Efectele televizorului în fața copiilor: cum influențează evoluția cognitivă și socială

De ce este dăunător să lași prea mult copilul în fața televizorului?

„Ca părinte, sigur știi că singura activitate prin care un copil poate fi liniștit (a se citi „imobilizat”) pentru o perioadă lungă este privitul la TV: «îl conving să mănânce numai în fața televizorului», «se uită la desene și așa am și eu timp să mai respir un pic / să fac curățenie / să fumez o țigară / să gătesc / să vorbesc la telefon» - sunt texte pe care le aud frecvent, spuse de părinți, bunici sau bone. «Cutia cu imagini» este prezența chiar și în grădinițe, cu scop declarat de «calmare a copiilor înainte de somnul de prânz». Creierul se dezvoltă pe măsură ce îl folosești. Televizorul e că o mâncare gata mestecată: nu-i mai simți savoarea”, spune medicul pediatru Sanda Gancevici pentru MedLive.ro.

Rezultă că, în dezvoltarea cognitivă a copilului, vizionarea programelor TV face mai mult rău decât bine. Un amplu studiu publicat anul trecut în revista americană „Acta Paediatrica”, realizat de prof. Dimitri Christakis, pediatru la Seattle Childrens Research Institute și Universitatea din Washington, relevă că, cel puțin până la vârstă de doi ani (ideal trei), un copil nu ar trebui să se uite deloc la televizor.

„În primii doi ani de existență, creierul își triplează dimensiunea, de la o medie de 333 de grame până la un kg. Creșterea în dimensiune are legătură directă cu stimularea externă și primele experiențe de viață. Imaginile luminoase cu succesiune rapidă obosesc creierul copilului, agitându-l, neliniștindu-l. Secvențe audio stridente, montaje rapide, flash-uri puternice, toate acestea supra-stimulează un creier în plină dezvoltare”, indică prof. Christakis.

Concluzii ale studiului:

• programele educaționale pentru televiziune destinate celor mici întârzie dezvoltarea limbajului;
• telespectatorul-copil privește, ascultă, dar nu interacționează cu alți vorbitori, nu vorbește, nu își exersează limbajul propriu sau o face greșit (o cercetare citată de Christakis: un grup de copii cu vârste cuprinse între șapte și 16 luni care au urmărit DVD-uri speciale pentru bebeluși. Ei cunoșteau mai puține cuvinte decât copiii care nu urmăriseră astfel de programe);
• copiii de vârstă școlară care au urmărit frecvent programe TV în primii doi-trei ani de viață dau randament mai slab în testele de memorie și citire; se constată, de asemenea, un deficit de atenție și o mai slabă concentrare;
• cititul presupune un efort mai mare, un efort de imaginație, în timp ce privitul unor imagini este mult mai comod. Exprimarea unui copil de vârstă școlară poate fi mai săracă, iar receptarea unor informații poate deveni dependență de existența imaginii. Sunt în derulare studii privind legătură cu ADHD;
• un copil de circa 14 luni poate imită ceea ce vede într-un material filmat, însă învață mult mai multe dintr-o experiență reală (studiul dat că exemplu: copii care au învățat chineză mandarină de la un vorbitor nativ, mai eficient decât grupul comparativ de copii care a urmărit doar imagini filmate ale aceluiași vorbitor).

Studiul profesorului Christakis cuprinde date publicate în alte 78 de studii realizate între 1983 și 2008.

De ce nu este recomandat să stea copilul în fața televizorului?

Problema nu constă doar în ceea ce fac copiii mici în timp ce se uită la televizor, ci și în ceea ce nu fac. Copiii sunt „programați” de la natură să învețe prin interacțiunea cu alte persoane. „Dansul” expresiilor faciale, al tonului vocii și al limbajului corporal între un copil mic și un părinte este nu doar frumos, ci și atât de complex încât cercetătorii trebuie să înregistreze aceste interacțiuni pe video și să le încetinească pentru a vedea tot ce se întâmplă. Ori de câte ori unul dintre participanții la acest „dans”, copilul sau părintele, se uită la televizor, schimbul se oprește. În plus:

• un copil mic învață mult mai multe din lovirea tigăilor pe podea în timp ce tu gătești cina decât din privitul unui ecran pentru aceeași perioadă, deoarece din când în când vă priviți unul pe celălalt. Această interacțiune vizuală și auditivă este esențială pentru dezvoltarea sa cognitivă și emoțională;
• copiii mici pot dezvolta anxietate din cauza timpului excesiv petrecut în fața televizorului. Expunerea prelungită la ecrane poate afecta negativ dezvoltarea emoțională și mintală a copiilor. Conținutul vizionat poate juca un rol semnificativ. Programele violente sau inadecvate pentru vârsta copilului pot induce frici și fobii, amplificând stările de anxietate. Este important ca părinții să monitorizeze ce anume vizionează copiii și să limiteze sau să evite timpul petrecut în fața ecranelor pentru a preveni astfel de probleme;
• chiar și simpla prezență a televizorului în fundal, chiar dacă „nimeni nu se uită la el”, este suficientă pentru a întârzia dezvoltarea limbajului. În mod normal, un părinte vorbește aproximativ 940 de cuvinte pe oră când un copil mic este în preajmă. Cu televizorul pornit, acest număr scade cu 770. Mai puține cuvinte înseamnă mai puțină învățare și o dezvoltare lingvistică mai lentă;
• copiii mici învață, de asemenea, să acorde atenție pentru perioade îndelungate, iar cei care se uită mai mult la televizor sunt mai predispuși să aibă probleme de concentrare la vârsta de șapte ani. Programele video se schimbă constant, sunt mereu interesante și aproape niciodată nu forțează un copil să se confrunte cu ceva plictisitor;
• televiziunea, jocurile video sau internetul au capacitatea de a genera dependențe puternice. Viață socială are de suferit, indiferent de vârsta celui dependent;
• un alt pericol este mesajul erotic, care stimulează imaginația copiilor și contribuie la o maturizare precoce din punct de vedere sexual. Lipsa asociată a unor informații avizate poate duce la dezechilibre în perioada pubertății și adolescenței, o înțelegere vagă a sexualității, protecției, limitelor;
• prezența televizoarelor sau a altor ecrane în dormitoarele elevilor de școală primară poate avea un impact negativ asupra performanțelor academice. Studiile arată că acești elevi tind să obțină rezultate mai slabe la teste comparativ cu cei care nu au astfel de dispozitive în camerele lor. Lipsa unui mediu de studiu fără distrageri poate afecta capacitatea de concentrare și de învățare a copiilor, ducând la performanțe academice scăzute;
• expunerea excesivă la violență prin intermediul mass-media poate desensibiliza copiii la violență. Aceștia pot ajunge să considere comportamentul violent ca fiind o modalitate normală de a rezolva problemele. Acest lucru poate avea consecințe grave asupra comportamentului lor social și emoțional, influențând negativ modul în care interacționează cu ceilalți și cum gestionează conflictele;
• timpul excesiv petrecut în fața ecranelor reduce timpul disponibil pentru joacă activă și creativă. Jocul este esențial pentru dezvoltarea fizică, cognitivă și emoțională a copiilor. Activitățile creative și fizice stimulează imaginația, dezvoltă abilitățile motorii și promovează sănătatea generală. Limitarea timpului de ecran și încurajarea jocului activ pot contribui la o dezvoltare mai echilibrată și sănătoasă a copiilor.

Discuția cu un psiholog sau un psihoterapeut pediatru poate fi extrem de benefică pentru a gestiona situațiile legate de limitarea sau evitarea expunerii copilului la televizor. Acești specialiști pot oferi strategii personalizate și sfaturi practice pentru a crea un mediu sănătos și echilibrat pentru copilul tău. De asemenea, pot ajuta la identificarea și abordarea eventualelor probleme emoționale sau comportamentale care pot apărea din cauza timpului excesiv petrecut în fața ecranelor.