Ovocite: Ce sunt și ce trebuie să știi despre ele

Ce sunt ovocitele

Ovocitele sunt celule sexuale feminine. Un ovocit este, de fapt, un ovul imatur, care se dezvoltă în interiorul unui folicul, pe suprafața ovarelor. De obicei, la fiecare ciclu, un singur ovocit ajunge la maturitate și poate fi eliberat din foliculul său; acest proces este cunoscut sub numele de ovulație. Pentru fiecare ovul matur eliberat, există posibilitatea ca acesta să poată fi fertilizat de un spermatozoid; aceste ovule fertilizate pot deveni embrioni (și, în cele din urmă, dacă totul merge bine, bebeluși).

Ovocitele au, așadar, un rol esențial în ciclul vieții umane. Calitatea lor determină limitele vieții reproductive a unei femei, influențează fertilitatea și unele defecte congenitale majore, precum sindromul Down.

O femeie se naște cu toate ovocitele pe care le va avea de-a lungul vieții. Numărul acestora va scădea în mod natural odată cu înaintarea în vârstă. Tot înaintarea în vârstă este factorul care duce la reducerea calității și stabilității genetice a ovocitelor; acesta este motivul pentru care este mai greu pentru o femeie să rămână însărcinată după 35 de ani.

Ovocitele sunt determinantul major al competenței de dezvoltare a embrionului la femei. Oferă jumătate din atributele cromozomiale ale embrionului, dar genomul matern și cel patern nu sunt nici simetrici, nici egali în contribuția lor la soarta embrionului; spre deosebire de genomul patern, cel matern poartă o amprentă puternică a îmbătrânirii parentale.

Ovocitele și infertilitatea

Cea mai frecventă cauză a calității slabe a ovocitelor este îmbătrânirea naturală. La femeile mai tinere, calitatea acestora poate fi afectată de îmbătrânirea accelerată sau de anumite mutații genetice care provoacă defecte severe în timpul dezvoltării ovocitelor și embrionului.

Astfel, calitatea slabă a ovocitelor poate fi considerată, de obicei, o cauză a infertilității; dar, pentru că aceasta nu poate fi măsurată prin teste convenționale, multe cazuri de infertilitate sunt adesea etichetate greșit ca „inexplicabile”. Deoarece vârsta femeilor rămâne cel mai bun indicator al calității ovocitelor, vârsta de peste 35 de ani ar putea fi considerată un criteriu de diagnostic.

Ovocitele pot suferi multe alterări care apar din cauze naturale (îmbătrânire), din cauza unor boli (obezitate, diabet) sau a metodelor de reproducere asistată.

Când se recomandă FIV cu ovocite donate

Fertilizarea in vitro cu ovocite donate s-a dovedit a fi o opțiune bună pentru femeile care nu pot concepe un copil pe cale naturală, din cauza vârstei înaintate, a rezervei ovariene reduse sau a unei boli genetice.

Ovocitele donate sunt, de asemenea, soluția ideală pentru pacientele care se confruntă cu probleme de fertilitate, pentru femeile la care s-a instalat menopauza prematură sau pentru cele care au o vârstă înaintată și nu mai pot concepe un copil cu propriile ovule. 

Și femeile care au trecut printr-un tratament pentru cancer care le-a afectat ovarele și calitatea ovulelor, pot beneficia de pe urma fertilizării cu ovocite donate.

Succesul procedurii este limitat în principal de vârsta donatoarei care, în mod optim, ar trebui să fie mai tânără de 35 de ani. Deși receptivitatea endometrială poate scădea odată cu înaintarea în vârstă, influența acestui factor pare minimă în comparație cu calitatea ovocitelor; din acest motiv, numărul optim de embrioni care trebuie transferați este determinat în principal de vârsta donatoarei, mai degrabă decât de vârsta beneficiarei.

Cum se desfășoară procedura de FIV cu ovocite donate

Primul pas în procedura de fertilizare in vitro cu ovocite donate presupune o consultație și un test de fertilitate.

De asemenea, pacienta va face o ecografie transvaginală, pentru ca medicul ginecolog să-i poată evalua uterul, endometrul și ovarele.

Partenerul a cărui spermă va fi folosită pentru a fertiliza ovocitele donate va trebui să furnizeze și el o probă de material seminal. Eșantionul va fi evaluat pentru a se determina dacă există probleme cu concentrația spermatozoizilor, motilitatea, morfologia, vitalitatea lor și nivelul pH-ului.

Înainte de începerea tratamentului propriu-zis se va face și un screening pentru boli infecțioase, precum HIV, Hepatita B și Hepatita C; screening-ul pentru rubeolă este necesar și pentru pacienții de sex feminin.

Dacă pacienta decide să continue procedura de FIV cu ovocite donate, următoarea etapă este găsirea unei donatoare compatibile. Se iau în considerare nu numai caracteristicile fizice și antecedentele medicale, ci și profesiile, pasiunile, interesele, nivelul de educație, atât ale donatoarei, cât și ale beneficiarei. Toate aceste informații nu vor duce la identificarea donatoarei.

Asocierea cu o donatoare de ovocite poate dura câteva săptămâni sau chiar mai puțin, în funcție de criteriile avute în vedere. 
După asocierea cu o donatoare, poate începe un ciclu de FIV, iar donatoarea va începe faza de stimulare ovariană. Scopul principal al stimulării ovariene este de a determina ovarele să producă un număr mai mare de ovule mature decât ar face-o într-un ciclu menstrual natural.

Donatoarea își va injecta zilnic medicamente pentru fertilitate, timp de 8-14 zile, va fi monitorizată și va face analize de sânge la fiecare două-trei zile, pentru evaluarea nivelului de dezvoltare a foliculilor ovarieni. Odată ce aceștia ating dimensiunea adecvată, donatoarea de ovocite va face o „injecție de declanșare” la un anumit moment; hormonul administrat va declanșa maturizarea finală a ovulelor din foliculi.

La aproximativ 36 de ore de la injectarea declanșatorului, donatoarea va fi supusă procesului de colectare a ovulelor. Aceasta este o procedură scurtă, care durează aproximativ 20 de minute. Un specialist în fertilitate introduce ușor un ac prin peretele vaginal și în fiecare folicul ovarian; acul se conectează la un dispozitiv de aspirație, care ajută la extragerea lichidului din foliculi, împreună cu ovulele mature. Un embriolog examinează apoi în laborator lichidul colectat, pentru a identifica și a recupera ovulele mature.

Fertilizarea ovulelor reprezintă următorul pas. Un embriolog fecundează ovulele viabile cu spermă în laborator; acesta va verifica ovulele după 16-20 de ore, pentru a vedea câte au devenit embrioni. Aceștia sunt lăsați în cultură șase zile, timp în care sunt monitorizați permanent, pentru a li se evalua dezvoltarea și calitatea.

Odată ce embrionii au crescut, are loc transferul de embrioni. Acesta se poate face imediat - embrionul sau embrionii selectați sunt transferați la scurt timp după fertilizare, de obicei în ziua a treia sau a cincea zi după colectarea ovulelor. Pentru un transfer imediat, beneficiara va fi supusă unui tratament în același timp cu donatoarea de ovule, astfel încât ciclurile menstruale să se sincronizeze în pregătire. Dacă transferul nu se face imediat, embrionii sunt criogenați și vor fi transferați într-un ciclu menstrual ulterior, după decongelare.

După transferul de embrioni, beneficiara nu trebuie să simtă niciun disconfort și își poate continua activitățile obișnuite. Medicul îi va recomanda de obicei medicamente hormonale, cum ar fi suplimente de progesteron, pentru a susține mucoasa uterului și pentru a facilita implantarea embrionului.

Pacienta va trebui să facă un test de sarcină la aproximativ 10-14 zile după transferul embrionului, pentru a confirma dacă a avut loc implantarea. Dacă aceasta a avut loc cu succes, beneficiara va continua să primească îngrijire prenatală pentru a i se monitoriza sarcina.