarea emoțiilor.
La pacienții cu anxietate, există adesea o activitate redusă a cortexului prefrontal, ceea ce înseamnă că inhibiția amigdalei și controlul asupra reacțiilor emoționale sunt compromise. Aceasta explică dificultatea în modularea fricii și anxietății prin gândire rațională.
Neurotransmițători implicați
Anxietatea implică dezechilibre în mai multe sisteme neurotransmițătoare:
- Serotonina (5-HT): Reglează starea emoțională și anxietatea. Reducerea activității serotoninei este asociată cu hiperactivitatea amigdalei și creșterea răspunsurilor de frică;
- Dopamina (DA): Implicată în sistemele de recompensă și motivație. Dezechilibrele dopaminergice pot contribui la evitarea comportamentală și la reducerea plăcerii asociate cu activitățile cotidiene;
- GABA (acid gama-aminobutiric): Principal neurotransmițător inhibitor al sistemului nervos central. Nivelurile scăzute de GABA duc la hiperexcitabilitate neuronală și creșterea anxietății;
- Noradrenalina (NA): Activă în răspunsul de stres „luptă sau fugi”. Hipersensibilitatea sistemului noradrenergic crește vigilenta, palpitațiile și simptomele vegetative.
Factori genetici și epigenetici
Tulburările de anxietate au o componentă genetică semnificativă, cu o moștenire estimată între 30-50%.
Genele implicate afectează sistemele serotonergic, dopaminergic și GABAergic, receptorii glucocorticoizi și reglarea axei HPA.
Epigenetica (metilarea ADN-ului, modificări ale histonelor) joacă rol în modul în care experiențele de stres timpurii pot modifica expresia genelor, crescând susceptibilitatea la anxietate pe termen lung.
Răspunsul sistemului nervos autonom și al axei HPA
Sistemul nervos autonom (SNA): Anxietatea este asociată cu hiperactivarea sistemului simpatic, care declanșează palpitații, transpirații, tremor și tensiune musculară. Simultan, poate exista o reducere a tonusului parasimpatic, afectând capacitatea de relaxare.
Axa hipotalamo-hipofizo-suprarenală (HPA): Suprastimularea axei HPA conduce la creșterea cortizolului, hormonul de stres. Cortizolul ridicat pe termen lung poate duce la disfuncții ale hipocampului, exacerbând anxietatea și dificultățile cognitive asociate.
Influența hormonilor de stres (cortizol)
Cortizolul afectează plasticitatea neuronală și memoria (hipocamp), sensibilitatea amigdalei la stimuli anxiogeni și reglarea neurotransmițătorilor.
Expunerea cronică la niveluri ridicate de cortizol poate favoriza apariția și menținerea tulburărilor de anxietate.
Influența factorilor imunologici și inflamației
Studiile recente indică o legătură între inflamație și anxietate: citokine pro-inflamatorii (IL-6, TNF-α) pot afecta neurotransmisia serotonergic și dopaminergic. Inflamația cronică poate modifica funcția amigdalei și a hipocampului.
Aceasta explică apariția anxietății în contexte medicale precum boli autoimune, infecții cronice sau stres oxidativ.
Factori de risc
Factorii care pot crește riscul de a dezvolta o tulburare de anxietate sunt:
Trauma. Anxietatea la copii poate să apară la cei care au suferit abuzuri sau traume sau care au fost martori la evenimente traumatizante. Adulții care trec printr-un eveniment traumatic pot dezvolta, de asemenea, tulburări de anxietate.
Stresul provocat de boli. Prezența unei afecțiuni sau a unei boli grave poate provoca îngrijorări semnificative cu privire la aspecte precum tratamentul și viitorul persoanei.
Acumularea de factori stresori. Un eveniment important sau o acumulare de situații de viață stresante mai mici, pot declanșa anxietate excesivă, de exemplu, un deces în familie, stresul de la locul de muncă sau îngrijorarea continuă cu privire la situația financiară.
Personalitate. Persoanele cu anumite trăsături de personalitate sunt mai predispuse la tulburări de anxietate decât altele.
Alte tulburări de sănătate mintală. Persoanele cu alte tulburări de sănătate mintală, cum ar fi depresia, au adesea și o tulburare de anxietate.
Rude cu o tulburare de anxietate. Vulnerabilitatea la tulburări de anxietate se poate transmite în familie.
Droguri sau alcool. Consumul sau abuzul de droguri sau alcool pot provoca sau agrava anxietatea.
Simptome
Tulburările de anxietate se manifestă printr-un complex de simptome psihice, fizice și comportamentale, care variază în funcție de tipul de anxietate, contextul declanșator și durata simptomelor. Evaluarea completă este esențială pentru diagnostic și management.
Simptome psihice
Simptomele psihice reflectă tulburarea emoțională centrală și includ:
- Neliniște și tensiune constantă: pacientul se simte „în alertă” permanent, cu dificultăți în relaxare;
- Teamă excesivă și anticipativă: frică disproporționată față de situații reale, adesea generalizată;
- Dificultăți de concentrare și memorie: gândurile legate de pericole percepute sau evenimente negative domină, afectând performanța intelectuală;
- Iritabilitate și impaciență: ușor de provocat la frustrare, cu reacții exagerate;
- Gânduri obsesive sau catastrofice: în special la tulburarea de anxietate generalizată sau la fobiile severe;
- Sensibilitate emoțională crescută: reacții disproporționate la stimuli minorii sau stresori aparent nesemnificativi.
Simptome fizice (somatice)
Anxietatea activează sistemul nervos autonom și răspunsul de stres, generând multiple manifestări somatice:
- Cardiovascular: palpitații, tahicardie, senzație de nod în gât, dureri toracice fără cauză organică;
- Respirator: hiperventilație, senzație de lipsă de aer, senzația de sufocare;
- Muscular și neuromotor: tensiune musculară, tremor fin sau accentuat, spasme musculare;
- Digestiv: greață, diaree, balonare, dureri abdominale, sindrom de colon iritabil exacerbat de stres;
- Neurovegetativ: transpirații excesive, senzație de frig sau cald, paloare, amețeli, cefalee tensionată;
- Somn: dificultăți de adormire, treziri nocturne, somn superficial și neliniștit.
Semne comportamentale
- Evitarea situațiilor percepute ca anxiogene: interacțiuni sociale, locuri aglomerate, decizii importante;
- Agitație și neliniște motorie: mișcări repetitive, bătăi ale picioarelor, gesturi compulsive de relaxare;
- Izolare socială: reducerea contactelor sociale pentru a evita stimulii anxiogeni;
- Comportamente de siguranță: verificări repetate, planificare excesivă sau dependență de alții pentru siguranță;
- Scăderea performanței școlare sau profesionale: incapacitatea de a finaliza sarcini din cauza preocupărilor excesive.
Durata și severitatea simptomelor
Simptomele pot fi intermitente sau persistente, în funcție de tipul și severitatea tulburării. În tulburarea acută de anxietate simptomele sunt intense, dar limitate în timp (ex. atac de panică). În tulburare cronică de anxietate simptomele moderate, dar persistente peste luni sau ani (ex. TAG).
Severitatea poate fi evaluată prin scale standardizate (GAD-7, BAI) și influențează decizia terapeutică.
Diferențierea între anxietate acută și cronică
| Aspect | Anxietate acută | Anxietate cronică |
| Durata simptomelor | Minute până la câteva ore | Săptămâni, luni, ani |
| Intensitate | Foarte intensă, poate fi paralizantă | Moderată până la severă, constantă |
| Declanșatori | Evenimente specifice sau stres acut | Factori multipli, frecvent subtili sau generalizați |
| Manifestări somatice | Palpitații, tremor, transpirații intense | Tensiune musculară, oboseală, tulburări digestive cronice |
| Evoluție | Episoade punctuale | Persistență și risc de cronicizare, afectarea funcțională |
Diagnosticare
O persoană care suspectează că suferă de anxietate, poate începe prin a consulta medicul de familie pentru a afla dacă anxietatea resimțită poate fi legată de sănătatea fizică.
Medicul poate verifica dacă există semne ale unei afecțiuni medicale subiacente care ar putea necesita tratament.
Dacă nu există cauze ale unei afecțiuni medicale este nevoie ca persoana să consulte un specialist în sănătate mintală, precum un medic psihiatru, un psiholog clinician și anumiți alți specialiști în sănătate mintală care pot diagnostica anxietatea și pot oferi consiliere (psihoterapie).
Pentru a ajuta la diagnosticarea unei tulburări de anxietate, specialistul în servicii de sănătate mintală face o evaluare psihologică care implică discutarea gândurilor, sentimentelor și comportamentului, pentru a ajuta la stabilirea unui diagnostic și a verifica dacă există complicații asociate. Acesta se va concentra pe simptomele pe care le are persoana, factorii de stres din viața acesteia, orice antecedente familiale legate de problemele de sănătate mintală, orice alte probleme de sănătate pe care le are persoana și medicamentele pe care acesta le ia.
Tulburările de anxietate apar adesea împreună cu alte probleme de sănătate mintală cum ar fi depresia sau abuzul de substanțe, ceea ce poate face diagnosticul mai dificil.
Mulți medici folosesc criteriile din Manualul de Diagnosticare și Statistică a Tulburărilor Mintale (DSM-5) pentru a diagnostica o tulburare de anxietate. De asemenea, psihologul clinician poate să utilizeze teste standardizate pentru evaluarea anxietății precum Scala de anxietate Hamilton.
Tratament
În ceea ce privește tratamentul în cazul tulburărilor anxioase, există dovezi că atât conduitele farmacologice, cât și cele non-farmacologice (psihoterapia), sau o combinație a acestor strategii sunt eficiente în cum tratăm anxietatea.
Psihoterapia presupune lucrul cu un terapeut pentru a reduce simptomele anxietății.
Terapia cognitiv-comportamentală este cea mai eficientă formă de psihoterapie pentru tulburările de anxietate. În general se aplică un tratament pe termen scurt, unde terapia cognitiv-comportamentală se concentrează pe învățarea unor abilități specifice pentru îmbunătățirea simptomelor și revenirea treptată la activitățile pe care persoana le-a evitat din cauza anxietății.
Terapia cognitiv-comportamentală include terapia de expunere, în cadrul căreia persoana ia contact treptat cu obiectul sau situația care declanșează anxietatea, astfel încât să capete încredere că poate gestiona situația și simptomele de anxietate.
În tratamentul medicamentos, sunt utilizate mai multe tipuri de medicamente pentru a ajuta la ameliorarea simptomelor, în funcție de tipul de tulburare de anxietate existentă și dacă există și alte probleme de sănătate mintală sau fizică. Conduita terapeutică poate include antidepresive, anxiolitice, sedative, sau beta-blocante.
Chiar dacă în unele cazuri de anxietate subsindromală, ca în cazul anxietății în sarcină, câteva ședințe de terapie ar putea să fie suficiente, anxietatea are, de regulă, un curs cronic și intervențiile repetate vor fi necesare. În general, tratamentul anxietății ar trebui considerat ca fiind intermitent.
Complicații
Tulburarea de anxietate poate duce la, sau poate agrava, alte afecțiuni mintale și fizice, precum:
- Depresia (depresia și anxietatea apar de obicei împreună) sau alte tulburări de sănătate mintală;
- Abuzul de substanțe;
- Probleme de somn (insomnie);
- Probleme digestive sau intestinale;
- Dureri de cap și dureri cronice;
- Izolare socială;
- Probleme de funcționare la școală sau la locul de muncă;
- Calitatea slabă a vieții;
- Suicid.
Prevenție
Nu există nicio modalitate de a prezice cu certitudine ce va determina apariția unei tulburări de anxietate, dar pot fi luate măsuri pentru a reduce impactul simptomelor, dar și pentru a fi utilizate atunci când dispare anxietatea, pentru prevenirea reapariției.
În timp ce majoritatea persoanelor cu tulburări de anxietate au nevoie de psihoterapie sau medicamente pentru a ține sub control anxietatea, schimbările în stilul de viață pot face, de asemenea, o diferență.
Solicitarea din timp a ajutorului - Anxietatea, ca multe alte afecțiuni de sănătate mintală, poate fi mai greu de tratat dacă se intervine mai târziu.
Hobby-uri. E indicat ca persoana care suferă de anxietate să participe la activități plăcute, care îi provoacă bucurie.
Interacțiunea socială. Relațiile cu ceilalți pot ajuta la diminuarea îngrijorărilor.
Evitarea consumul de alcool sau de droguri. Consumul de alcool și droguri poate provoca sau agrava anxietatea.
Activitatea fizică. Exercițiile fizice sunt un reductor puternic al stresului.
Renunțarea la fumat și reducerea sau renunțarea la consumul de băuturi cu cofeină. Atât nicotina, cât și cofeina pot agrava anxietatea.
Folosirea de tehnici de gestionare a stresului și de relaxare. Tehnicile de vizualizare, de respirație, de relaxare musculară sunt exemple de tehnici de relaxare care pot atenua anxietatea.
Odihna. Persoana trebuie să se asigure că doarme suficient pentru a se simții odihnită.
Alimentația sănătoasă. Consumul regulat de fructe, legume, cereale integrale și pește poate să fie legat de reducerea anxietății, dar sunt necesare mai multe cercetări.
Întrebări frecvente
Ce este anxietatea și cum diferă de frică?
Anxietatea este un răspuns emoțional la o amenințare percepută, adesea vagă sau anticipativă, care poate persista chiar și în absența unui pericol imediat. Frica este reacția la un pericol real și prezent, fiind de obicei scurtă și specifică.
Care sunt principalele tipuri de tulburări de anxietate?
- Tulburare de anxietate generalizată (TAG);
- Tulburare de panică;
- Fobii specifice și fobie socială;
- Tulburare obsesiv-compulsivă (OCD);
- Tulburare de stres post-traumatic (PTSD);
- Anxietate indusă de substanțe sau medicală.
Care sunt cauzele anxietății?
- Dezechilibre neurochimice (serotonină, dopamină, GABA, noradrenalină);
- Hiperactivitate a amigdalei și disfuncție a hipocampului și cortexului prefrontal;
- Factori genetici și epigenetici;
- Stres cronic, traume sau evenimente negative;
- Bolile medicale și anumite medicamente sau substanțe.
Cum se manifestă anxietatea?
- Psihic: neliniște, teamă excesivă, dificultăți de concentrare;
- Fizic: palpitații, tremor, transpirații, dureri musculare, tulburări digestive;
- Comportamental: evitare, izolare socială, agitație, comportamente de siguranță.
Cum se face diagnosticul?
- Evaluare clinică de către medic sau psihiatru;
- Interviuri structurate și anamneză detaliată;
- Scale de evaluare: GAD-7, Beck Anxiety Inventory (BAI), HADS;
- Excluderea altor cauze medicale sau medicamentoase.
Care sunt opțiunile de tratament?
- Psihoterapie: Terapie cognitiv-comportamentală, mindfulness, terapie prin expunere;
- Tratament farmacologic: SSRI, SNRI, benzodiazepine (pe termen scurt), beta-blocante;
- Modificări ale stilului de viață: exercițiu fizic, somn adecvat, tehnici de relaxare;
- În cazuri severe: stimulare cerebrală sau programe de reabilitare psihosocială.
Poate anxietatea să dispară de la sine?
- Anxietatea ușoară poate fi temporară și auto-limitantă;
- Tulburările de anxietate persistente necesită intervenție terapeutică, altfel pot deveni cronice și afecta semnificativ calitatea vieții.
Anxietatea afectează sănătatea fizică?
Da. Anxietatea cronică poate crește riscul pentru:
- Hipertensiune și boli cardiovasculare;
- Tulburări digestive;
- Probleme de somn și oboseală cronică;
- Slăbirea sistemului imunitar prin activarea cronică a axei HPA.
Există metode de prevenție?
- Gestionarea stresului și adoptarea unui stil de viață echilibrat;
- Exercițiu fizic regulat și tehnici de relaxare;
- Educație psihologică și conștientizarea simptomelor;
- Suport social și screening periodic pentru grupurile cu risc crescut.
Când trebuie să merg la medic pentru anxietate?
- Dacă simptomele afectează activitățile zilnice sau relațiile sociale;
- Dacă apar atacuri de panică sau simptome fizice intense;
- Dacă anxietatea durează mai mult de câteva săptămâni sau devine progresiv mai severă;
- Dacă există gânduri de auto-vătămare sau depresie asociată.
Anxietatea este, așadar, una dintre cele mai comune afecțiuni cu care ne confruntăm în acest secol, dar este important să știi că poți trăi o viață normală atât timp cât recunoști această problemă și te adresezi unui medic specialist care să îți vină în ajutor!
Echipa medicală - Psihologie
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
