Cantitatea de lichid amniotic
Niveluri normale:
- primul trimestru - cantitatea de lichid amniotic crește treptat, ajungând la aproximativ 60 ml până la 12 săptămâni de gestație;
- al doilea trimestru - lichidul continuă să crească, ajungând la aproximativ 175 ml până la 16 săptămâni și la aproximativ 400-500 ml până la 20 de săptămâni;
- al treilea trimestru - volumul atinge un vârf de aproximativ 800 ml până la 1.000 ml în jurul săptămânii 34-36 de gestație; după acest vârf, volumul poate scădea ușor până la aproximativ 600-800 ml la termen (40 de săptămâni).
Cantitatea de lichid amniotic la o femeie însărcinată variază pe parcursul sarcinii, crescând în general până în jurul săptămânii 34-36 și apoi scăzând ușor pe măsură ce sarcina se apropie de termen.
Oligohidramnios - cantitate scăzută
Oligohidramnios se referă la o afecțiune caracterizată printr-o cantitate anormal de scăzută de lichid amniotic în timpul sarcinii.
Printre cauze se numără:
- insuficiență placentară - funcție placentară deficitară care duce la un aport insuficient de nutrienți și oxigen la făt;
- ruptura prematură a membranelor - care duce la pierderea de lichid amniotic;
- anomalii renale fetale - probleme precum agenezia renală sau uropatia obstructivă care afectează producția de urină, o sursă semnificativă de lichid amniotic;
- sarcina post-termen - depășirea a 42 de săptămâni de gestație poate reduce nivelul de lichid amniotic;
- afecțiunile materne - probleme de sănătate precum deshidratarea, hipertensiunea, preeclampsia sau diabetul;
- anumite medicamente - utilizarea de medicamente precum AINS în timpul sarcinii.
Oligohidramnios prezintă riscuri pentru dezvoltarea fetală și poate duce la complicații precum restricția de creștere, hipoplazia pulmonară și complicații ale travaliului. Tratamentul include o monitorizare atentă, hidratare maternă crescută, amnioinfuzie, odihnă maternă și posibil naștere timpurie în cazurile severe. Îngrijirea prenatală regulată este esențială pentru depistarea și gestionarea precoce.
Polihidramnios - cantitate în exces
Polihidramniosul este o afecțiune caracterizată printr-o cantitate excesivă de lichid amniotic în timpul sarcinii.
Cauzele polihidramniosului includ:
- diabetul matern - diabetul gestațional sau preexistent poate duce la creșterea producției de lichid;
- sarcini multiple - gemenii sau sarcinile multiple de ordin superior pot duce la creșterea nivelului de lichid;
- anomalii fetale - afecțiuni care afectează înghițirea sau urinarea fătului, cum ar fi blocajele gastrointestinale (de exemplu: atrezia esofagiană sau duodenală) sau tulburările neurologice (de exemplu: anencefalia);
- infecții fetale - anumite infecții, cum ar fi infecțiile TORCH (toxoplasmoză, alți agenți, rubeolă, citomegalovirus, herpes simplex, parvovirus, Epstein-barr, sifilis) pot provoca polihidramnios;
- probleme placentare - afecțiuni precum corioangiomul placentar (o tumoră vasculară benignă a placentei);
- idiopatică - în multe cazuri, nu este identificată nicio cauză specifică (polihidramnios idiopatic).
Riscurile includ travaliul prematur, disconfortul matern, PROM, dezlipirea de placentă, prolapsul cordonului ombilical și malprezentarea fetală.
Management și tratament:
- monitorizare - ecografii frecvente și teste de non-stres pentru a monitoriza nivelurile de lichid și bunăstarea fătului;
- amnioreducerea - îndepărtarea excesului de lichid amniotic prin amniocenteză, care poate oferi o ameliorare temporară;
- medicamente - pentru reducerea producției de urină fetală și scădere a nivelului lichidelor, deși este utilizat cu prudență și de obicei evitat după 32 de săptămâni din cauza potențialelor efecte secundare;
- odihna maternă - încurajarea odihnei și evitarea activităților extenuante pentru a reduce riscul de travaliu prematur;
- planificarea nașterii - în cazurile severe, poate fi luată în considerare nașterea timpurie, dacă riscurile continuării sarcinii depășesc beneficiile.
Prevenire și monitorizare:
- îngrijire prenatală - vizite prenatale regulate pentru a monitoriza nivelul lichidului amniotic și a gestiona afecțiunile subiacente, cum ar fi diabetul;
- controlul zahărului din sânge - controlul strict al nivelului de zahăr din sânge la mamele diabetice pentru a reduce riscul de polihidramnios;
- screening pentru infecții - screening și tratament adecvat pentru infecțiile care ar putea duce la creșterea nivelului de lichid.
