Rahitism la copii: cauze, simptome, tratament

Care sunt cauzele apariției rahitismului la copii 

Principalele cauze ale rahitismului și factorii care contribuie la acestea sunt:

• deficiența de vitamina D - vitamina D este esențială pentru absorbția calciului și a fosfatului din intestin; deficitul poate apărea din cauza expunerii inadecvate la lumina soarelui, a insuficienței alimentare, alăptarea fără suplimentare, piele închisă la culoare;
• deficiența de calciu - calciul este esențial pentru mineralizarea oaselor; deficitul poate rezulta din aport alimentar inadecvat, tulburări de malabsorbție (afecțiuni precum boala celiacă, boala Crohn sau fibroza chistică pot afecta absorbția calciului);
• deficiența de fosfați - fosfatul este un alt mineral cheie pentru sănătatea oaselor; deficitul poate apărea din cauza tulburărilor genetice (afecțiuni precum rahitismul hipofosfatemic legat de X afectează capacitatea rinichilor de a manipula corespunzător fosfatul);
• deficiență nutrițională - aport alimentar scăzut de fosfat, deși acest lucru este rar, având în vedere disponibilitatea pe scară largă a fosfatului în alimente;
• tulburări renale - boala cronică de rinichi poate duce la dezechilibre de calciu și fosfat;
• tulburări hepatice - ficatul joacă un rol în metabolismul vitaminei D, iar bolile hepatice pot afecta acest proces;
• tulburări genetice - afecțiuni precum rahitismul ereditar rezistent la vitamina D, în care există o incapacitate de a răspunde la vitamina D.

Care sunt simptomele rahitismului la copii 

Rahitismul la copii este caracterizat de o serie de simptome, precum:

• durere și sensibilitate osoasă - în special la nivelul picioarelor, pelvisului, coloanei vertebrale și coastelor;
• deformități ale scheletului - copiii cu rahitism pot avea picioare arcuite (încovoiere spre exterior a picioarelor, vizibilă atunci când copilul stă în picioare sau merge), genunchi încovoiați (încovoiere spre interior a picioarelor, ceea ce face ca genunchii să se atingă atunci când stă în picioare cu gleznele depărtate), piept de porumbel (proeminență a sternului), îngroșarea încheieturilor mâinilor și gleznelor;
• creșterea întârziată - un copil rahitic are o creștere întârziată și este mai scund decât colegii lui;
• deformări ale coloanei vertebrale - cifoză (rotunjirea înainte a spatelui) sau scolioză (curbura laterală a coloanei vertebrale);
• deformări pelviene - dezvoltarea anormală a pelvisului, care poate duce la complicații mai târziu în viață;
• probleme dentare - erupția întârziată a dinților, defecte la nivelul smalțului dentar cu un risc crescut de carii, dinți malformați;
• slăbiciune musculară - ceea ce face dificilă desfășurarea activităților fizice;
• hipotonie - scăderea tonusului muscular;
• simptome neurologice - tetanie (în cazuri severe, nivelurile scăzute de calciu pot provoca crampe musculare, spasme sau convulsii);
• simptome generale - iritabilitate și letargie, apetit slab;
• susceptibilitate crescută la fracturi - oasele sunt mai predispuse la fracturi și rupturi din cauza stării lor slăbite.

Care sunt opțiunile de tratament disponibile

Strategiile de tratament ale rahitismului depind de etiologia de bază, rahitism nutrițional vs. genetic.

Tratamentul rahitismului la copii se concentrează pe corectarea deficienței nutriționale de vitamina D care cauzează această afecțiune și pe abordarea oricăror simptome sau complicații asociate:

• suplimentarea cu vitamina D - suplimente orale, injecții intramusculare;
• suplimentarea cu calciu - creșterea aportului alimentar de alimente bogate în calciu, cum ar fi produsele lactate, legumele cu frunze verzi și alimentele îmbogățite sau suplimentele de calciu;
• suplimentarea cu fosfați - suplimente orale, ajustări dietetice;
• dietă echilibrată - asigurarea unei diete care să includă cantități suficiente de vitamina D, calciu și fosfat; alimentele bogate în aceste substanțe nutritive trebuie încorporate în mesele zilnice ale copilului;
• creșterea expunerii la lumina soarelui;
• tratamentul afecțiunilor subiacente;
• gestionarea afecțiunilor cronice;
• intervenții ortopedice - protezare (în cazurile cu deformări osoase semnificative, pot fi utilizate orteze ortopedice pentru a susține oasele și a promova o aliniere corectă pe măsură ce acestea se vindecă);
• intervenții chirurgicale - în cazurile severe în care deformările osoase sunt pronunțate, poate fi necesară o corecție chirurgicală pentru a realinia oasele și a îmbunătăți funcția;
• controale medicale regulate - vizite regulate de urmărire pentru a monitoriza progresul copilului, pentru a evalua eficacitatea tratamentului și pentru a face orice ajustări necesare;
• teste de sânge periodice pentru a monitoriza nivelurile de vitamina D, calciu, fosfat și alți markeri relevanți;
• radiografii repetate pentru a evalua vindecarea oaselor și îmbunătățirile structurale;
• modificări ale stilului de viață - încurajarea activității fizice regulate pentru a promova rezistența osoasă și sănătatea generală.

Tratamentul include faza de întreținere intensivă precoce și târzie. Există mai multe regimuri utilizate pentru a trata rahitismul din cauza deficienței nutriționale de vitamina D.

Odată ce tratamentul este început, se efectuează o monitorizare atentă a calciului seric, fosfatului, și 25 hidroxivitaminei D. Raportul aleatoriu dintre calciu și creatinină din urină trebuie măsurat pentru a evalua orice creștere a calciului urinar, care este adesea folosit pentru a monitoriza necesitatea de a ajusta tratamentul și, de asemenea, pentru a evalua hipercalciuria, pentru a preveni nefrocalcinoza (recomandare examen ultrasonografic). După tratamentul anomaliilor biochimice și refacerea vitaminei D, anomaliile osoase persistente severe pot fi tratate chirurgical.

Cum poate fi prevenită apariția rahitismului la copii

Părinții ar trebui să fie educați cu privire la sursele alimentare bune de vitamina D și calciu, dar și despre expunerea adecvată la soare. Suplimentarea cu vitamina D pentru femeile însărcinate și sugari este crucială pentru a preveni această afecțiune.

Prevenirea rahitismului la copii implică asigurarea faptului că aceștia primesc cantități adecvate de vitamina D, calciu și fosfat, care sunt esențiale pentru dezvoltarea sănătoasă a oaselor.

Iată câteva strategii cheie pentru prevenire:

• aportul adecvat de vitamina D - deoarece este posibil ca laptele matern să nu furnizeze suficientă vitamina D, se recomandă să se administreze sugarilor alăptați la sân un supliment de vitamina D începând cu primele zile după naștere; în cazul sugarilor hrăniți cu lapte praf, asigurați-vă că bebelușul primește cantități adecvate conform ghidurilor pediatrice; în cazul bebeluşilor mai mari, pentru a evita riscul dezvoltării rahitismului, includeți în dieta lor alimente bogate în vitamina D, cum ar fi peștele gras (somon, macrou, ton), produsele lactate fortificate, cerealele și sucul de portocale sau suplimente de vitamina D;
• aport adecvat de calciu - prin surse precum laptele, brânza, iaurtul, lactatele pe bază de plante fortificate, legumele cu frunze verzi și tofu sau suplimente de calciu;
• aport adecvat de fosfați - includeți în alimentație alimente bogate în fosfați, cum ar fi carnea de pasăre, peștele, ouăle, produsele lactate, nucile și legumele;
• expunerea la lumina soarelui - încurajați activitățile regulate în aer liber pentru a promova sinteza naturală a vitaminei D din lumina soarelui; încercați să vă expuneți moderat la soare pe față, brațe și picioare timp de aproximativ 10-30 de minute de mai multe ori pe săptămână, în funcție de tipul de piele și de locația geografică; folosiți cremă de protecție solară după perioada inițială de expunere, pentru a vă proteja împotriva razelor UV dăunătoare;
• controale regulate de sănătate;
• gestionarea afecțiunilor cronice;
• consiliere genetică - pentru familiile cu antecedente de rahitism ereditar, consilierea genetică și intervenția timpurie pot ajuta la gestionarea și prevenirea acestei afecțiuni la copii;
• modificări ale stilului de viață - încurajați activitatea fizică, asigurați o dietă echilibrată care să includă toți nutrienții esențiali pentru sănătatea oaselor.