Strabismul la bebeluși: ce trebuie să știi

Care sunt cauzele apariției strabismului la bebeluși

Strabismul nu este prezent în mod obișnuit la naștere, tinde să se dezvolte între 4-6 luni, atunci când vederea bebelușilor devine clară, sau între 2-3 ani, când ochii sunt mai solicitați la privirea din apropiere, pentru desen și colorat.

Majoritatea cazurilor de strabism la copii au la bază o afecțiune congenitală sau sunt rezultatul unor erori de refracție. Cu toate acestea, trebuie remarcat că strabismul poate apărea secundar bolilor oculare, cum ar fi cataracta congenitală, retinoblastom sau retinopatie de prematuritate. Poate avea și o origine paralitică dobândită, asociată cu o patologie a sistemului nervos central. Diagnosticul corect este cheia pentru managementul corect al pacienților pediatrici și prognosticul ulterior favorabil. 

Creierul uman combină imaginile percepute de fiecare ochi pentru a produce o singură imagine clară, tridimensională. În cazul strabismului, datorită lipsei aliniamentului ochilor, percepția obiectelor poate fi dublată, adică două imagini în loc de una, iar vederea va fi încețoșată. Vederea tridimensională, pe care o văd ochii aliniați corespunzător, va fi distorsionată de strabism și în sensul percepției în profunzime.

Având o percepție redusă a adâncimii, bebelușul va avea dificultăți de a înțelege și aprecia unde se află un obiect în raport cu corpul său. Confuzia creierului produsă de aceste percepții alterate va opri sau va suprima imaginea de la ochiul mai slab. Acest ochi este folosit din ce în ce mai puțin de creier, ceea ce poate duce la ambliopie, denumită și boala ochiului leneș.

Care sunt simptomele strabismului la bebeluși

Încrucișarea ochilor apare frecvent la bebeluși și copiii mici, mai ales când sunt obosiți. Un semn evident de strabism este acela în care, constant, un ochi nu privește drept în față. Un copil la care s-a instalat strabismul va întoarce capul sau, uneori, va închide complet un ochi, pentru a face contact vizual.

Simptomele evidente ale strabismului includ:

• ochi nealiniați;
• ochi necoordonați în mișcare;
• vedere dublă;
• pierderea vederii sau a percepției profunzimii.

Care sunt opțiunile de tratament disponibile

Creierul unui nou-născut și a copilului mic este caracterizat prin neuroplasticitate, adică are capacitatea de a schimba și de a crea noi căi neuronale.

Tratamentul strabismului se bazează, în primul rând, pe această capacitate de adaptare, pentru a întări comunicarea dintre ochii și creierul copilului. Tratamentul este cel conservator și chirurgical.

Indiferent de tipul de tulburare de motilitate oculară detectată la un pacient, există patru indicații pentru a trata strabismul. Acestea includ:

• strabism manifest care se prezintă cu aspect estetic și psihic, provocări sociale;
• postura compensatorie a capului pentru efecte vizuale.
• diplopie, constantă sau intermitentă, din cauza funcționalității oculare;
• simptome astenopice (oboseala), din cauza efectelor funcționale.

În general, oftalmologii pediatri folosesc o abordare terapeutică pentru vederea afectată de strabism, neinvazivă și personalizată. 

În cazul unei afectări minimale, a unui singur ochi, este recomandată corectarea alinierii prin plasare. Plasarea presupune acoperirea ochiului puternic, fără deviație a aliniamentului, cu un plasture adeziv, timp de câteva ore pe zi, astfel încât creierul să învețe din nou să se bazeze pe ochiul afectat. Această metodă este folosită și pentru a corecta ambliopia.

Pentru corectarea strabismului, la copiii mai mari, vor fi prescrise și exerciții specifice corectării erorii de procesare vizuală. În funcție de gradul de deviație a aliniamentului ocular, va fi adaptat un program de antrenament vizual, adecvat vârstei, astfel încât sistemul vizual să fie corectat.

Terapia vederii pentru strabism folosește și lentile speciale pe care copilul le va purta în timpul exercițiilor prescrise. De exemplu, dacă ochiul copilului se întoarce spre interior, părintele va muta o jucărie în așa fel încât ochii copilului să o poată fixa și să o urmărească pe măsură ce obiectul este mutat spre exterior. Copilul va purta ochelari cu lentile roșii-verzi, lentile polarizate sau lentile de ocluzie binoculară (care au un blocaj semitranslucid al fiecărei lentile, în zona dinspre nas). 
Scopul terapiei vizuale pentru strabism este de a întări mușchii ochilor și de a îmbunătăți coordonarea ochilor, vederea binoculară și percepția profunzimii.

Pentru corectarea strabismului vor fi recomandați și ochelari pentru strabism, cu ajutorul cărora se va corecta eroarea de refracție, precum și aliniamentul ochilor. Ochelarii cu prismă aliniază ochii pentru a corecta vederea dublă.

În cazul în care aceste tratamente neinvazive nu au efect sau strabismul este unul sever, se va apela la soluția chirurgicală. Operația pentru strabism presupune corectarea aliniamentului ochilor prin intervenția directă asupra mușchilor responsabili pentru deviația vederii.

Cum poate fi prevenită apariția strabismului la bebeluși

Strabismul nu poate fi prevenit. Pentru a nu dezvolta complicații și pentru a depista orice afecțiune oculară, sunt necesare testări ale bebelușului și copilului încă din primul an de viață.

Alinierea anormală a ochilor nu numai că are un impact asupra dezvoltării vizuale adecvate, dar poate influența negativ și bunăstarea psihosocială a unui copil. Este bine studiat la adulți că strabismul vizibil provoacă dificultăți în obținerea unui loc de muncă, aduce stimă de sine scăzută și relațiile interpersonale alterate.