Macrolide: ce sunt, indicații, contraindicații

Cum funcționează macrolidele

Mecanismul de acțiune al macrolidelor se bazează pe inhibarea sintezei proteice bacteriene. Acest lucru oprește capacitatea bacteriei de a produce proteine esențiale pentru supraviețuirea și multiplicarea sa, ceea ce duce în final la oprirea creșterii și proliferării bacteriene (efect bacteriostatic).

În doze mari sau pentru anumite specii bacteriene, macrolidele pot avea și un efect bactericid.

Acest mod de acțiune specific face ca macrolidele să fie eficiente în combaterea unui spectru larg de bacterii, inclusiv Gram-pozitive și unele Gram-negative, precum și bacterii intracelulare precum Chlamydia și Mycoplasma.

Când este recomandată utilizarea macrolidelor

Macrolidele sunt recomandate în tratamentul unei game variate de infecții bacteriene, în special atunci când există contraindicații pentru alte antibiotice sau când sunt țintite bacterii atipice. Indicațiile principale includ:

• infecții ale căilor respiratorii superioare și inferioare: amigdalită, faringită, otită medie acută, sinuzită, bronșită acută și pneumonia, inclusiv pneumonia atipică cauzată de Mycoplasma pneumoniae, Chlamydia pneumoniae sau Legionella pneumophila;
• infecții dermatologice: acnee inflamatorie (în special azitromicina sau eritromicina), impetigo, și alte infecții cutanate cauzate de bacterii Gram-pozitive;
• infecții cu transmitere sexuală: azitromicina este utilizată în tratamentul clamidiozei și gonoreei, uneori în combinație cu alte antibiotice;
• infecții gastrointestinale: claritromicina este utilizată pentru eradicarea Helicobacter pylori, asociat cu ulcer gastric și duodenal;
• profilaxie și tratament la pacienți alergici la penicilină: macrolidele sunt o opțiune pentru tratamentul unor infecții atunci când beta-lactaminele sunt contraindicate;
• boli inflamatorii cronice: macrolidele au uneori rol antiinflamator, fiind folosite în afecțiuni precum bronșiectazia sau fibroză chistică pentru reducerea inflamației cronice.

Cum se utilizează macrolidele

Administrarea macrolidelor variază în funcție de tipul de antibiotic, de indicație și gravitatea infecției.

Macrolidele se găsesc sub diverse forme farmaceutice: comprimate, capsule, sirop (pentru copii), perfuzii intravenoase (în cazurile severe).

Durata tratamentului depinde de infecție și severitate, însă în general se încadrează între cinci și 14 zile, cu posibilitatea de ajustare în funcție de răspunsul clinic.

Respectarea schemei terapeutice este esențială pentru prevenirea dezvoltării rezistenței bacteriene.

Care sunt efectele adverse posibile ale macrolidelor

Deși sunt considerate în general sigure, macrolidele pot provoca reacții adverse, dintre care cele mai frecvente includ:

• tulburări gastrointestinale: greață, vărsături, diaree, dureri abdominale – cel mai frecvent cu eritromicina;
• reacții alergice: erupții cutanate, prurit, șoc anafilactic (rar);
• hepatotoxicitate: creșterea enzimelor hepatice, colestază – în cazuri rare, dar monitorizarea este indicată;
• efecte cardiace: aritmii ventriculare, în special la pacienții cu factori de risc;
• interacțiuni medicamentoase: pot cauza toxicitate crescută pentru alte medicamente;
• alte reacții: cefalee, amețeli, tulburări neurologice rare.

Întrebări frecvente despre macrolide

Ce sunt macrolidele și cum acționează?

Macrolidele sunt antibiotice care opresc dezvoltarea bacteriilor prin blocarea producerii de proteine esențiale pentru acestea. Astfel, infecția este controlată și simptomele se ameliorează.

În ce tipuri de infecții se folosesc cel mai des macrolidele?

Sunt recomandate în infecții respiratorii (pneumonie, bronșită, sinuzită, faringită, otită), infecții cutanate, unele boli cu transmitere sexuală, infecții digestive cu Helicobacter pylori și ca alternativă pentru pacienții alergici la penicilină.

Care sunt cele mai cunoscute antibiotice din clasa macrolidelor?

Cele mai folosite sunt eritromicina, claritromicina și azitromicina. Fiecare are particularități: de exemplu, claritromicina este utilizată și pentru infecția cu Helicobacter pylori, iar azitromicina are o durată de acțiune mai lungă și se administrează mai ușor.

Cât timp trebuie urmat tratamentul cu macrolide?

Durata variază între 5 și 14 zile, în funcție de tipul și gravitatea infecției. Este foarte important ca tratamentul să fie respectat exact așa cum a fost recomandat de medic, pentru a evita rezistența bacteriană.

Cine nu ar trebui să ia macrolide?

Macrolidele nu sunt recomandate persoanelor cu alergie la această clasă de antibiotice, cu boli hepatice severe sau cu probleme cardiace care predispun la aritmii. De asemenea, este necesară prudență în sarcină și alăptare și la pacienții care iau multe alte medicamente.

Ce reacții adverse pot apărea în timpul tratamentului?

Cele mai frecvente sunt tulburările digestive (greață, dureri abdominale, diaree). Pot apărea și reacții alergice, modificări la nivelul ficatului sau tulburări de ritm cardiac la persoanele cu risc.

Se pot administra macrolidele copiilor?

Da, macrolidele sunt frecvent utilizate la copii, dar doza trebuie ajustată în funcție de vârstă și greutate și stabilită exclusiv de medic.

De ce este important să nu întrerup tratamentul mai devreme?

Dacă tratamentul nu este urmat complet, bacteriile pot supraviețui și pot dezvolta rezistență. Acest lucru face ca infecțiile ulterioare să fie mai greu de tratat.