RUTINA DE VINERI
20% reducere la consultații și analize!
Despre boala de decompresie (boala Caisson)
Boala de decompresie (boala Caisson) este o formă de embolie gazoasă care apare atunci când presiunea scade rapid şi, în acelaşi timp, gazul, dizolvat anterior în sânge sau ţesuturi formează bule de gaze în vasele de sânge.
Piloții aeronavelor nepresurizate, scafandrii subacvatici și cei care lucrează cu chesoane (flotor etanș, confecționat din tablă, folosit pentru mărirea flotabilității ambarcațiunilor de salvare) sunt cei mai expuși la boală, deoarece activitățile lor îi supun unei presiuni diferite de cea normală, experimentată pe uscat.
Boala de decompresie apare cel mai frecvent la scafandri: când faci scufundări cu aer comprimat apare un surplus de oxigen și azot; corpul folosește oxigenul, dar azotul este dizolvat în sânge, unde rămâne pe tot parcursul scufundării. Pe măsură ce înoți înapoi spre suprafață după o scufundare adâncă, presiunea apei din jur scade; dacă această tranziție are loc prea repede, azotul nu are timp să se elimine, ci se separă și formează bule în țesuturi sau sânge - aceste bule de azot sunt cele care provoacă boala de decompresie.
Țesuturile cu un conținut ridicat de grăsimi, cum ar fi cele din creier și măduva spinării, sunt deosebit de susceptibile de a fi afectate, deoarece azotul se dizolvă foarte ușor în grăsimi. În funcție de gravitate, boala Caisson poate fi:
- de tip I: afectează muşchii, pielea și vasele limfatice; este blând şi, de regulă, nu pune viaţa în pericol;
- de tip II: poate pune viața în pericol, afectează adesea sistemele de organe vitale, inclusiv creierul și măduva spinării, sistemul respirator (embolie pulmonară) și sistemul circulator (insuficienţă cardiacă, șoc cardiogen).
Din fericire, cazurile de boală de decompresie sunt rare; incidența depinde de:
- lungimea și adâncimea scufundării;
- temperatura apei (apa rece);
- intensitatea exercițiului în profunzime;
- viteza de ascensiune;
- patologia anterioară (astm);
- obezitatea, stresul, vârsta, zborul imediat după scufundare.
Incidența poate fi de două până la patru cazuri la 10.000 de scufundări, pentru scufundările sportive și de 1,5-10 la 10.000 de scufundări, pentru scufundările comerciale; în plus, riscul de apariție a afecțiunii este de 2,5 ori mai mare la bărbați decât la femei.
Cauze
Boala de decompresie apare din cauza scăderii bruște a presiunii după expunerea la o presiune ridicată, când corpul absoarbe azot sau alte gaze inerte pentru a menține o stare de echilibru. Printre factorii care pot determina reducerea rapidă a presiunii se numără:
- scufundările lungi sau la mare adâncime;
- exercițiile grele la adâncime;
- apa rece;
- ascensiunea rapidă din adâncime.
Mai mulți factori individuali pot duce, de asemenea, la boala Caisson:
- boli de plămâni (astm);
- deshidratare;
- obezitate;
- exerciții intensive, efectuate imediat după ieșirea la suprafață.
Factori de risc
Factorii care vă expun unui risc mai mare de boală de decompresie includ:
- malformațiile congenitale ale inimii;
- vârsta peste 30 de ani;
- sexul feminin (de două ori mai frecvent);
- un procent mare de grăsime corporală;
- consumul de alcool sau tutun;
- oboseala, răul de mare sau lipsa somnului;
- scufundările în apă rece.
Simptome
Simptomele severe pot apărea în câteva minute după urcare, dar, la majoritatea pacienţilor, manifestările se dezvoltă treptat. Simptomele bolii de decompresie se dezvoltă, de obicei, mai lent decât cele ale emboliei aeriene și barotraumatismului pulmonar. Doar jumătate dintre persoanele cu boală de decompresie au simptome în decurs de o oră de la ieșirea la suprafață, iar 90% au simptome în decurs de șase ore. Ele încep, de obicei, treptat și durează ceva timp pentru a atinge efectul maxim. La foarte puţine persoane pot apărea simptome la 24 - 48 ore de la ieşirea la suprafaţă.
În această patologie există şi o perioadă prodromală, care cuprinde: stare de rău, oboseală, anorexie şi cefalee.
Alte simptome depind de severitatea afecțiunii:
Boala de decompresie de tip I (mai puțin severă): provoacă, de obicei, durere la nivelul articulațiilor brațelor sau picioarelor, al spatelui sau mușchilor; uneori, însă, locația este greu de identificat. Durerea poate fi ușoară sau intermitentă la început, dar poate crește constant și poate deveni severă, agravându-se la mișcare, este descrisă ca fiind „profundă” şi „de forare”. Simptomele mai puțin frecvente includ mâncărime, pete și erupții cutanate, umflarea brațului, pieptului sau abdomenului și oboseală extremă; aceste simptome nu amenință viața dar pot preceda probleme mai grave;
Boala de decompresie de tip II (mai severă): duce, cel mai frecvent, la simptome neurologice, care variază de la amorțeală ușoară până la paralizie și chiar deces:
- simptome de implicare a măduvei spinării: pot include amorțeală, furnicături, slăbiciune sau o combinație la nivelul brațelor, picioarelor sau ambelor; slăbiciunea ușoară sau furnicăturile pot progresa în câteva ore până la paralizie ireversibilă. De asemenea, poate apărea incapacitatea de a urina sau de a controla urinarea, ori defecarea; durerea în abdomen și spate este, de asemenea, frecventă;
- simptome de implicare a creierului, dintre care majoritatea sunt similare cu cele ale emboliei gazoase: durere de cap; confuzie; probleme de vorbit; vedere dublă; mai rar, pierderea cunoștinței.
- simptome ale afectării urechii interne: vertij sever; țiuit în urechi; pierderea auzului.
- simptome ale afectării plămânilor, cauzate de bulele de gaz care călătoresc prin vene către plămâni: tuse; dureri în piept; dificultăți de respirație (micşorarea respiraţiei), care se agravează progresiv; cazurile severe, deși rare, pot duce la deces.
Diagnosticare
Medicul poate recunoaște boala de decompresie după natura simptomelor și apariția lor, corelată cu scufundările (diagnostic clinic).
Testele precum tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) arată, uneori, anomalii ale creierului sau măduvei spinării, dar nu pot fi 100% precise. Cu toate acestea, terapia de recompresie este începută înainte ca rezultatele unei scanări CT sau RMN să fie disponibile, cu excepția cazurilor în care diagnosticul este incert sau starea scafandrului este stabilă.
Tratament
Pacienții cu boala Caisson care prezintă doar mâncărime, pete pe piele și oboseală, de obicei nu necesită măsuri speciale; trebuie, totuși, ținuți sub observație, deoarece pot apărea probleme mai grave.
Orice alte simptome ale bolii de decompresie indică necesitatea tratamentului într-o cameră de înaltă presiune (recompresie sau oxigen hiperbaric); această terapie inversează schimbările de presiune care au permis formarea bulelor de gaz în fluxul sanguin. Tratamentul conduce azotul înapoi în forma sa lichidă, astfel încât să poată fi îndepărtat treptat din organism, pe o perioadă de câteva ore. După recompresie, presiunea este redusă treptat, cu pauze, lăsând timp gazelor în exces să părăsească organismul în mod inofensiv.
Terapia de recompresie poate fi benefică dacă este aplicată în primele 48 de ore după scufundare; instituirea tardivă a tratamentului crește riscul de leziuni permanente.
Complicații
Bulele de azot formate la nivelul pielii sau articulațiilor determină simptome ușoare; un număr mai mare de bule în sângele venos poate provoca leziuni pulmonare, iar cele care afectează măduva spinării pot duce la paralizie, disfuncție senzorială sau chiar deces:
- sufocarea (boala de decompresie pulmonară este o complicație rară, dar gravă; simptomele includ respirație șuierătoare, durere în piept, tuse din edem pulmonar;
- embolizarea gazoasă semnificativă a arborelui vascular pulmonar poate duce la colaps circulator rapid și la deces;
- osteonecroza disbarică este o complicație tardivă a bolii de decompresie și apare adesea fără simptome anterioare; deteriorarea suprafețelor articulare ale umărului și șoldului poate duce la durere cronică și dizabilitate din cauza osteoartritei secundare.
Prevenție
Pentru a minimiza riscul de boală de decompresie în timpul scufundării, respectați câteva măsuri de prevenție:
- scufundați-vă și ridicați-vă încet din apă și nu rămâneți la adâncime mare mai mult decât este recomandat (scafandrii folosesc, de obicei, tabele care arată cât timp poți sta la o anumită adâncime);
- nu zburați timp de 24 de ore după scufundare;
- nu beți alcool înainte de scufundare;
- evitați căzile cu hidromasaj, saunele sau băile fierbinți după scufundare;
- asigurați-vă că sunteți bine hidratat, odihnit și pregătit înainte de a face scufundări.
Unii pacienți ar trebui să evite cu totul scufundările sau ar trebui să ia în considerare riscuri speciale, dacă au:
- un defect cardiac;
- astm bronșic;
- antecedente de ruptură pulmonară sau altă boală pulmonară;
- diabet;
- hernie inghinală care nu a fost corectată.
Bibliografie
- Salyer, Steven W. “Environmental Emergencies.” Elsevier EBooks, 1 Jan. 2007, pp. 183–260, https://www.sciencedirect.com
- “Decompression Sickness | Description, Cause, Symptoms, & Treatment | Britannica.” Encyclopædia Britannica, 2023, www.britannica.com
- Moon, Richard E. “Decompression Sickness.” MSD Manual Consumer Version, MSD Manuals, 5 Apr. 2023, www.msdmanuals.com
- “Decompression Sickness - Harvard Health.” Harvard Health, Harvard Health, 2 Jan. 2019, www.health.harvard.edu
- Bhowmik, Suchandrima. “What to Know about Decompression Sickness.” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 7 Oct. 2022, www.medicalnewstoday.com
Alte afecțiuni similare
Boala Coats
Boala Coats este o afecțiune oculară rară, caracterizată prin dezvoltarea și dilatarea anormală a vaselor de sânge din retină, care este țesutul sensibil la lumină care...
Vezi detalii
Boala Conn
Sindromul Conn, sau hiperaldosteronismul, primar definește afecțiunea care face ca glandele suprarenale să producă prea mult hormon mineralocorticoid (aldosteron),...
Vezi detalii
Boala Crohn
Boala Crohn este o afecțiune digestivă cronică, inflamatorie, cu mecanism autoimun, diagnosticată cel mai frecvent la persoanele tinere.
Vezi detalii
Boală de reflux gastroesofagian
Boala de reflux gastroesofagian (BRGE) este o afecțiune digestivă cronică în care acidul din stomac (și uneori și bila) refulează în esofag (tubul care leagă faringele...
Vezi detalii
Boala Dupuytren
Contractura Dupuytren (numită și boala Dupuytren) este o îngroșare anormală a fasciei, un strat de țesut aflat sub piele, în palma mâinii, la baza degetelor. Această...
Vezi detalii
Boala Gaucher
Boala Gaucher este rezultatul acumulării substanţelor grase în anumite organe, în special în splină şi ficat, provocând mărirea organelor şi afectând funcţia acestora....
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
