Hipertrofia benignă de prostată: cauze, simptome, tratament

Barbat la consult medical

Ce este hipertrofia benignă de prostată

Hipertrofia benignă de prostată este o afecțiune comună la bărbații de vârstă mijlocie și mai în vârstă, caracterizată prin creșterea non-canceroasă a prostatei. Această mărire a glandei poate apăsa asupra uretrei și a vezicii urinare, determinând dificultăți la urinare și alte simptome urinare supărătoare. Deși HBP nu este cancer și nu crește riscul de cancer de prostată, poate afecta semnificativ calitatea vieții dacă nu este monitorizată și gestionată corespunzător.

Cauza exactă a hipertrofiei benigne de prostată nu este pe deplin înțeleasă, dar se consideră că modificările hormonale asociate cu îmbătrânirea, în special creșterea raportului dintre testosteron și dihidrotestosteron, joacă un rol central. Factori precum istoricul familial, stilul de viață și prezența unor afecțiuni precum diabetul sau bolile cardiovasculare pot crește riscul apariției HBP. De regulă, simptomele se dezvoltă treptat și includ dificultăți la inițierea urinării, jet urinar slab sau întrerupt și senzația de golire incompletă a vezicii.

Care sunt cauzele hipertrofiei benigne de prostată

Hipertrofia benignă de prostată apare în principal din cauza modificărilor hormonale asociate cu îmbătrânirea. Pe măsură ce bărbații îmbătrânesc, nivelul de testosteron scade treptat, dar hormonii androgeni precum dihidrotestosteronul (DHT) rămân activi în țesutul prostatic. Aceasta poate stimula creșterea celulelor prostatei, ducând la mărirea glandei și la obstrucția fluxului urinar.

Pe lângă factorii hormonali, există și alți factori care pot contribui la apariția HBP:

  • Vârsta: frecvența HBP crește semnificativ după 50 de ani.
  • Antecedente familiale: bărbații cu părinți sau frați care au avut HBP prezintă un risc mai mare.
  • Bolile metabolice:diabetul, obezitatea și afecțiunile cardiovasculare pot favoriza apariția hipertrofiei.
  • Stilul de viață sedentar: lipsa activității fizice și dieta nesănătoasă pot influența negativ sănătatea prostatei.

Deși cauza exactă nu este pe deplin cunoscută, aceste combinații de factori hormonali, genetici și de stil de viață explică de ce HBP este o afecțiune atât de frecventă la bărbații trecuți de 50 de ani. Monitorizarea periodică și un stil de viață sănătos pot ajuta la prevenirea agravării simptomelor.

Medic tine tableta cu reprezentare schematica a prostatei

Care sunt factorii de risc ai hipertrofiei benigne de prostată

Hipertrofia benignă de prostată este influențată de mai mulți factori care cresc probabilitatea apariției acestei afecțiuni. Cei mai importanți includ:

  • Vârsta înaintată: HBP este rareori întâlnită înainte de 40 de ani, însă frecvența crește semnificativ după 50 de ani.
  • Antecedente familiale: Bărbații care au părinți sau frați diagnosticați cu HBP prezintă un risc mai mare de a dezvolta această afecțiune.
  • Dezechilibre hormonale: Modificările nivelului de testosteron și creșterea activității dihidrotestosteronului (DHT) în țesutul prostatic favorizează creșterea glandei.
  • Afecțiuni metabolice: Diabetul, obezitatea și bolile cardiovasculare pot contribui la apariția și agravarea HBP.
  • Stilul de viață: Lipsa exercițiilor fizice și o alimentație nesănătoasă pot favoriza dezvoltarea hipertrofiei prostatei.

Înțelegerea acestor factori de risc este esențială pentru prevenție și monitorizarea timpurie a simptomelor urinare, astfel încât intervenția medicală să fie mai eficientă și complicațiile să fie evitate.

Care sunt simptomele hipertrofiei benigne de prostată

Hipertrofia benignă de prostată afectează în principal fluxul urinar, iar simptomele se dezvoltă treptat pe măsură ce prostata crește și apasă asupra uretrei și vezicii urinare. Acestea pot fi împărțite în două categorii principale: simptome de obstrucție și simptome de iritare.

Simptome de obstrucție a fluxului urinar

  • Jet urinar slab sau întrerupt: urinarea devine mai lentă și mai dificilă.
  • Dificultăți la inițierea urinării: poate fi nevoie de efort pentru a începe fluxul urinar.
  • Senzația de golire incompletă a vezicii: senzația că vezica nu se golește complet după urinare.
  • Prelungirea duratei urinării: timpul necesar pentru a goli vezica crește.

Simptome de iritare a vezicii urinare

  • Necesitatea frecventă de a urina: mai ales pe timp de noapte (nicturie).
  • Urgență urinară: senzația bruscă și intensă de a urina, cu risc de incontinență dacă nu se ajunge rapid la toaletă.
  • Urinări frecvente în cantități mici: poate fi asociată cu senzația de presiune sau disconfort pelvian.

În cazurile mai severe, HBP poate provoca complicații precum retenție urinară acută, infecții urinare repetate, formarea de calculi vezicali sau afectarea funcției renale. Este important ca orice simptom persistent să fie evaluat de un medic pentru diagnostic și tratament adecvat.

Care sunt modalitățile de diagnosticare a hipertrofiei benigne de prostată

O sistematizare a simptomelor care sugerează HBP poate fi clasificată în:

  • Simptome iritative: polachiuria diurnă/nocturnă şi imperiozitatea micţională.
  • Simptome obstructive:
    • început dificil al urinării;
    • scăderea forţei de proiecţie a jetului urinar;
    • jet urinar intermitent;
    • prelungirea timpului de micţiune;
    • pierdere involuntară continuă de urină;
    • retenţia acută de urină;
    • imposibilitatea micțiunilor spontane, in ciuda prezenței nevoii de urinare.

Pe lângă aceste simptome, poate sa apară hematuria (prezența sângelui în urină). În fazele avansate ale bolii, pot să apară dureri lombare bilaterale, accentuate de actul micţional sau stare uremică cu retenție azotată.

La tuşeul rectal - prostata apare mărită de volum, ferm-elastică, bine delimitată, cu şanţul median şters, nedureroasă.

Evaluarea clinică se face cu ajutorul scorului prostatic (IPSS), care are o valoarea orientativă şi subiectivă asupra semnelor şi simptomelor unui bolnav cu HBP.

Examinările de laborator efectuate sunt:

  • examen sumar de urina, urocultură;
  • analize de sânge: uree serică, creatinină serică, PSA – o substanță produsă de glanda prostatică iar nivelul seric al PSA poate crește în mai multe afecțiuni prostatice (VN=0-4 ng/ml).

Jurnalul micțional: Presupune notarea volumului micțional și a frecvenței urinărilor per 24 ore.

Examinările imagistice sunt reprezentate de ecografia aparatului urinar efectuată suprapubian sau transrectal. Reprezintă examinarea de primă intenţie, datorită uşurinţei în execuţie şi repetabilităţii ei. Ea oferă date suficiente pentru depistarea unei HBP şi a complicaţiilor ei.

Evaluarea volumului reziduului post-micțional:  Se efectuează ecografic după micțiune și apreciază eficiența golirii vezicale.

Examinările urodinamice sunt obligatorii în diagnosticul obstrucţiei date de HBP. Se utilizează uroflowmetria, cistomanometria și profilul uretral. Uroflowmetria determină fluxul urinar maxim şi mediu. Scăderea fluxului urinar sub 15 ml/sec arată existenţa unei obstrucţii subvezicale iar cistomanometria evaluează functionalitatea și complianţa vezicii urinare.

Uretro-cistoscopia: Presupune evaluarea uretrei și a mucoasei vezicale cu ajutorul cistoscopului flexibil/rigid care este introdus gradual, gentil, spre vezica urinară, în anestezie locală.

Diagnosticul diferenţial se face cu alte boli obstructive subvezicale:

  • adenocarcinomul prostatic;
  • calcul vezical;
  • vezica neurogenă;
  • stenoza de col vezical;
  • prostatita acută sau cronică;
  • strictura uretrală;
  • stenoza de meat uretral.

Care sunt opțiunile de tratament pentru hipertrofia benignă de prostată

Tratamentul este diferenţiat, individualizat în funcţie de stadiul bolii, mărimea prostatei şi starea lui generală.

Ca și măsuri generale recomandate sunt:

  • evitarea sedentarismului;
  • evitarea expunerilor la frig și umezeală;
  • evitarea condimentelor alimentare în exces;
  • evitarea ingestiei de alcool în exces;
  • evitarea reţinerii de la urinare timp îndelungat;
  • reducerea consumul lichidian seara, după ora 20 pentru a evita urinarea nocturnă.

Tratamentul medicamentos este reprezentat de:

  • Tratamentul fitoterapeutic - care se bazeazã pe extracte din plante, fiind folosite preparate din extracte din prun african, extractele din ulei de sâmburi de dovleac sau extrasul din Serenoa repens - cu acţiune antiandrogenică, antiestrogenică și inhibitor al 5-alfa-reductazei. Au efect antioxidant și antiinflamator care ajută la menținerea sănătății și funcționării normale a prostate. Eficiență au și extrasele de ghimpe sau din pufuliţa cu flori mici.
  • Alfa-blocantele: determină relaxarea musculaturii netede la nivel cervico-prostatice (capsulă / travee intraglandulare), facilitând micţiunea prin scăderea rezistenței la fluxul urinar.
  • Inhibitorii de alfa-5-reductază – acţionează asupra enzimei (alfa 5 reductaza) care transfomă testosteronul în dihidrotestosteron (principalul androgen intraprostatic, de care depinde în principal dezvoltarea HBP). Acest tratament medicamentos produce remisia procesul hiperplazic, cu involuția volumului prostatic. Există combinații medicamentoase între alfa blocante și inhibitori de alfa -5-reductază, adresate pacienților cu HBP avansat, cu simptomatologie marcată iritativ-obstructivă.
  • O alta clasă de medicamente utilizate în tratamentul vezicii hiperactive (OAB) care poate coexista cu HBP ul, este reprezentată de antimuscarinice.

Tratamentul chirurgical se împarte în:

  • Intervenţii clasice, deschise, transvezicale sau retropubiene sunt rezervate prostatelor foarte voluminoase, însă ușor “abandonate” în favoarea tehnicilor minim invazive transuretrale care permit rezecția unui volum prostatic tot mai mare în condiții de siguranță pentru pacient.
  • Intervenţii transuretrale:
    • transuretrorezecţie de prostată – TUR-P;
    • transuretroincizia de prostată – TUI-P;
    • transuretrovaporizare de prostată – TUV-P.

Aceste operaţii sunt rezervate prostatelor cu simptomatologie accentuată în ciuda tratamentului medicamentos sau apariției complicațiilor, având o mare aplicabilitate și eficiență.

  • Intervenţii minim invazive care necesită aparatură specială, cu o eficienţa terapeutică crescută. Din această categorie amintim:
    • Rezecția tesutului prostatic cu Thulium Laser;
    • Termoterapie transuretrală cu microunde - TUMT;
    • Ablația transuretrală cu ace – TUNA.

În cazul bolnavilor taraţi, cu multiple comorbidități, care nu suportă intervenţia chirurgicală şi care sunt în retenţie cronică incompletă / acută de urină se poate recurge la cateterism uretro-vezical permanent (cu schimbare periodică la 3 saptamâni) sau cateter de cistostomie pecutană.

Care sunt complicațiile asociate cu hipertrofia benignă de prostată

Deși HBP nu este o afecțiune malignă, netratată sau necontrolată poate duce la o serie de complicații semnificative care afectează sănătatea urinară și calitatea vieții:

  • Retenția urinară acută

Aceasta apare atunci când vezica urinară nu se poate goli complet sau deloc, determinând dureri intense și necesitatea unei cateterizări de urgență pentru evacuarea urinei. Este o situație medicală care necesită intervenție promptă.

  • Infecții urinare recurente

Urinarea incompletă favorizează stagnarea urinei în vezică, ceea ce crește riscul de infecții bacteriene repetate (cistite). Acestea pot necesita tratamente repetate cu antibiotice și pot duce la complicații renale dacă nu sunt gestionate corect.

  • Formarea de calculi vezicali

Stagnarea urinei poate conduce la depunerea sărurilor minerale, rezultând formarea de pietre la nivelul vezicii urinare. Calculii pot provoca dureri, sângerări și infecții urinare recurente.

  • Afectarea funcției renale

Presiunea constantă asupra vezicii și refluxul urinar pot afecta rinichii, ducând la hidronefroză sau deteriorarea funcției renale pe termen lung.

  • Hematurie

În unele cazuri, HBP poate provoca sângerări minore în urină (hematurie), care necesită investigații pentru a exclude alte afecțiuni mai grave.

Complicațiile HBP subliniază importanța monitorizării regulate și tratamentului corespunzător, fie prin modificări ale stilului de viață, medicație specifică sau intervenții chirurgicale, în funcție de severitatea simptomelor și evoluția bolii.

Cum poate fi prevenită apariția hipertrofiei benigne de prostată

Deși nu există metode garantate de a preveni complet HBP, adoptarea unui stil de viață sănătos și monitorizarea regulată pot reduce riscul apariției și pot întârzia progresia simptomelor.

Alimentația sănătoasă

  • Consumul de fructe și legume bogate în antioxidanți poate proteja țesutul prostatic.
  • Reducerea aportului de grăsimi animale și alimente procesate ajută la menținerea greutății corporale și a sănătății cardiovasculare.
  • Lichidele consumate moderat pe parcursul zilei, evitând excesul înainte de culcare, pot preveni nicturia.

Activitatea fizică regulată

Exercițiile fizice ajută la menținerea unei greutăți sănătoase și la echilibrarea hormonilor, reducând riscul de HBP și ameliorând simptomele urinare. Plimbările, înotul sau antrenamentele moderate sunt recomandate.

Controlul bolilor asociate

  • Monitorizarea și tratamentul diabetului, hipertensiunii și bolilor cardiovasculare contribuie la prevenirea hipertrofiei și complicațiilor.
  • Menținerea unui indice de masă corporală sănătos reduce riscul de inflamare și creștere excesivă a prostatei.

Consulturi medicale periodice

  • Bărbații după vârsta de 50 de ani ar trebui să efectueze examene urologice regulate, inclusiv teste PSA și evaluarea sim
  • ptomelor urinare.
  • Depistarea timpurie permite intervenții non-invazive sau minim invazive, prevenind complicațiile.

Evitarea factorilor iritanți

  • Limitarea consumului de alcool și cofeină, care pot stimula vezica urinară.
  • Evitarea medicamentelelor care pot retenționa urina (de exemplu anumite antihistaminice sau decongestionante) fără recomandarea medicului.

Prin combinarea alimentatiei echilibrate, activității fizice regulate și monitorizării medicale, riscul de apariție sau agravare a hipertrofiei benigne de prostată poate fi semnificativ redus, iar calitatea vieții menținută.

Bibliografie

  1. Cleveland Clinic. “Benign Prostatic Hyperplasia (BPH): Symptoms & Treatment.” Cleveland Clinic, 5 Aug. 2022, my.clevelandclinic.org/health/diseases/9100-benign-prostatic-hyperplasia.
  2. Mayo Clinic. “Benign Prostatic Hyperplasia (BPH) .” Mayo Clinic, 2024, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/benign-prostatic-hyperplasia/symptoms-causes/syc-20370087.
  3. Ng, Michael, and Krishna M. Baradhi. “Benign Prostatic Hyperplasia.” PubMed, StatPearls Publishing, 2024, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK558920/.

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică. 

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării