Bifosfonați: ce sunt, indicații, contraindicații

Indicații medicale principale

Bifosfonații sunt utilizați în mai multe afecțiuni care implică pierderea de masă osoasă sau fragilitatea osoasă:

• osteoporoză: este cea mai frecventă indicație; osteoporoza apare în special la femeile aflate în postmenopauză, dar și la bărbați sau în contextul unor tratamente (ex: corticoterapie cronică), iar bifosfonații precum alendronatul, risedronatul, ibandronatul sau acidul zoledronic acționează prin:
  • îmbunătățirea densității minerale osoase;
  • scăderea riscului de fracturi vertebrale, de șold și de pumn.
• boala Paget: boala Paget este o tulburare a remodelării osoase caracterizată prin oase fragile, deformări și durere; bifosfonații sunt tratamentul de primă linie, reducând activitatea osteoclastică anormală;
• metastaze osoase (în cancer): anumite cancere (ex: sân, prostată, plămân) pot provoca metastaze osoase, care provoacă dureri, fracturi și hipercalcemie; bifosfonații, în special în formă intravenoasă (ex: acid zoledronic, pamidronat), sunt utilizați pentru:
  • scăderea riscului de complicații osoase;
  • controlul durerii;
  • reducerea hipercalcemiei maligne.
• mielom multiplu: această formă de cancer hematologic afectează în mod direct oasele; bifosfonații reduc riscul de leziuni osoase și fracturi și pot contribui la reducerea durerii osoase cronice.

Contraindicații și precauții

Administrarea bifosfonaților trebuie făcută ținând cont de câteva aspecte:

• contraindicații absolute:
  • hipersensibilitate la substanța activă;
  • hipocalcemie netratată;
  • incapacitatea pacientului de a sta în poziție verticală timp de minimum 30 de minute (pentru formele orale);
  • afectare esofagiană severă (ex: stenoză, acalazie);
  • insuficiență renală severă (rata filtrării glomerulare <30 ml/min pentru unii bifosfonați).
• precauții:
  • funcția renală trebuie monitorizată regulat, mai ales la administrarea intravenoasă;
  • evaluarea sănătății dentare este recomandată înainte de începerea tratamentului, pentru a preveni osteonecroza maxilarului;
  • suplimentarea cu calciu și vitamina D este adesea necesară în paralel;
  • administrarea trebuie făcută cu prudență la vârstnici sau la pacienții cu istoric de tulburări gastro-intestinale.

Întrebări frecvente despre bifosfonați

Cât timp trebuie să iau bifosfonați?

Durata tratamentului variază în funcție de boală și de riscul pacientului:

• în osteoporoză, tratamentul se face în general pe o perioadă de trei – cinci ani; după această perioadă, medicul poate recomanda:
• continuarea tratamentului (dacă riscul de fracturi este mare);
• pauză (vacanță terapeutică), cu monitorizare periodică.
• în metastaze osoase sau mielom, tratamentul este de lungă durată și adaptat contextului oncologic.

Este normal să am dureri de stomac?

Durerile abdominale sau refluxul gastric pot apărea, în special la administrarea orală. Respectarea regulilor de administrare poate reduce semnificativ acest disconfort. Dacă simptomele persistă, discută cu medicul: poate fi necesară schimbarea formei de administrare (de exemplu, la varianta intravenoasă).

Pot să iau calciu și vitamina D în același timp?

Da, este chiar recomandat! Bifosfonații nu pot fi eficienți în prezența unui deficit de calciu sau vitamina D. De obicei, suplimentele se administrează zilnic și se iau în alte momente ale zilei decât bifosfonații, pentru a nu interfera cu absorbția.

Ce este osteonecroza de maxilar și cum o pot preveni?

Osteonecroza de maxilar este o afecțiune rară, caracterizată prin moartea țesutului osos al maxilarului, cel mai adesea după o extracție dentară sau alte proceduri invazive. Este mai frecventă la pacienții care:

• primesc bifosfonați intravenos în doze mari (ex: pacienți oncologici);
• nu au o igienă orală adecvată;
• fumează.

Boala poate fi prevenită prin:

• efectuarea unui consult stomatologic înainte de începerea tratamentului cu bifosfonați;
• evitarea extracțiilor dentare sau a implanturilor în timpul tratamentului;
• menținerea unei igiene orale riguroase.