Etiopatogenie
Etiologia bolii este incomplet elucidată. Se presupune că dezechilibrul hormonal între testosteron și estrogeni are un rol în dezvoltarea adenomului. HBP alterează mecanismul evacuării vezicale prin efectul mecanic obstructive exercitat asupra uretrei și colului vezical, cu consecinţe asupra întregului aparat urinar.
Diagnostic clinic
O sistematizare a simptomelor care sugerează HBP poate fi clasificată în:
1.Simptome iritative: polachiuria diurnă/nocturnă şi imperiozitatea micţională.
2.Simptome obstructive:
- început dificil al urinării
- scăderea forţei de proiecţie a jetului urinar
- jet urinar intermitent
- prelungirea timpului de micţiune
- pierdere involuntară continuă de urină
- retenţia acută de urină
- imposibilitatea micțiunilor spontane, in ciuda prezenței nevoii de urinare.
Pe lângă aceste simptome, poate sa apară hematuria (prezența sângelui în urină). În fazele avansate ale bolii, pot să apară dureri lombare bilaterale, accentuate de actul micţional sau stare uremică cu retentie azotată.
La tuşeul rectal - prostata apare mărită de volum, ferm-elastică, bine delimitată, cu şanţul median şters, nedureroasă.
Evaluarea clinică se face cu ajutorul scorului prostatic (IPSS), care are o valoarea orientativă şi subiectivă asupra semnelor şi simptomelor unui bolnav cu HBP.
Diagnostic paraclinic
Examinările de laborator efectuate sunt:
- examen sumar de urina, urocultură
- sanguine: uree serică, creatinină serică, PSA – o substanță produsă de glanda prostatică iar nivelul seric al PSA crește în mai multe afecțiuni prostatice (VN=0-4 ng/ml).
Jurnalul micțional: Presupune notarea volumului micțional și a frecvenței urinărilor per 24 ore.
Examinările imagistice sunt reprezentate de ecografia aparatului uirnar efectuată suprapubian sau transrectal. Reprezintă examinarea de primă intenţie, datorită uşurinţei în execuţie şi repetabilităţii ei. Ea oferă date suficiente pentru depistarea unei HBP şi a complicaţiilor ei.
Evaluarea volumului reziduului post-micțional: Se efectuează ecografic după micțiune și apreciază eficiența golirii vezicale.
Examinările urodinamice sunt obligatorii în diagnosticul obstrucţiei date de HBP. Se utilizează uroflowmetria, cistomanometria și profilul uretral. Uroflowmetria determină fluxul urinar maxim şi mediu. Scăderea fluxului urinar sub 15 ml/sec arată existenţa unei obstrucţii subvezicale iar cistomanometria evaluează functionalitatea și complianţa vezicii urinare.
Uretro-cistoscopia: Presupune evaluarea uretrei și a mucoasei vezicale cu ajutorul cistoscopului flexibil/rigid care este introdus gradual, gentil, spre vezica urinară, în anestezie locală.
Diagnosticul diferenţial
Diagnosticul diferenţial se face cu alte boli obstructive subvezicale:
- adenocarcinomul prostatic
- calcul vezical
- vezica neurologică
- stenoza de col vezical
- prostatita acută sau cronică
- strictura uretrală
- stenoza de meat uretral.
Evoluţie
În evoluţia bolii pot sa apară unele complicaţii:
- litiază vezicală
- retenția cronică sau acută de urină
- hematuria macroscopică
- infecție de tract urinar
- insuficiența renală.
Tratamentul
Tratamentul este diferenţiat, individualizat în funcţie de stadiul bolii, mărimea prostatei şi starea lui generală.
Ca și măsuri generale recomandate sunt:
- evitarea sedentarismului
- evitarea expunerilor la frig și umezeală
- evitarea condimentelor alimentare în exces
- evitarea ingestiei de alcool în exces
- evitarea reţinerii de la urinare timp îndelungat
- reducerea consumul lichidian seara, după ora 20 pentru a evita urinarea nocturnă.
Tratamentul medicamentos este reprezentat de:
1.Tratamentul fitoterapeutic - care se bazeazã pe extracte din plante, fiind folosite preparate din extracte din prun african, extractele din palmier, extractele din ulei de sâmburi de dovleac sau extrasul din Serenoa repens - cu acţiune antiandrogenică, antiestrogenică și inhibitor al 5-alfa-reductazei. Au efect antioxidant și antiinflamator care ajută la menținerea sănătății și funcționării normale a prostate (Sunvert, Prostamol Uno, Prostată G80, etc).
Eficiență au și extrasele de ghimpe sau din pufuliţa cu flori mici.
2. Alfa-blocantele: Doxazosin (Cardura), Alfuzosin (Xatral), Tamsulosin (Omnic, Omnic Tocas, Fokusin, Tamsol), Silodosină (Urorec).
Determină relaxarea musculaturii netede la nivel cervico-prostatice (capsulă / travee intraglandulare), facilitând micţiunea prin scăderea rezistenței la fluxul urinar.
3.Inhibitorii de alfa-5-reductază – Finasterida şi Dutasterida, ce acţionează asupra enzimei (alfa 5 reductaza) care transfomă testosteronul în dihidrotestosteron (principalul androgen intraprostatic, de care depinde în principal dezvoltarea HBP). Acest tratament medicamentos produce remisia procesul hiperplazic, cu involuția volumului prostatic.
Există combinații medicamentoase între alfa blocante și inhibitori de alfa -5-reductază, adresate pacienților cu HBP avansat, cu simptomatologie marcată iritativ-obstructivă.
4. O alta clasă de medicamente utilizate în tratamentul vezicii hiperactive (OAB) care poate coexista cu HBP ul, este reprezentată de antimuscarinice (tolterodina, solifenacin, etc).
Tratamentul chirurgical se împarte în:
1. Intervenţii clasice, deschise, transvezicale sau retropubiene sunt rezervate prostatelor foarte voluminoase, însă ușor “abandonate” în favoarea tehnicilor minim invasive transuretrale care permit rezecția unui volum prostatic tot mai mare în condiții de siguranță pentru pacient.
2. Intervenţii transuretrale:
- transuretrorezecţie de prostată – TUR-P
- transuretroincizia de prostată – TUI-P
- transuretrovaporizare de prostată – TUV-P
Aceste operaţii sunt rezervate prostatelor cu simptomatologie accentuată în ciuda tratamentului medicamentos sau apariției complicațiilor, având o mare aplicabilitate și eficiență.
3. Intervenţii minim invazive care necesită aparatură specială, cu o eficienţa terapeutică crescută. Din această categorie amintim:
- Rezecția tesutului prostatic cu Thulium Laser
- Termoterapie transuretrală cu microunde - TUMT
- Ablația transuretrală cu ace – TUNA
În cazul bolnavilor taraţi, cu multiple comorbidități, care nu suportă intervenţia chirurgicală şi care sunt în retenţie cronică incompletă / acută de urină se poate recurge la cateterism uretro-vezical permanent (cu schimbare periodică la 3 saptamâni) sau cateter de cistostomie pecutană.
