Boala cronică de rinichi

Alte denumiri: Insuficiență renală cronică

Descoperă informații utile despre boala cronică de rinichi: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre boala cronică de rinichi (insuficiență renală cronică)

Boala cronică de rinichi, cunoscută și sub denumirea de insuficiență renală cronică, este o afecțiune gravă și progresivă caracterizată prin pierderea treptată a funcției renale. Rinichii sunt organe vitale cu rol de filtrare a sângelui, eliminând deșeurile metabolice, toxinele și excesul de lichide din organism prin urină. De asemenea, ei au un rol esențial în reglarea tensiunii arteriale, producerea de globule roșii și menținerea sănătății oaselor prin echilibrarea nivelului de calciu și fosfor.

Când o persoană suferă de boală cronică de rinichi, capacitatea rinichilor de a-și îndeplini aceste funcții scade considerabil. Această deteriorare se produce în general pe parcursul mai multor luni sau chiar ani. Definiția clinică a afecțiunii presupune reducerea ratei de filtrare glomerulară sau prezența unor markeri de afectare renală (sau ambele) timp de cel puțin trei luni consecutive.

La nivel global, boala cronică renală reprezintă o problemă majoră de sănătate publică. În forma sa cea mai avansată, cunoscută sub numele de insuficiență renală în stadiu final, rinichii cedează complet, iar supraviețuirea pacientului depinde exclusiv de dializă sau de un transplant renal.

Stadiile bolii cronice de rinichi, în funcție de rata de filtrare glomerulară (eGFR):

Stadiu	eGFR (mL/min/1,73 m²)	Ce înseamnă
Stadiul 1	≥90	Afectare renală cu RFG normală sau crescută. Rinichii funcționează bine, dar există semne minore de afectare renală.
Stadiul 2	60-89	Afectare renală cu RFG ușor afectată. Rinichii funcționează bine, dar există dovezi mai clare de afectare renală.
Stadiul 3a	45-59	Afectare renală cu RFG moderat afectată. Simptome ușoare posibile; cel mai frecvent stadiu.
Stadiul 3b	30-44	Funcție renală moderat afectată; cu tratament adecvat, progresia poate fi încetinită.
Stadiul 4	15-29	RFG sever afectată. Rinichii aproape nu mai funcționează corespunzător.
Stadiul 5	<15	Insuficiență renală severă; este necesară dializa sau transplantul renal.

Cauze

Boala cronică de rinichi apare atunci când o afecțiune sau o combinație de afecțiuni afectează funcția renală. În cele mai multe cazuri, BCR este rezultatul mai multor factori care pun presiune pe rinichi pe termen lung. Cele mai frecvente cauze includ:

diabetul zaharat tip 1 sau tip 2 - nivelurile ridicate de glucoză din sânge pot deteriora glomerulii, unitățile de filtrare ale rinichilor, afectând capacitatea acestora de a elimina deșeurile;
hipertensiunea arterială - tensiunea crescută pune presiune pe vasele mici de sânge din rinichi, afectând funcția de filtrare;
hipercolesterolemia - depunerile de grăsimi în vasele care alimentează rinichii pot reduce fluxul sanguin și funcția renală;
glomerulonefritele - inflamații ale glomerulilor, structuri esențiale în filtrarea sângelui;
boli autoimune - lupus, sarcoidoză, sindrom Sjögren, boala Goodpasture, purpura Henoch-Schönlein și poliarterita nodosa pot afecta rinichii prin inflamație și atac imun;
boala polichistică renală autozomal dominantă și alte afecțiuni ereditare - dezvoltarea de chisturi în rinichi reduce treptat funcția renală;
obstrucții cronice ale tractului urinar - de exemplu, pietre recurente, tumori sau hiperplazie prostatică, care împiedică fluxul normal al urinei și provoacă presiune asupra rinichilor;
refluxul vezicoureteral - o condiție în care urina se întoarce din vezică în uretere și rinichi, provocând leziuni;
medicamente sau substanțe toxice;
infecții renale recurente (pielonefrite) - inflamația repetată poate deteriora structura renală;
sindrom nefrotic - un grup de simptome care indică afectarea funcției renale, inclusiv pierderea proteinelor prin urină;
utilizarea pe termen lung a anumitor medicamente - cum ar fi litium, doze mari de ibuprofen sau alte antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), precum și medicamente imunosupresoare, care pot afecta rinichii în timp.

În general, insuficiența renală cronică este adesea rezultatul combinării mai multor probleme medicale, cum ar fi diabetul și hipertensiunea, care afectează simultan rinichii și accelerează deteriorarea lor.

Factori de risc

Oricine poate dezvolta boala cronică de rinichi, însă anumite caracteristici și afecțiuni cresc semnificativ riscul de apariție. Factorii de risc principali includ:

afecțiuni medicale cronice: prezența diabetului zaharat, a hipertensiunii arteriale sau a bolilor cardiovasculare reprezintă cei mai mari factori de risc; aceste condiții pun o presiune constantă pe sistemul de filtrare al rinichilor;
vârsta înaintată: riscul de insuficiență renală cronică crește substanțial odată cu înaintarea în vârstă, în special pentru persoanele de peste 60 de ani, deoarece funcția renală tinde să scadă natural în timp;
istoricul familial și genetica: persoanele care au rude de sânge ce suferă de boli renale prezintă risc mai ridicat de a dezvolta boala cronică de rinichi; de asemenea, anumite grupuri etnice (persoanele de origine africană, nativ-americană sau asiatică) au o predispoziție statistică mai ridicată;
anomalii structurale: orice modificare sau problemă în forma ori dimensiunea rinichilor poate afecta funcționarea optimă a acestora;
stilul de viață: fumatul și obezitatea sunt factori determinanți care accelerează deteriorarea vaselor de sânge de la nivel renal;
consumul de medicamente: utilizarea frecventă și pe termen lung a medicamentelor care pot afecta rinichii crește riscul de boală cronică.

Simptome

Simptomele bolii cronice de rinichi se dezvoltă, de obicei, lent și pot fi inițial subtile sau absente, ceea ce face ca boala să fie adesea descoperită întâmplător. În stadiile incipiente, organismul poate compensa reducerea funcției renale, iar majoritatea pacienților nu prezintă semne evidente. De aceea, analizele preventive sunt esențiale și pot face diferența între complicații severe, moarte prematură și o viață normală sub tratament nefroprotector.

În stadiile timpurii ale bolii renale cronice, simptomele pot include:

nevoia crescută de urinare, în special noaptea;
oboseală și slăbiciune;
pierderea apetitului;
umflarea ușoară a mâinilor, picioarelor sau gleznelor;
somn agitat sau dificultăți în a adormi;
senzații ușoare de prurit sau mâncărimi.

Pe măsură ce boala progresează (stadiile 4-5), pierderea funcției renale duce la acumularea de lichide, deșeuri și substanțe toxice în organism, cauzând simptome mai severe. Acestea pot include:

greață și vărsături;
pierdere accentuată a apetitului și scădere în greutate;
oboseală intensă, slăbiciune și scăderea capacității de concentrare;
edeme semnificative la nivelul picioarelor, gleznelor, mâinilor și feței;
dificultăți de respirație - din cauza acumulării de lichid în plămâni;
hipertensiune arterială greu de controlat;
mâncărimi persistente ale pielii (prurit);
crampe musculare;
urină spumoasă sau urină cu sânge;
dureri de cap și tulburări de somn;
disfuncție erectilă la bărbați;
pigmentarea pielii;
dureri în piept (dacă se inflamează învelișul inimii din cauza toxinelor uremice);
reflexe exagerate sau spasme musculare.

Diagnosticare

Diagnosticarea bolii cronice de rinichi poate fi realizată de medicul nefrolog dar și de medicul de familie, care poate recomanda investigații specifice. În stadiile inițiale, boala cronică renală nu este simptomatică, însă analizele relevante au fost introduse recent pe lista celor decontate de stat, așa că este important să cereți medicului de familie includerea lor în scop de prevenție, mai ales dacă prezentați factori de risc.

Primii pași sunt reprezentați de anamneză și de examenul fizic. Anamneza implică o discuție detaliată cu pacientul despre simptome, obiceiuri urinare, istoricul medical personal și familial, precum și afecțiuni asociate, cum ar fi diabetul, hipertensiunea arterială sau bolile autoimune și ereditare. De asemenea, medicul va revizui toate medicamentele administrate, inclusiv cele care pot afecta funcția renală pe termen lung.

Examenul fizic poate releva posibile probleme ale inimii, vaselor de sânge sau ale sistemului nervos, dar și semne precum: pigmentarea pielii, urme de zgârieturi cauzate de prurit, creșterea tensiunii arteriale sau prezența unor frecări pericardice datorate uremiei.

Investigațiile necesare pentru diagnosticarea insuficienței renale cronice includ:

creatinina serică: nivelul acestei substanțe deșeu reflectă eficiența rinichilor de a elimina reziduurile;
rata de filtrare glomerulară estimată (eGFR): se calculează pe baza creatininei, vârstei, greutății și sexului; o valoare sub 90 ml/min poate indica prezența bolii, iar sub 60 ml/min este un semn clar de disfuncție renală cronică;
raportul albumină/creatinină urinară: măsoară cantitatea de proteină (albumină) în urină;
ecografia renală: este metoda de elecție pentru a vizualiza structura și dimensiunea rinichilor;
CT sau RMN: pot fi utilizate pentru a verifica prezența unor blocaje (obstrucții) sau pentru a evalua mai detaliat sistemul colector;
scintigrafia renală: folosită uneori pentru a măsura diferențele de funcție între cei doi rinichi;
biopsia renală: este considerată „standardul de aur” pentru diagnosticarea cauzei exacte a bolii cronice de rinichi;
procedura implică prelevarea unei mici mostre de țesut renal cu un ac fin, pentru a fi examinată la microscop; aceasta ajută medicul nefrolog să determine gradul de fibroză (cicatrizare) și să stabilească un plan de tratament specific.

Tratament

Boala cronică de rinichi nu se vindecă, însă poate fi gestionată eficient dacă este depistată la timp și tratată corect. Un plan terapeutic individualizat urmărește încetinirea progresiei bolii, reducerea riscului de complicații cardiovasculare și menținerea unei calități bune a vieții, evitând sau amânând necesitatea dializei.

Tratamentul este stabilit de medicul nefrolog, în colaborare cu medicul de familie. În multe cazuri, intervenția timpurie prin medicația prescrisă de medicul de familie, poate face o diferență majoră.

Principalele direcții terapeutice includ:

medicație nefroprotectoare: inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei (IECA) sau blocanții receptorilor de angiotensină (BRA) sunt recomandați pentru reducerea proteinuriei și protejarea funcției renale. Un progres important în tratamentul bolii cronice de rinichi îl reprezintă introducerea inhibitorilor SGLT2, precum dapagliflozin, inițial utilizați în diabet, dar care au primit indicație și pentru pacienții cu boală cronică de rinichi, demonstrând beneficii semnificative în încetinirea progresiei bolii și reducerea riscului cardiovascular. Aceste terapii pot fi inițiate precoce, inclusiv de medicul de familie, conform ghidurilor actuale;
gestionarea afecțiunilor de fond: medicul va identifica și gestiona afecțiunile care contribuie la deteriorarea rinichilor, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul sau alte afecțiuni specifice; chiar și după controlul cauzei, este important să se aplice măsuri pentru protejarea rinichilor și încetinirea progresiei bolii. Controlul tensiunii arteriale și al glicemiei este esențial;
intervenții dietetice: o dietă săracă în sare (sub 2.000 mg de sodiu pe zi) ajută la controlul tensiunii și al edemelor; de asemenea, limitarea aportului de proteine poate reduce efortul de filtrare al rinichilor, însă acest pas trebuie făcut sub supravegherea unui nutriționist pentru a evita malnutriția;
renunțarea la fumat, activitatea fizică regulată și scăderea în greutate: sunt esențiale pentru a opri progresia bolii.

În stadiile avansate, când rinichii nu mai pot elimina eficient deșeurile și excesul de lichide, opțiunile de tratament includ:

dializă: elimină deșeurile și lichidul în exces; se poate recomanda hemodializă - realizată de obicei 3 - 4 ore, de trei ori pe săptămână - sau dializă peritoneală - realizată acasă printr-un cateter abdominal;
transplant renal: înlocuirea rinichiului afectat cu un rinichi sănătos de la donator viu sau decedat; este considerată cea mai eficientă opțiune pe termen lung;
îngrijire paliativă - pentru pacienții care nu doresc dializă sau transplant; se concentrează pe confort și calitatea vieții.

Complicații

Boala cronică de rinichi poate afecta aproape toate sistemele organismului și, netratată sau necontrolată, poate duce la numeroase complicații, unele grave sau chiar amenințătoare de viață, cum este insuficiența renală. Printre cele mai frecvente complicații ale insuficienței renale cronice se numără:

hipertensiune arterială: rinichii deteriorați nu pot elimina eficient excesul de sare și lichide, ceea ce duce la creșterea tensiunii arteriale;
acidoză metabolică: acumularea de acizi în sânge apare atunci când rinichii nu mai elimină eficient produsele metabolice acide, afectând sănătatea oaselor și crescând degradarea proteinelor;
retenție de lichide: poate provoca edeme la nivelul picioarelor, gleznelor sau mâinilor, hipertensiune și acumularea de lichid în plămâni (edem pulmonar), cauzând dificultăți de respirație;
hiperpotasemie: nivelurile crescute de potasiu în sânge pot apărea în stadiile avansate și pot afecta funcția inimii, fiind uneori periculoase pentru viață;
anemie: scăderea numărului de globule roșii sănătoase reduce capacitatea sângelui de a transporta oxigenul, provocând oboseală și slăbiciune;
boli cardiovasculare: arterele pot deveni rigide sau blocate, crescând riscul de infarct, insuficiență cardiacă și accidente vasculare cerebrale;
boli ale oaselor: boala cronică de rinichi poate duce la osteoporoză și risc crescut de fracturi;
probleme sexuale: scăderea libidoului, disfuncția erectilă sau reducerea fertilității pot apărea;
afectarea sistemului nervos central: în stadiile finale, pacienții pot prezenta dificultăți de concentrare, confuzie sau modificări de comportament;
slăbirea sistemului imunitar: crește susceptibilitatea la infecții;
pericardită: inflamația membranei care înconjoară inima poate să apară în stadiile avansate de boală;
complicații în sarcină: atât mama, cât și fătul pot fi expuși riscurilor;
deteriorarea ireversibilă a rinichilor: în stadiile finale, pacienții pot necesita dializă sau transplant renal pentru a supraviețui;
dezechilibre metabolice și electrolitice: hiperfosfatemie, hiperpotasemie și acidoză care afectează funcția organelor și metabolismul general;
guta: acumularea de acid uric poate provoca inflamații articulare dureroase;
edeme și acumulare de lichid: umflături vizibile la nivelul picioarelor, gleznelor, mâinilor și feței.

Prevenție

Prevenția bolii cronice de rinichi este esențială pentru a reduce morbiditatea și mortalitatea asociată. Boala cronică de rinichi nu doare și, de cele mai multe ori, nu are simptome în stadiile incipiente. Tocmai de aceea, prevenția și depistarea precoce sunt esențiale pentru a reduce riscul de complicații severe și necesitatea dializei.

Societatea de nefrologie și ghidurile medicale recomandă evaluarea regulată a funcției renale, în special pentru persoanele cu factori de risc precum diabet, hipertensiune arterială, obezitate, vârsta peste 50 de ani sau istoric familial de boală renală.

Cele mai importante măsuri de prevenție ale insuficienței renale cronice includ:

evaluarea regulată a funcției renale: două analize simple dar esențiale pot detecta precoce boala cronică de rinichi:
- eGFR (rata de filtrare glomerulară estimată);
- RACU (raportul albumină/creatinină urinară).

Aceste analize sunt gratuite, pot fi recomandate de medicul de familie și se efectuează pe baza unui bilet de trimitere. Sunt rapide, accesibile și pot face diferența între depistarea timpurie și complicații ce alterează calitatea vieții. Pacienții pot solicita aceste analize medicului de familie și le pot efectua în cadrul rețelei MedLife, pentru un diagnostic rapid și corect.

gestionarea corectă a afecțiunilor existente: persoanele cu diabet, hipertensiune arterială sau alte boli care pun presiune pe rinichi trebuie să urmeze recomandările medicului, să ia tratamentele prescrise și să participe regulat la controale medicale pentru monitorizarea stării de sănătate;
renunțarea la fumat: fumatul crește riscul bolilor cardiovasculare și poate agrava leziunile renale existente, iar oprirea fumatului reduce riscul complicațiilor și îmbunătățește starea generală de sănătate;
adoptarea unei alimentații sănătoase: ajută la menținerea tensiunii arteriale și a nivelului colesterolului în limite normale, protejând astfel rinichii; este recomandată o dietă echilibrată, bogată în fructe și legume, cu aport moderat de alimente amidonoase, proteine variate și limitarea grăsimilor saturate, a sării și a zahărului; în anumite cazuri, medicul poate recomanda ajustarea aportului de potasiu sau fosfați pentru a proteja rinichii;
limitarea consumului de alcool: consumul excesiv poate crește tensiunea arterială și nivelul colesterolului, afectând funcția renală; limitarea alcoolului la cantitățile recomandate și distribuirea acestuia pe mai multe zile reduce riscul de deteriorare renală;
activitatea fizică regulată: exercițiile aerobice moderate, cum ar fi mersul rapid sau ciclismul, timp de aproximativ 150 de minute pe săptămână, combinate cu exerciții de forță care implică principalele grupe musculare, contribuie la menținerea unei greutăți sănătoase, reduc tensiunea arterială și protejează rinichii;
utilizarea atentă a analgezicelor: administrarea prelungită sau excesivă a antiinflamatoarelor nesteroidiene poate provoca leziuni renale; respectarea dozelor și a duratei recomandate este crucială pentru prevenirea afectării rinichilor.

Întrebări frecvente despre boala cronică de rinichi (insuficiența renală cronică)

Ce înseamnă boala cronică de rinichi stadiul 3?

Se poate opri evoluția bolii cronice de rinichi?

Când devine necesară dializa în boala cronică de rinichi?

Cum pot afla dacă rinichii mei funcționează corect dacă nu am simptome?

Bibliografie

„Chronic Kidney Disease”, NHS, 2017, www.nhs.uk/conditions/kidney-disease/.
„Chronic Kidney Disease (CKD): Symptoms & Treatment”, Cleveland Clinic, 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/15096-chronic-kidney-disease.
„Chronic Kidney Disease - Symptoms and Causes”, Mayo Clinic, 2025, www.mayoclinic.org/diseases-conditions/chronic-kidney-disease/symptoms-causes/syc-20354521.
Vaidya, Satyanarayana R, and Narothama R Aeddula. „Chronic Kidney Disease”, National Library of Medicine, StatPearls Publishing, 2024, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK535404/.