Genu valgum

Descoperă informații utile despre genu valgum: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre genu valgum

Genu valgum, o diformitate în plan coronal a membrelor inferioare, este denumirea medicală care descrie condiția ortopedică în care membrele inferioare se ating la nivelul genunchilor sau cum se spune în mod comun, picioare în „X”. Această condiție este unul dintre cele mai frecvente motive pentru care sunt solicitate evaluări ortopedice pediatrice. Părinții observă că picioarele copilului stau îndoite și genunchii se ating formând o postură în formă de X.

Genu valgum este de fapt o deviere a axului membrelor inferioare caracterizată prin apropierea genunchilor și depărtarea gleznelor, atunci când pacientul stă în picioare.

Deviația picioarelor în X apare frecvent la copii între 2–6 ani și este o etapă fiziologică în dezvoltarea ortopedică. În majoritatea cazurilor se corectează spontan, până la 7–8 ani, dar dacă persistă după această vârstă și este accentuată sau asimetrică, devine o afecțiune patologică.

Afecțiunea opusă picioarelor în X este genu varum, adică picioare în formă de paranteză.

Diverse sisteme de clasificare împart deviațile la nivelul genunchilor în funcție de severitatea deformării și de țesuturile moi afectate, cel mai recent sistem clasificând deformitatea în valgum în trei grade, în funcție de gradul unghiului:

gradul I - deviația este mai mică de 10°, corectabilă pasiv, cu contractura țesutului moale lateral, dar fără alungirea ligamentului colateral medial;
gradul II - deviația axială variază între 10 și 20°, structurile laterale sunt contractate, iar ligamentul medial este alungit, dar funcțional;
gradul III - deformarea axială este mai mare de 20°, structurile laterale sunt rigide, iar stabilizatorii mediali nu sunt funcționali.

Cauze

Genu valgum poate apărea din mai multe cauze, unele fiziologice, normale în anumite etape de dezvoltare, altele patologice. La copii mici, genu valgum este de multe ori normal și tranzitoriu, dar dacă persistă după 7–8 ani, se accentuează sau prezintă asimetrie, trebuie investigate cauzele patologice.

Cele mai frecvente cauze sunt:

fiziologice - normale la copiii cu vârstă mică, între 2 și 6 ani, o etapă normală în dezvoltarea ortopedică și care, de obicei, se corectează spontan până la 7–8 ani;
patologice – datorate deficiențelor osoase sau metabolice, cum ar fi rahitismul (deficitul de vitamina D, calciu sau fosfor), osteomalaciei sau a tulburărilor endocrine sau metabolice (hipotiroidism, hipoparatiroidism);
afecțiunilor congenitale sau genetice – displazia șoldului, sindrom genetic asociat cu deformări scheletice;
traumatisme – fractura de femur sau tibie sau leziuni la nivelul cartilajului de creștere;
afecțiuni inflamatorii sau degenerative – artrită, osteoartrită.

Există și alte cauze care pot produce deformarea genunchilor și care țin de stilul de viață al adulților, cum ar fi:

obezitatea, care suprasolicită articulația genunchiului;
posturi vicioase menținute timp îndelungat;
slăbiciune sau dezechilibru muscular.

Factori de risc

Factorii de risc pentru apariția genu valgum pot fi grupați pe mai multe categorii:

factori de risc fiziologici (de dezvoltare) – vârsta, între 2–6 ani, și sexul - studiile arată că fetele au o predispoziție mai mare decât băieții;
factori genetici și congenitali - istoric familial, displazii osoase sau tulburări congenitale (acondroplazie);
factori metabolici și nutriționali - deficit de vitamina D, malnutriție (aport insuficient de calciu, fosfor, proteine), hipotiroidism, boala renală cronică cu afectare osoasă;
factori mecanici și traumatici – obezitatea, care suprasolicită articulațiile genunchilor, traumatisme sau fracturi și leziuni ale cartilajului de creștere;
factori inflamatori și degenerativi - artrita juvenilă idiopatică sau alte artrite cronice, osteoartrită la adult (accentuează genu valgum preexistent).

În esență, cei mai importanți factori de risc pentru dezvoltarea genu valgum sunt:

vârsta mică (ca etapă fiziologică);
sexul feminin;
obezitatea;
deficiențele nutriționale (vitamina D, calciu);
traumatismele osoase;
afecțiunile osoase congenitale sau metabolice.

Simptome

Simptomele genu valgum depind de vârsta pacientului, de severitatea deviației și de cauza care o determină.

Semnele frecvente pentru deformarea genunchilor includ:

alinierea în „X” a membrelor inferioare - genunchii se ating, gleznele rămân depărtate;
distanța între glezne atunci când genunchii sunt lipiți - semn obiectiv folosit la evaluare;
aspect asimetric - un genunchi deviat mai mult decât celălalt.

Simptome funcționale pentru genu valgum includ:

dureri la nivelul genunchilor, șoldurilor sau gleznelor, mai ales după mers sau efort;
oboseală musculară la mers sau la stat mult timp în picioare;
dezechilibre de mers (mers legănat sau instabil);
limitări în activitățile fizice la copii/adolescenți.

Există și simptome secundare, asociate condiției picioarelor în X:

frecarea genunchilor unul de altul - poate duce la iritații cutanate;
probleme posturale - afectarea staticii întregului membru inferior;
la adulți, accentuarea uzurii articulare - crește riscul de osteoartrită precoce.

La copiii mici, genu valgum este adesea asimptomatic și descoperit doar prin aspectul picioarelor.

La copiii mai mari și adulți, pot apărea dureri, oboseală, instabilitate și risc de complicații articulare.

Diagnosticare

Diagnosticul de genu valgum este pus de către medicul ortoped, de regulă ortoped pediatru, pentru că afecțiunea apare deseori în copilărie. Uneori medicul pediatru observă deviația la nivelul genunchilor și face recomandarea spre un consult de specialitate la ortoped.

Pentru a pune diagnosticul de genu valgum sunt necesari următorii pași:

anamneza (discuția cu pacientul/părinții) – sunt investigate debutul deviației, simptomele și istoricul familial;
examinarea clinică – medicul va observa alinierea membrelor inferioare în poziție ortostatică (stat în picioare), va măsura distanța dintre glezne când genunchii sunt lipiți, va evalua mersul și statica întregului membru inferior și va identifica eventuale asimetrii între poziția genunchilor;
investigații paraclinice – necesare dacă deviația este severă sau persistă după 7–8 ani, constau în radiografie de membre inferioare în ortostatism, analize de sânge (calciu, fosfor, vitamina D, fosfatază alcalină) pentru a elimina suspiciunea de rahitism sau tulburări metabolice) și RMN sau CT, solicitate rar, doar pentru a vedea dacă există leziuni ale cartilajului de creștere;
diagnostic diferențial – pentru excluderea altor cauze de deformare a membrelor, cum ar fi rahitism, displazii osoase, fracturi vicios consolidate.

Tratament

Tratamentul genu valgum se realizează în funcție de vârstă și de severitatea deformării genunchilor, astfel:

la copii mici (2–6 ani) - de obicei nu este necesar tratament, se recomandă observație și monitorizare până la 7–8 ani și se dă indicație de alimentație echilibrată, cu aport de vitamina D și calciu și activitate fizică normală;
la copii mai mari (peste 7–8 ani) sau adolescenți - dacă deviația este severă, asimetrică sau simptomatică se aplică fie tratament conservator, pentru corectarea deficiențelor nutriționale (rahitism, lipsă de vitamina D și calciu), controlul greutății (în caz de obezitate), kinetoterapie pentru întărirea musculaturii coapsei și șoldului, ortezare (în cazuri selectate, cu eficiență limitată) sau tratament chirurgical, indicat la copii cu cartilaj de creștere activ și deviație moderată/severă;
la adulți - dacă genu valgum este simptomatic și provoacă dureri, instabilitate sau artroză, se recomandă tratament conservator (prin controlul greutății, kinetoterapie și infiltrații cu antiinflamatoare sau acid hialuronic) sau tratament chirurgical care constă în osteotomie corectoare (tăiere și realiniere a osului) sau proteză de genunchi (artroplastie), în cazurile severe, cu artroză avansată.

Complicații

Genu valgum poate duce la complicații serioase, dacă este o afecțiune severă, netratată sau asociată cu alte probleme ortopedice.

Cele mai importante complicații includ:

uzură precoce a articulației genunchiului – determină un risc crescut de gonartroză, mai ales pe compartimentul lateral;
instabilitate articulară - risc crescut de entorse sau leziuni meniscale;
durere cronică la nivelul genunchiului, șoldului sau gleznei;
tulburări de mers (mers legănat, instabil);
oboseală musculară și slăbiciune la nivelul membrelor inferioare;
tulburări posturale prin afectarea staticii întregului membru inferior;
frecarea genunchilor – determină iritații sau răni în zona internă a coapselor;
limitarea activităților fizice.

În timp, dacă nu sunt respectate recomandările medicului ortoped, complicațiile genu valgum pot determina:

deformări progresive ca urmare a unei alte afecțiuni ca rahitismul sau displazia osoasă;
dizabilitate funcțională la cazurile severe și netratate.

Afecțiunea ușoară, fiziologică la copii, nu produce complicații, dar formele severe, persistente sau dobândite pot duce la durere, artroză și limitări funcționale la vârsta adultă.

Prevenție

Există câteva metode prin care se poate reduce riscul de apariție sau agravare a genu valgum, mai ales atunci când nu este vorba de o etapă fiziologică de creștere.

Măsurile de prevenție a condiției picioarelor în X sunt:

La copii:

alimentație corectă - aport suficient de vitamina D, calciu și fosfor, pentru a preveni rahitismul;
expunere moderată la soare pentru sinteza vitaminei D;
controlul greutății corporale – obezitatea accentuează deviația;
depistare precoce prin controale pediatrice și ortopedice (mai ales dacă există istoric familial de deformări osoase);
tratamentul prompt al rahitismului sau altor tulburări metabolice.

La adolescenți și adulți:

menținerea unei greutăți normale, pentru a evita suprasolicitarea articulațiilor genunchiului;
activitate fizică regulată (exerciții care întăresc musculatura coapsei și șoldului – ex. înot, ciclism, exerciții de kinetoterapie);
evitarea suprasolicitării articulare - sporturi cu impact mare pe genunchi, dacă există deja o deviație;
corectarea posturii și a mersului prin kinetoterapie.

În general:

tratamentul corect al fracturilor și traumatismelor la nivelul membrelor inferioare pentru a evita consolidările vicioase;
monitorizarea copiilor cu afecțiuni congenitale sau metabolice (displazii osoase, boli endocrine).

Nu toate cazurile de genu valgum pot fi prevenite, dar prin nutriție corectă, stil de viață sănătos și controale medicale regulate se poate preveni cel puțin agravarea lor.

Întrebări frecvente despre genu valgum

Ce este genu valgum?

Genu valgum, cunoscut și ca „picioare în X”, este o deviație a membrelor inferioare în care genunchii se ating, iar gleznele rămân depărtate. La copiii mici, apare frecvent între 2–6 ani și, de obicei, se corectează singur până la 7–8 ani.

Când trebuie să merg cu copilul la medic pentru picioare în X?

Dacă deviația persistă după 7–8 ani, este asimetrică sau copilul are dureri, mers instabil sau obosește repede, este necesar un consult la ortoped.

Care sunt cauzele genu valgum?

Poate fi o etapă normală de creștere la copiii mici sau poate apărea din cauze precum rahitismul, obezitatea, traumatismele, afecțiunile genetice ori bolile inflamatorii.

Cum se tratează genu valgum?

La copiii mici, de cele mai multe ori nu este nevoie de tratament, doar monitorizare. La copiii mai mari și adulți, tratamentul poate include corectarea carențelor nutriționale, controlul greutății, kinetoterapie, iar în cazurile severe – intervenții chirurgicale.

Ce complicații pot apărea dacă genu valgum nu este tratat?

Poate duce la dureri cronice, mers instabil, uzură precoce a articulațiilor (artroză), iritații prin frecarea genunchilor și limitarea activităților fizice.

Poate fi prevenit genu valgum?

Nu întotdeauna, dar riscul poate fi redus prin alimentație corectă, aport suficient de vitamina D și calciu, menținerea greutății normale, exerciții fizice regulate și controale medicale la copii și adolescenți.

Bibliografie

“Valgus Knee (Knock Knees): Orthopedic Treatment | Ortho Children Center | Bologna.”Ortho Children Center, 2025, orthochildren.org/en/patologie/knee-valgus-knee-or-knock-knees/. Accessed 2 Sept. 2025. Centeno, Chris. “Valgus Knee.”Regenexx, 7 July 2025, regenexx.com/condition/knee/valgus-knee/. Accessed 2 Sept. 2025.
“Valgus Knee.”Physiopedia, 2025, www.physio-pedia.com/Valgus_Knee. Accessed 2 Sept. 2025.
Felson, David T., et al. “Valgus Malalignment Is a Risk Factor for Lateral Knee Osteoarthritis Incidence and Progression: Findings from the Multicenter Osteoarthritis Study and the Osteoarthritis Initiative.”Arthritis & Rheumatism, vol. 65, no. 2, 28 Jan. 2013, pp. 355–362, www.verywellhealth.com/what-is-varus-or-valgus-knee-deformity-2552048, https://doi.org/10.1002/art.37726. Accessed 2 Sept. 2025.