Germofobie

Cauze

Ca și alte fobii specifice, germofobia se declanșează, cel mai frecvent, între copilărie și vârsta adultă tânără. Există mai mulți factori implicați în dezvoltarea fricii de germeni sau murdărie:

• experiențe negative în copilărie: mulți oameni cu germofobie își pot aminti un anumit eveniment sau o experiență traumatizantă care a declanșat frica de germeni;
• istoric familial: fobiile pot avea o componentă genetică; un membru apropiat al familiei cu o fobie sau o altă tulburare de anxietate poate crește riscul;
• factori de mediu: convingerile și practicile despre curățenie sau igiena la care o persoană a fost expusă timpuriu în viață pot influența dezvoltarea germofobiei;
• factori biologici: se estimează că anumite schimbări ce au loc la nivel de neurotransmiţători cerebrali joacă un rol în dezvoltarea fobiilor.

Factorii declanșatori pentru frica de germeni sunt anumite obiecte, locuri sau situații care agravează simptomele fobiei:

• fluide corporale, cum ar fi mucusul, saliva sau lichidul seminal;
• obiecte și suprafețe murdare, cum ar fi clanțele, tastaturile de computer sau hainele nespălate;
• locuri unde se știe că se adună microbi, cum ar fi avioanele sau spitalele;
• practici sau persoane cu o igienă deficitară.

Simptome

Suferința și anxietatea cauzate de germofobie sunt disproporționate cu pericolul real reprezentat de germeni. O persoană care suferă de această fobie poate face eforturi extreme pentru a evita contaminarea.

Simptomele fricii de germeni sau murdărie pot fi foarte variate:

Psihologice:

• frică intensă și iraţională de germeni;
• gândul că expunerea la germeni poate duce la o boală sau la alte consecințe negative;
• senzație de neputință în a controla frica de germeni, deși aceasta este recunoscută de pacient ca fiind iraţională sau exagerată.

Comportamentale:

• evitarea situațiilor percepute ca având ca rezultat expunerea la germeni;
• timp excesiv petrecut cu pregătirea sau amânarea situațiilor care ar putea implica microbi;
• dificultăți de funcționare acasă, la serviciu sau la școală din cauza fricii de microbi;
• timp excesiv petrecut cu anumite comportamente compensatorii, cum ar fi curățenia, dezinfectatul, duşul, spălatul pe mâini, etc.

Fizice:

• bătăi rapide și neregulate de inimă (palpitații);
• transpirație sau frisoane;
• dificultăți de respirație;
• durere în piept;
• amețeală;
• furnicături sau tremurături;
• tensiune musculară;
• stare de nelinişte;
• greață sau vărsături;
• dureri de cap.

Copiii care se tem de germeni pot experimenta și simptomele enumerate mai sus, dar, în funcție de vârsta lor, pot avea și simptome suplimentare, cum ar fi:

• crize de furie, plâns sau țipăt;
• agățarea sau refuzul de a părăsi părinții;
• dificultăți de somn;
• iritabilitate;
• probleme de stima de sine;
• frecvent, frica de germeni poate duce la tulburare obsesiv-compulsivă.

Tratament

Scopul tratamentului pentru germofobie este de a ajuta pacientul să se simtă mai confortabil în preajma germenilor și a microbilor, îmbunătățindu-și astfel calitatea vieții. Tratamentul presupune mai multe abordări:

Terapie: psihoterapia sau consilierea poate ajuta o persoană să facă față fricii de germeni; cele mai de succes sunt:

• terapia prin expunere: implică expunerea treptată la declanșatorii germofobiei; scopul este de a reduce anxietatea și frica provocate de germeni și de a recâștiga, în timp, controlul asupra gândurilor despre microbi;
• terapia cognitiv-comportamentală: include terapia de expunere; dezvoltă o serie de abilități de adaptare, ce pot fi aplicate în situațiile în care teama de microbi devine copleșitoare.

Medicație: în unele cazuri, medicamentele sunt folosite pentru a ameliora simptomele de anxietate asociate cu expunerea la germeni pe termen scurt; printre acestea se numără:

• inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei;
• inhibitori ai recaptării serotoninei-norepinefrinei;
• beta-blocante;
• antihistaminice;
• benzodiazepine.

Complicații

Lăsată netratată, frica de germeni sau murdărie poate duce la o deteriorare semnificativă a calității vieții unei persoane. Poate afecta capacitatea de a se angaja în anumite activități, cum ar fi socializarea sau călătoriile.

Oamenii cu germofobie ar putea face eforturi mari pentru a evita acțiunile sau locurile cu potențial de contaminare, cum ar fi mâncatul la restaurant sau contactul sexual. Unele locuri sunt mai greu de evitat, cum ar fi școala sau serviciul; în aceste locuri, acțiuni precum atingerea unei clanțe sau strângerea mâinii cuiva pot duce la o anxietate semnificativă.

Uneori, această anxietate duce la comportamente compulsive. O persoană cu germofobie s-ar putea să-și spele frecvent mâinile, să facă duș sau să ștergă suprafețele. În timp ce aceste acțiuni repetate ar putea reduce riscul de contaminare, ele pot fi consumatoare de timp și energie, ceea ce face dificilă concentrarea pe orice altceva.