Fibrilație atrială

Descoperă informații utile despre fibrilație atrială: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre fibrilația atrială

Fibrilația atrială reprezintă ritmul neregulat al inimii (aritmie), care începe în partea superioară a inimii (atrii).

În mod normal, inima se contractă și se relaxează cu o bătaie regulată. În fibrilația atrială, ciclul normal al impulsurilor electrice din inimă este întrerupt, ceea ce duce la un ritm cardiac rapid și haotic, precum și la o mișcare slabă a sângelui din atrii către camerele inferioare (ventriculi). Pentru că nu este pompat suficient din atrii, sângele se acumulează și se poate coagula, ceea ce poate fi extrem de periculos.

Există trei tipuri principale de fibrilație atrială:

paroxistică: durează mai puțin de o săptămână și, de obicei, se oprește de la sine, fără tratament;
persistentă: durează mai mult de o săptămână și necesită tratament;
persistentă de lungă durată: durează mai mult de un an și uneori este dificil de tratat.

Netratată, fibrilația atrială dublează riscul de deces în bolile de inimă și este asociată cu un risc de cinci ori mai mare pentru accident vascular cerebral.

Cauze

Când inima bate normal, pereții ei musculari se contractă, pentru a forța sângele să iasă și să ajungă în tot corpul; apoi se relaxează, astfel încât inima să se poată umple din nou cu sânge. Acest proces se repetă la fiecare bătaie.

În fibrilația atrială, atriile se contractă aleatoriu și, uneori, atât de repede, încât mușchiul inimii nu se poate relaxa corespunzător între contracții, ceea ce reduce eficiența și performanța inimii.

Cauza apariției fibrilației atriale nu este pe deplin înțeleasă, dar tinde să afecteze anumite grupuri de oameni, cum ar fi persoanele în vârstă și cele care trăiesc cu afecțiuni (cronice) pe termen lung, cum ar fi boli de inimă, hipertensiune arterială sau obezitate.

De asemenea, poate fi declanșată de anumite situații, cum ar fi consumul exagerat de alcool sau fumatul. Un alt factor major este stresul, inclusiv fizic și mental sau emoțional, care crește riscul de apariție a unei activități electrice anormale în inimă.

Condițiile care pot provoca leziuni ale inimii și pot duce la fibrilație atrială includ:

tensiune arterială crescută;
insuficiență cardiacă congestivă;
boală arterială coronariană;
boala valvelor cardiace;
cardiomiopatie hipertrofică, în care mușchiul inimii se îngroașă;
defecte cardiace congenitale;
pericardită (inflamația învelișului inimii);
anumite medicamente (pentru răceală, decongestionante cu spray nazal);
boala tiroidiană;
consum de cofeină, alcool sau fumat.

Factori de risc

Cu cât îmbătrânim, cu atât este mai mare riscul de fibrilație atrială, în special după vârsta de 65 de ani. Pe lângă înaintarea în vârstă, și hipertensiunea arterială este un factor de risc uriaș; aceasta cauzează unul din cinci cazuri de fibrilație atrială.

Unii factori pot implica un risc mai mare de boală; dintre aceștia, unii pot fi preveniți, alții sunt genetici:

rasa albă;
sexul masculin;
antecedentele familiale de fibrilație atrială;
boala de inimă;
defectele structurale ale inimii;
defectele cardiace congenitale;
pericardita;
istoricul de atacuri de cord;
antecedentele de chirurgie cardiacă;
afecțiunile tiroidei;
sindromul metabolic;
obezitatea;
boala pulmonară;
diabetul;
consumul excesiv de alcool;
apneea;
terapia cu steroizi în doze mari.

Se estimează că una din trei persoane cu fibrilație atrială nu știe că are această boală. De aceea este important de știut care sunt factorii de risc, pentru a putea verifica regulat inima și pulsul.

Simptome

Frecvența cardiacă medie, pentru o persoană sănătoasă de peste 10 ani, este între 60 și 100 de bătăi pe minut. Dacă ritmul cardiac crește sau scade mai mult, poate fi un semn de aritmie.

Simptomele obișnuite ale fibrilației atriale includ:

palpitații cardiace;
dureri în piept;
oboseală;
dificultăți de respirație;
slăbiciune;
ameţeală;
leșin;
confuzie;
incapacitate la exerciții fizice.

Aceste simptome pot apărea și dispărea, în funcție de severitatea bolii. De exemplu, fibrilația atrială paroxistică se rezolvă de la sine, fără intervenție medicală, dar poate fi nevoie de medicamente pentru a preveni episoadele viitoare și potențialele complicații.

În general, este posibil ca simptomele fibrilației atriale să dureze câteva minute sau ore; cele care persistă pe parcursul mai multor zile ar putea indica o afecțiune cronică.

Diagnosticare

Pentru a diagnostica fibrilația atrială, medicul cardiolog se va interesa de dietă și activitatea fizică, de istoricul familial, de orice simptome observate, precum și de factorii de risc.
Medicul va efectua apoi un examen fizic, care include:

ascultarea ritmului inimii cu un stetoscop;
verificarea pulsului și a tensiunii arteriale;
verificarea dimensiunii glandei tiroide, pentru a identifica problemele tiroidiene;
verificarea umflării picioarelor, pentru a identifica insuficiența cardiacă;
ascultarea plămânilor, pentru a detecta insuficiența cardiacă sau infecția.

Pe lângă examenul fizic, specialistul poate face și unele teste, pentru a stabili un diagnostic de fibrilație atrială:

electrocardiogramă: un EKG este de obicei primul test efectuat, care măsoară și înregistrează semnalele electrice ale inimii și îi permite medicului să vadă dacă inima bate normal;
ecografie cardiacă: folosește tehnologia cu ultrasunete pentru a arăta mișcarea inimii; poate dezvălui probleme cu fluxul sanguin și contracțiile mușchilor inimii;
analize de sânge: pot arăta nivelurile de potasiu și hormoni tiroidieni și pot ajuta medicul să aleagă cel mai potrivit tratament.

În unele cazuri, medicul poate recomanda purtarea unui monitor Holter (pentru o zi sau două) sau a unui monitor de evenimente (un dispozitiv care înregistrează inima numai la anumite momente sau când apar simptomele fibrilației atriale), timp de o lună.

Tratament

Principalele obiective ale tratamentului pentru fibrilația atrială sunt:

controlul ritmului cardiac;
recuperarea ritmului cardiac normal;
reducerea riscului de a suferi un accident vascular cerebral.

Este posibil să nu aveți nevoie de tratament dacă nu aveți simptome, dacă nu aveți alte probleme cardiace sau dacă fibrilația atrială se oprește de la sine.

În funcție de simptome, medicul va prescrie întâi medicamente, pentru a vedea dacă au efect:

beta-blocante, pentru a reduce ritmul cardiac;
blocante ale canalelor de calciu, pentru a relaxa mușchii arteriali și a reduce frecvența cardiacă generală;
blocante ale canalelor de sodiu sau potasiu, pentru a controla ritmul cardiac;
glicozide digitalice, pentru a întări contracțiile inimii;
diluanți de sânge (anticoagulante), pentru a preveni formarea cheagurilor de sânge.

Orice medicament poate provoca însă efecte secundare. Medicamentele pentru controlul ritmului cardiac pot agrava aritmia sau pot afecta plămânii, ficatul sau alte organe; diluanții de sânge pot provoca sângerări, indigestie sau atac de cord. De obicei, beneficiile administrării acestor medicamente depășesc riscul de reacții adverse, însă este important să discutați toate riscurile și efectele secundare cu medicul dumneavoastră.

Dacă medicamentele nu au efect asupra fibrilației atriale, poate fi necesară o procedură sau o intervenție chirurgicală:

cardioversia electrică: „resetează” electric ritmul inimii folosind șocuri cu energie scăzută, dar poate fi doar o soluție temporară;
ablația venelor pulmonare: folosește catetere pentru a furniza energie în afara și în jurul venelor pulmonare; această procedură ajută la un răspuns mai bun la tratamentul medicamentos;
un stimulator cardiac permanent: poate fi montat în cazul unei frecvențe cardiace lente; de obicei, este utilizat numai dacă există o altă aritmie, în plus față de fibrilația atrială;
închiderea apendicelui atrial stâng: este o procedură care reduce riscul de apariție a cheagurilor de sânge și a accidentului vascular cerebral.

Complicații

Dacă nu este tratată, fibrilația atrială poate genera complicații grave sau chiar mortale:

insuficiență cardiacă: apare atunci când inima nu mai poate funcționa corect. Fibrilația atrială poate uza mușchiul inimii, deoarece ventriculii din camerele inferioare încearcă să lucreze mai mult, pentru a compensa lipsa fluxului sanguin din camerele superioare; la persoanele cu fibrilație atrială, insuficiența cardiacă se dezvoltă în timp;
accident vascular cerebral: apare în urma formării unui cheag de sânge în creier, ceea ce privează creierul de oxigen și poate duce la daune permanente; AVC-urile pot fi, de asemenea, fatale.

Prevenție

Majoritatea cazurilor de fibrilație atrială pot fi gestionate sau tratate, dar fibrilația atrială tinde să reapară și să se agraveze în timp. Puteți reduce riscul de fibrilație atrială urmând o serie de recomandări:

adoptați o dietă bogată în fructe și legume proaspete și săracă în grăsimi saturate și trans;
faceți sport regulat;
mențineți o greutate normală;
evitați fumatul;
evitați consumul în exces de alcool;
tratați orice afecțiune subiacentă.

Dacă aveți fibrilație atrială și nu luați medicamentele prescrise, riscul de a suferi un accident vascular cerebral este de cinci ori mai mare decât al persoanelor care nu au fibrilație atrială.

Bibliografie

“Atrial Fibrillation - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2021, www.mayoclinic.org
Cherney, Kristeen. “Everything You Need to Know about Atrial Fibrillation.” Healthline, Healthline Media, 2 Nov. 2018, www.healthline.com
CDC. “Atrial Fibrillation.” Centers for Disease Control and Prevention, 14 Oct. 2022, www.cdc.gov
NHS Choices. Overview - Atrial Fibrillation. 2023, www.nhs.uk
“What Is Atrial Fibrillation?” Www.heart.org, 6 Feb. 2017, www.heart.org
Clinic, Cleveland. “Atrial Fibrillation (Afib): Causes, Symptoms and Treatment - Cleveland Clinic.” Cleveland Clinic, 2022, https://my.clevelandclinic.org
“What Is Atrial Fibrillation?” NHLBI, NIH, 30 Nov. 2022, www.nhlbi.nih.gov

Alte afecțiuni similare

Febra Dengue

Febra Dengue este o boală virală transmisă prin mușcătura de țânțar. Afectează persoane de toate vârstele și se manifestă prin simptome care variază de la febră ușoară...

Vezi detalii

Febra hemoragică cu sindrom renal

Febra hemoragică cu sindrom renal este o nefropatie interstițială acută, caracterizată prin febră mare, diferite grade de insuficiență renală și hemoragie. Aceasta este...

Vezi detalii

Febra tifoidă

Febra tifoidă este o boală cauzată de bacteria Salmonella typhi, care infectează intestinul subțire și provoacă febră înaltă, frisoane, dureri abdominale, greață,...

Vezi detalii

Fibrilație ventriculară

Fibrilația ventriculară înseamnă un ritm cardiac anormal care poate pune în pericol viața și în care contracția coordonată a mușchiului ventricular (cardiac) este...

Vezi detalii

Fibroadenom

Fibroadenomul este o tumoră benignă (necanceroasă) ce apare la sân. Acest nodul este nedureros, are o formă rotundă sau ovală bine definită și o consistență solidă (nu...

Vezi detalii

Fibromatoza fasciala plantara

Un fibrom plantar este un nodul benign (necanceros) care face ca tesutul conjunctiv sa se acumuleze si sa creeze bulgari duri pe talpile picioarelor. Acesti bulgari se...

Vezi detalii