Primul ajutor în cazul mușcăturilor de animale: ce trebuie să știi

De ce sunt periculoase mușcăturile de animale

Mușcăturile și zgârieturile de animale, chiar și cele minore, pot duce uneori la complicații. Chiar dacă este vorba despre un animal de companie sau de orice alt animal, prin astfel de mușcături și zgârieturi pot fi transmise boli.

Câinii și pisicile sunt printre cele mai comune animale de companie, motiv pentru care starea lor de sănătate are un rol deosebit de important, atât pentru siguranța lor, cât și pentru cea a stăpânilor lor, dar mai ales a copiilor.

Mușcăturile de animale pot provoca leziuni la nivelul pielii sau răni severe care, în cazuri extreme, pot duce la deces. Mușcăturile pot fi fie lipsite de importanță medicală în aceeași măsură în care pot produce răni ce se pot infecta sau prin intermediul cărora se pot transmite numeroase boli. Cele mai comune mușcături sunt: mușcăturile de câine, de pisică, mușcăturile de insecte (căpușe, purici, țânțari etc.) și cele de șobolani ori vulpe.

În general, aceste mușcături produc de la leziuni la nivelul pielii până la plăgi care se pot infecta ca urmare a contaminării lor cu saliva animalului ori cu diferite substanțe, cum este în cazul insectelor. De asemenea, prin mușcătură pot ajunge în organismul uman diverși germeni care pot cauza unele boli infecțioase precum turbare (provocată de rabie), febra zgârieturii de pisică, febra mușcăturii de șobolan (spirochetoza ictero-hemoragică), hepatita B, tetanosul, boala Lyme etc.

Alteori, mușcăturile mai profunde (cum este în cazul atacului unui câine, de exemplu) se pot solda cu plăgi deschise și chiar deces, dacă mușcătura lezează vase de sânge de calibru mare, precum artera femurală și se soldează cu hemoragii masive. În alte cazuri se poate vorbi despre răni perforate, oase și tendoane rupte ori leziuni interne care au nevoie de intervenție chirurgicală urgentă.

Afecțiuni transmise de animale/insecte

Printre cele mai comune afecțiuni provocate de mușcăturile de animale/insecte sunt rabia, febra zgârieturii de pisică, febra mușcăturii de șobolan, hepatita B și boala Lyme.

Rabia

În cazul rabiei la om, simptomele apar cam după aproximativ o lună și sunt, în principal:

• furnicături sau amorțeli la locul mușcăturii;
• durere la locul mușcăturii;
• arsură la locul mușcăturii;
• mâncărime la locul mușcăturii;
• spasme musculare la nivelul mușchilor feței, gâtului sau diafragmului;
• convulsii;
• halucinații;
• delir;
• insuficiență cardiacă și respiratorie;
• variații mari ale temperaturii corporale;
• paralizie;
• febră;
• tuse;
• senzație de gât uscat;
• durere abdominală.

Tratamentul antirabic include, spalarea imediata a ranii, vaccinarea antirabica si imunoglobulina antirabica

Febra zgârieturii de pisică

Febra zgârieturii de pisică (limforeticuloza beningnă) are următoarele manifestări clinice:

• dureri de cap;
• dureri generalizate;
• stare febrilă (37,5-38 grade C);
• umflarea ganglionilor limfatici din apropierea locului mușcăturii/zgârieturii;
• oboseală;
• umflătură la locul mușcăturii/zgârieturii.

În acest caz, tratamentul febrei zgârieturii de pisică poate include analgezice (pentru calmarea durerii) și antipiretice (pentru scăderea febrei). În plus, antibioticele pentru mușcătura de pisică pot fi folosite fie sub formă de cremă care se administrează local (direct la nivelul mușcăturii/zgârieturii), fie antibiotice orale, administrate ca o măsură de prevenție pentru împiedicarea răspândirii infecției în organism.

Medicii specialiști susțin că mușcătura de pisică este mai periculoasă decât cea de câine, deoarece pisicile au caninii mai ascuțiți, deci perforează mai ușor pielea. De aceea, vaccinarea antitetanos și cea antirabic sunt necesare după o mușcătură/zgârietură de pisică.

Febra mușcăturii de șobolan

Febra mușcăturii de șobolan prezintă următoarele simptome:

• dureri de cap;
• dureri musculare și articulare;
• febră;
• stări de greață;
• erupții cutanate;
• umflarea nodulilor limfatici;
• ulcerații la nivelul mușcăturii.

Netratată, febra mușcăturii de șobolan poate duce la meningită, pneumonie, miocardită, pericardită și endocardită.

Boala Lyme

Boala Lyme este o infecție transmisă de căpușe și cauzată de o bacterie - Borrelia burgdorferi.

Simptomele includ o erupție caracteristică - eritemul migrator, care poate fi urmată săptămâni sau luni mai târziu de manifestări neurologice, cardiace sau articulare, dacă boala nu este tratată.

După pătrunderea în tegument, la locul mușcăturii, B. Burgdorferi migrează local după 3-30 de zile în pielea din jurul mușcăturii și apoi se răspândește prin limfă și sânge în ganglionii limfatici sau în alte organe și locații la nivelul pielii.

Pentru a preveni accesul căpușei la nivelul pielii, următoarele măsuri ar putea fi utile:

• alege să faceți drumeții pe drumuri și poteci bătătorite;
• strânge pantalonii în șosete și ghete;
• poartă cămăși cu mânecă lungă;
• aplică soluții anti-insecticide cu DEET (dietiltoluamida) pe suprafața pielii. De asemenea, permetrinul, care se poate aplica doar pe haine, distruge căpușele.

Tetanosul

Tetanosul este o infecție bacteriană gravă care afectează sistemul nervos și poate deveni fatală dacă nu este tratată la timp. Este cauzată de bacterii care pătrund în organism prin răni, inclusiv leziuni minore precum mușcături sau zgârieturi de animale.

Perioada de incubație este, în medie, de aproximativ 10 zile, dar poate varia între 3 și 21 de zile. Boala debutează de obicei gradual și se agravează progresiv, începând frecvent cu mușchii maxilarului și extinzându-se către restul corpului.

Simptomele inițiale includ:

• rigiditate și spasme dureroase ale mușchilor maxilarului;
• dificultăți de deschidere a gurii și „zâmbet” forțat cauzat de contractura mușchilor faciali.

Ulterior pot apărea:

• rigiditate la nivelul gâtului și abdomenului;
• dificultăți la înghițire;
• spasme musculare generalizate, extrem de dureroase, care pot afecta respirația (spasmele pot fi declanșate de stimuli minori precum zgomote, atingere sau lumină);
• febră;
• transpirații excesive;
• modificări ale tensiunii arteriale și tahicardie.

Mușcătura de câine: ce trebuie făcut imediat

Mușcăturile de câine reprezintă un procent semnificativ din totalul traumatismelor provocate de animale, jumătate dintre victime fiind copii. Atunci când un câine atacă, leziunile pot varia de la simple zgârieturi la plăgi zdrobite adânci. Din cauza forței maxilarelor, o mușcătură profundă poate afecta structurile subiacente, provocând leziuni severe la nivelul mușchilor, tendoanelor, nervilor și oaselor.

În cazul unei mușcături de câine, primul pas este asigurarea siguranței și îndepărtarea de animal. Dacă rana este gravă, trebuie solicitat ajutor medical de urgență.

Dacă pielea a fost străpunsă, zona trebuie spălată imediat cu apă caldă și săpun, apoi dezinfectată. Se aplică presiune pentru oprirea sângerării, urmată de un pansament steril și, eventual, un unguent antibiotic. Bandajul trebuie schimbat regulat. Dacă pielea nu este ruptă, sunt suficiente curățarea și aplicarea unui antiseptic.

Semnele de infecție includ roșeață, durere, umflare, secreții, febră sau limitarea mișcării. În aceste cazuri este necesar un consult medical rapid. Chiar și rănile minore trebuie evaluate, deoarece pot necesita vaccin antitetanos sau antirabic.

Infecțiile pot fi grave, deoarece saliva câinilor conține bacterii precum Capnocytophaga, capabile să provoace complicații severe. Tratamentul întârziat poate duce la infecții sistemice, meningită sau sepsis.

Vaccinul antitetanos în cazul mușcăturilor de animale

Vaccinul antitetanos este esențial în prevenirea tetanosului. Acesta funcționează prin antrenarea sistemului imunitar: introduce în organism o versiune slăbită a toxinei eliberate de bacteria Clostridium tetani, determinând celulele imunitare să producă anticorpi specifici. Astfel, dacă ești expus ulterior la bacterie, corpul tău va fi deja pregătit să o neutralizeze imediat. De obicei, protecția este asigurată prin schema de vaccinare din copilărie, urmată de rapeluri la fiecare 10 ani.

Trebuie să mergi de urgență (la Camera de gardă sau la medicul de familie) pentru a primi o doză de vaccin în termen de maximum 48 - 72 de ore dacă ai suferit o mușcătură de animal, o tăietură sau o rană profundă și te afli în una dintre următoarele situații:

• au trecut mai mult de 5 ani de la ultima ta doză, iar rana este adâncă, murdară sau contaminată cu salivă/pământ.
• au trecut mai mult de 10 ani de la ultima doză, chiar dacă rana este minoră sau superficială.
• nu îți amintești când ai făcut ultimul vaccin antitetanos sau ai o schemă de vaccinare incompletă.

Tratamentul cu antibiotice în mușcăturile de animale

Mușcăturile de animale care penetrează pielea prezintă un risc crescut de infecție, deoarece bacteriile din cavitatea orală a animalului și microorganismele de la nivelul pielii pot fi introduse în țesuturile profunde. Din acest motiv, în multe cazuri este necesar un tratament preventiv cu antibiotice pentru a reduce riscul de complicații infecțioase.

Riscul este mai mare în cazul rănilor profunde, al înțepăturilor punctiforme și al mușcăturilor localizate în zone sensibile precum mâinile, picioarele, fața sau regiunile articulare. De asemenea, persoanele cu imunitate scăzută sau afecțiuni cronice au o probabilitate mai mare de a dezvolta infecții după o mușcătură de animal. Doar medicul poate însă decide dacă este nevoie de tratament cu antibiotic după o mușcătură de pisică sau de câine și să recomande o schemă de tratament.

În cazurile în care este necesar tratamentul preventiv, se utilizează terapii cu spectru larg, adaptate tipului de expunere și riscului infecțios. Alegerea tratamentului depinde de severitatea rănii, timpul scurs până la prezentarea la medic și eventualele alergii. În situații mai grave, când infecția s-a extins sau afectează structuri profunde, este necesară administrarea de tratament sistemic și monitorizare medicală.

Identificarea rapidă a bacteriilor implicate permite ajustarea tratamentului și crește semnificativ șansele de vindecare fără complicații.

Prevenția mușcăturilor de animale

Pentru a nu fi victima unei mușcături de animale sau insecte, de preferat ar fi să ții cont de câteva reguli simple, precum:

• nu lăsa copiii nesupravegheați în preajma animalelor;
• nu interacționa cu animalele fără stăpân sau cu stăpân necunoscut;
• nu încerca să mângâi animalele de la grădina zoologică;
• evită zonele împădurite sau parcurile neîngrijite (mai ales pentru a evita mușcăturile de căpușe sau alte insecte);
• nu atinge un câine/pisică sau orice animal când mănâncă sau doarme;
• nu atinge un animal dacă este rănit.

De asemenea, dacă ai un animal de companie, ține cont să îi faci vaccinurile la timp, pentru că acest lucru îl poate proteja atât pe el, cât și pe tine, ca stăpân, de o eventuală infectare.