Vulva: rol, funcții și afecțiuni comune

Anatomia vulvei

Anatomia vulvei este complexă și fin reglată, fiecare componentă având un rol specific în protejarea sistemului reproducător feminin, în facilitarea funcției sexuale și în menținerea sănătății urogenitale. Deși, în limbajul popular, vulva este adesea confundată cu vaginul, cele două sunt structuri distincte. Vulva include toate organele genitale externe feminine, vizibile la exterior, în timp ce vaginul este un canal intern.

Mons pubis (Muntele lui Venus)

Mons pubis este o zonă proeminentă de țesut adipos situată deasupra simfizei pubiene (osul pubian). Această regiune este acoperită de păr pubian după pubertate, rolul acestuia fiind de a proteja zona genitală de frecare și traume mecanice. Muntele lui Venus oferă protecție suplimentară în timpul contactului sexual și acționează ca o pernă de protecție pentru osul pubian.

Labii majore (Buzele mari)

Labiile majore sunt două pliuri groase de piele care înconjoară și protejează structurile mai sensibile ale vulvei. Sunt omoloage ale scrotului masculin, având o structură similară în timpul dezvoltării embrionare. Labiile majore conțin glande sudoripare și sebacee și sunt adesea acoperite de păr pubian. Protejează deschiderea vaginală și uretrală de infecții genitale și de leziuni fizice. Ajută, de asemenea, la menținerea unui microclimat umed și protejat în zona genitală.

Labii minore (Buzele mici)

Situate în interiorul labiilor majore, labiile minore sunt pliuri subțiri de piele, fără păr, extrem de sensibile datorită rețelei dense de terminații nervoase și vase de sânge. Aspectul labiilor minore variază considerabil de la o femeie la alta în ceea ce privește mărimea, culoarea și forma, toate acestea fiind normale. Labiile minore protejează deschiderea uretrală și vaginală și contribuie la lubrifierea naturală a zonei în timpul excitării sexuale.

Clitoris

Clitorisul este un organ erectil mic, dar extrem de complex. Partea vizibilă (glanda clitoridiană) reprezintă doar vârful unui organ mult mai mare care se extinde intern, având o formă de Y, cu două „rădăcini” (crura) ce înconjoară uretra și vaginul.Clitorisul conține peste 8.000 de terminații nervoase, fiind cea mai sensibilă zonă erogenă a corpului feminin.

Rolul principal al clitorisului este facilitarea plăcerii sexuale. Stimuli asupra clitorisului pot conduce la orgasm, o funcție esențială pentru bunăstarea sexuală și emoțională a femeii.

Deschiderea uretrală

Deschiderea uretrală este situată între clitoris și deschiderea vaginală. Reprezintă o deschidere mică, prin care urina este evacuată din vezica urinară. Permite excreția urinei. Această structură trebuie protejată, pentru a preveni apariția infecțiilor urinare.

Deschiderea vaginală (Introitus vaginal)

Este intrarea în vagin, situată sub deschiderea uretrală. În adolescență, această deschidere este adesea parțial acoperită de himen, un strat subțire de țesut, care poate varia ca formă și elasticitate. Deschiderea vaginală permite actul sexual, eliminarea fluxului menstrual și, în timpul nașterii vaginale, trecerea fătului.

Glandele Bartholin

Sunt două glande de mărimea unui bob de mazăre, amplasate în partea inferioară a labiilor minore, de fiecare parte a deschiderii vaginale. Secreția acestor glande ajută la lubrifierea vulvei în timpul excitării sexuale. Blocarea canalelor glandelor Bartholin poate duce la formarea de chisturi sau abcese.

Perineul

Perineul este porțiunea de țesut dintre deschiderea vaginală și anus. Reprezintă o regiune bogată în fibre musculare, nervi și vase de sânge. Oferă suport organelor pelvine. În timpul nașterii, perineul se întinde considerabil pentru a permite ieșirea copilului și este uneori susceptibil la rupturi sau epiziotomie.

Microanatomia vulvei

Pe lângă structurile anatomice vizibile, vulva are o compoziție microscopică esențială pentru funcționarea sa corectă:

• epiteliu stratificat scuamos: acoperă labiile, clitorisul și alte părți ale vulvei, oferind protecție împotriva traumelor mecanice și infecțiilor;
• glande sebacee și sudoripare: mențin hidratarea pielii și creează o barieră naturală împotriva bacteriilor;
• terminații nervoase abundente: asigură sensibilitatea ridicată necesară pentru protecție și funcție sexuală.

Rolul vascularizației și inervației vulvei

Vulva este irigată de ramuri ale arterei pudendale interne, care furnizează sânge oxigenat țesuturilor externe. Inervația principală este asigurată de nervul pudendal, care transmite semnalele de durere, temperatură și senzații sexuale. O vascularizație și o inervație sănătoase sunt fundamentale nu doar pentru funcția sexuală optimă, ci și pentru regenerarea țesuturilor și menținerea sănătății generale a regiunii.

Afecțiuni comune ale vulvei

Vulva, deși robustă, poate fi afectată de o serie de condiții medicale, de la inflamații ușoare până la afecțiuni cronice sau grave. Multe dintre aceste probleme pot influența semnificativ calitatea vieții, sănătatea sexuală și starea emoțională a femeii. Recunoașterea precoce a simptomelor și adresarea la medic sunt esențiale pentru un tratament eficient.

Vulvovaginita

Vulvovaginita este inflamația vulvei și a vaginului, cauzată frecvent de infecții (bacteriene, fungice, parazitare) sau de factori iritanți.

Cauze comune ale vulvovaginitei

• infecții bacteriene (de exemplu Gardnerella vaginalis – vaginoză bacteriană);
• infecții fungice (cum ar fi Candida albicans – candidoză vaginală);
• infecții parazitare (de exemplu Trichomonas vaginalis);
• alergii la produse de igienă, detergenți, latex.

Simptome de vulvovaginită

• mâncărimi în zona intimă;
• secreție vaginală anormală (culoare, miros);
• roșeață, umflături, senzație de arsură;
• disconfort sau durere la urinare și în timpul contactului sexual.

Tratamentul vulvovaginitei

• antifungice, antibiotice sau antiparazitare, în funcție de agentul cauzator;
• evitarea factorilor iritanți;
• respectarea unei igiene intime corespunzătoare.

Vulvodinia

Vulvodinia reprezintă durerea cronică la nivelul vulvei, fără o cauză infecțioasă sau traumatică evidentă. Este o afecțiune frecvent subdiagnosticată.

Cauze posibile ale vulvodiniei

• leziuni nervoase locale;
• anomalii ale răspunsului inflamator;
• factori genetici sau hormonali.

Simptome ale vulvodiniei

• durere persistentă sau recurentă, descrisă ca usturime, înțepătură sau arsură;
• disconfort la atingere, în timpul actului sexual sau în timpul șederii prelungite.

Tratamentul vulvodiniei

• medicamente pentru durere (antidepresive triciclice, anticonvulsivante);
• fizioterapie pelvină;
• consiliere psihologică;
• blocaje nervoase sau, în cazuri severe, intervenții chirurgicale.

Lichen scleros

Este o boală inflamatorie cronică a pielii care afectează în special zona genitală.

Cauzele lichenului scleros

• de etiologie necunoscută, posibil autoimună;
• factori genetici și hormonali.

Simptome de lichen scleros

• pete albe subțiri, fragile, care pot evolua către cicatrici;
• mâncărime severă, senzație de arsură;
• sângerare sau durere în timpul actului sexual.

Tratamentul lichenului scleros

• corticosteroizi topici de înaltă potență (de exemplu clobetasol);
• monitorizare periodică pentru prevenirea complicațiilor, inclusiv cancer vulvar.

Dermatita de contact

Reprezintă inflamația pielii cauzată de contactul cu substanțe iritante sau alergene.

Cauzele dermatitei de contact

• produse de igienă intimă (șervețele parfumate, geluri de duș);
• latexul prezervativelor;
• detergenți de rufe, balsamuri.

Simptomele dermatitei de contact

• roșeață, mâncărime intensă;
• umflături, bășicuțe sau leziuni uscate;
• disconfort persistent.

Tratamentul dermatitei de contact

• identificarea și evitarea alergenului sau iritantului;
• aplicarea de corticosteroizi topici ușori;
• păstrarea unei igiene blânde și folosirea produselor hipoalergenice.

Chistul glandei Bartholin

Blocarea canalului uneia dintre glandele Bartholin poate duce la acumularea de lichid și formarea unui chist. Blocajul poate fi datorat infecției, inflamației sau traumei mecanice.

Simptomele chistului glandei Bartholin

• umflătură nedureroasă sau, dacă devine infectată, o masă roșie dureroasă (abces);
• durere severă la mers, stat jos sau în timpul actului sexual.

Tratamentul chistului glandei Bartholin

• drenaj chirurgical;
• antibiotice în caz de infecție;
• în cazuri recurente, poate fi necesară procedura de marsupializare (crearea unei noi deschideri permanente).

Cancerul vulvar

Reprezintă o formă rară, dar gravă, de cancer ginecologic, care afectează pielea vulvei.

Factori de risc în cancerul vulvar

• infecția cu HPV (virusul papiloma uman) persistentă;
• vârsta înaintată;
• istoric de lichen scleros.

Simptome de cancer vulvar

• leziuni persistente sau ulcerații care nu se vindecă;
• noduli, sângerare, mâncărime severă;
• durere la nivelul vulvei.

Tratamentul cancerului vulvar

• intervenție chirurgicală pentru excizia tumorii;
• radioterapie și/sau chimioterapie în cazurile avansate;
• urmărire medicală regulată pentru detectarea recidivelor.

Deoarece multe simptome vulvare pot fi asemănătoare între ele (mâncărime, roșeață, durere), un diagnostic corect de către un medic ginecolog sau dermatolog este esențial pentru stabilirea tratamentului adecvat. Autodiagnosticarea și tratamentele empirice pot agrava afecțiunile existente. În cazul oricăror simptome persistente sau severe la nivelul vulvei, este recomandat controlul ginecologic de specialitate.

Vulva are un rol esențial în sănătatea și bunăstarea femeii. O înțelegere corectă a anatomiei și funcțiilor sale, precum și o igienă adecvată și controale medicale regulate, sunt fundamentale pentru prevenirea și tratarea afecțiunilor vulvare.