Endometrita

Cauze

Cauzele endometritei sunt în principal infecțioase și debutează atunci când bacteriile pătrund în cavitatea uterină și infectează endometrul (mucoasa uterină).

Principalii agenți bacterieni, care sunt și cea mai frecventă cauză a endometritei, sunt:

• Streptococi;
• Stafilococi
• Enterobacterii (E. coli etc.);
• Anaerobi (Bacteroides, Peptostreptococcus);
• Mycoplasma/Ureaplasma;
• germeni din flora vaginală care migrează în uter.

Bacteriile care provoacă infecții cu transmitere sexuală și care cauzează endometrită sunt:

• Chlamydia trachomatis;
• Neisseria gonorrhoeae (gonoree).

Acestea pot urca de la nivelul colului sau vaginului spre cavitatea uterină.

O altă cauză frecventă a endometritei este determinată de anumiți factori favorizanți postpartum (după naștere) și includ:

• nașterea prin cezariană;
• travaliu prelungit;
• ruperea prematură a membranelor;
• resturi placentare rămase în uter.

Atât procedurile nonchirurgicale cât și cele chirurgicale la nivelul uterului, care favorizează pătrunderea bacteriilor, pot cauza endometrită:

• dispozitiv intrauterin (sterilet);
• chiuretajul post avort spontan sau la cerere;
• histeroscopie.

De asemenea, diagnosticul unei boli inflamatorii pelvine, poate cauza apariția endometritei.

Alte cauze ale endometritei sunt:

• igienă precară în timpul procedurilor medicale;
• imunitate scăzută;
• multipli parteneri sexuali;
• antecedente de infecții cu transmitere sexuală;
• retenție de produse de concepție după avort sau naștere.

Simptome

Simptomele endometritei apar, de regulă, la câteva zile după o infecție, naștere, avort sau o procedură intrauterină și pot varia de la ușoare la severe. Principalele simptomele ale endometritei sunt:

• febră moderată sau mare, care poate fi însoțită de frisoane;
• durere pelvină/abdominală inferioară;
• durere constantă, uneori pulsatilă;
• sensibilitate uterină la palpare;
• sângerări vaginale anormale;
• secreții vaginale anormale, cu miros neplăcut și culoare gălbuie sau verzuie;
• disconfort general, stare de oboseală, slăbiciune, uneori greață;
• durere la contact sexual (dispareunie);
• usturime la urinare;
• urinări dese (dacă infecția se extinde la vezica urinară).

În cazurile severe pot apărea următoarele simptome:

• durere abdominală intensă;
• puroi în cavitatea uterină;
• semne de infecție sistemică (tahicardie, frisoane puternice).

Tratament

Tratamentul endometritei este în principal prin administrare de antibiotice, dar trebuie adaptat cauzei și severității infecției. Tratamentul poate fi realizat în ambulator (acasă) sau în spital, în funcție de formă infecției, ușoară, moderată, severă sau postpartum:

• tratamentul antibiotic (de bază) – folosește antibiotice cu spectru larg, care acoperă germeni aerobi și anaerobi;
• tratamentul spitalicesc (forme severe sau postpartum) – se aplică mai ales după operația de cezariană și poate combina două antibiotice, administrate oral, intramuscular sau intravenos;
• eliminarea cauzei, dacă există - îndepărtarea dispozitivului intrauterin, evacuarea resturilor uterine (postavort sau postpartum), dacă ecografia arată retenție;
• tratamentul eventualelor infecții cu transmitere sexuală (Chlamydia, Gonorrhea), prin administrare de antibiotice care acoperă spectrul;
• tratament suportiv - antialgice (ibuprofen, paracetamol), hidratare, repaus, monitorizarea temperaturii.

Internarea este obligatorie în cazuri speciale cum ar fi:

• endometrită postpartum după cezariană;
• febră mare, persistentă;
• suspiciune de abces pelvin;
• sepsis;
• durere pelvină severă;
• lipsa răspunsului la tratament în 48–72 ore.

Tratamentul endometritei presupune și monitorizare a afecțiunii, care include:

• reevaluare clinică după 48–72 ore;
• repetarea analizelor, dacă simptomele persistă;
• control ginecologic după terminarea tratamentului.

Complicații

Complicațiile endometritei apar mai ales dacă infecția nu este tratată prompt sau complet și pot afecta organele pelvine, starea generală a pacientei și chiar fertilitatea.

Cele mai importante complicații ale endometritei sunt:

• boala inflamatorie pelvină;
• inflamația trompelor (salpingită);
• inflamația ovarelor (ooforită);
• peritonită pelvină (infecție în cavitatea abdominală inferioară);
• abces tubo-ovarian (complicație gravă);
• acumulare de puroi în uter (piometru).

Inflamația cronică, datorată endometritei netratate corespunzător, poate determina infertilitate, pentru că afectează endometrul, ceea ce face implantarea ovulului mai dificilă, și trompele uterine, din cauza aderențelor sau unei obstrucții.

O endometrită incomplet tratată poate determina posibile complicații în sarcină. La femeile care rămân însărcinate înainte de vindecarea completă poate apărea:

• avort spontan;
• naștere prematură;
• infecții postpartum.

Cea mai severă complicației a endometritei este sepsisul, infecția generalizată, care este o urgență medicală și pune viața în pericol.

În formele netratate sau recidivante, inflamația cauzată de endometrită poate deveni cronică, ceea ce determină sângerări intermenstruale, dureri pelvine persistente și dificultate de a rămâne însărcinată.