Despre meningocel
Meningocelul este o formă de spina bifida, adică un defect congenital de tub neural care apare în timpul dezvoltării fătului. Afecțiunea se produce atunci când meningele, membranele care învelesc și protejează măduva spinării, ies printr-o deschidere anormală a coloanei vertebrale și formează un sac vizibil la nivelul spatelui, umplut cu lichid cefalorahidian.
Spre deosebire de mielomeningocel, cea mai severă formă de spina bifida, în meningocel sacul nu conține țesut nervos sau porțiuni ale măduvei spinării. Din acest motiv, riscul de afectare neurologică este, în general, mai redus. Meningocelul poate apărea la diferite niveluri ale coloanei vertebrale, însă este întâlnit cel mai frecvent în regiunea lombară sau sacrală.
Diagnosticul și tratamentul precoce sunt importante pentru prevenirea complicațiilor și pentru evaluarea eventualelor afectări asociate.
Cauze
Meningocelul apare ca urmare a unei închideri incomplete a tubului neural în primele săptămâni de sarcină, o etapă esențială în formarea creierului și a măduvei spinării. În consecință, unele vertebre nu se dezvoltă și nu se unesc complet, lăsând o deschidere prin care meningele poate protruziona în exterior.
Cauza exactă nu este întotdeauna cunoscută, însă specialiștii consideră că meningocelul are o etiologie multifactorială (o combinație complexă), rezultată din interacțiunea dintre predispoziția genetică și mediul intrauterin. În majoritatea cazurilor, nu poate fi identificat un singur factor responsabil de apariția afecțiunii.
Factori de risc
Apariția meningocelului este influențată de o combinație de factori genetici și de mediu. Unul dintre cei mai importanți factori de risc este deficitul de acid folic înainte de concepție și în primele săptămâni de sarcină, perioadă în care se formează tubul neural.
Alți factori asociați cu un risc crescut includ:
- antecedente familiale de defecte de tub neural sau o sarcină anterioară afectată de o astfel de malformație;
- diabetul zaharat matern insuficient controlat înainte și în timpul sarcinii;
- obezitatea maternă prezentă înainte de concepție;
- utilizarea unor medicamente cu potențial teratogen în perioada sarcinii, inclusiv anumite tratamente pentru epilepsie;
- expunerea la temperaturi corporale crescute în primele săptămâni de sarcină, cauzate de febră înaltă sau de utilizarea frecventă a saunei și băilor foarte fierbinți.
Prezența unuia sau mai multor factori de risc nu înseamnă că afecțiunea va apărea cu certitudine, însă poate crește probabilitatea dezvoltării defectelor de tub neural.
Simptome
Principalul semn al meningocelului este prezența, încă de la naștere, a unui sac sau a unei proeminențe vizibile la nivelul coloanei vertebrale. Această formațiune este de obicei acoperită de piele sau de o membrană subțire și conține lichid cefalorahidian.
Spre deosebire de formele mai severe de spina bifida, funcția neurologică este adesea păstrată, astfel încât majoritatea copiilor nu prezintă paralizie sau afectarea mișcărilor membrelor inferioare. Totuși, în unele cazuri pot apărea manifestări ușoare, precum dificultăți în controlul vezicii urinare sau al tranzitului intestinal. Evaluarea medicală este importantă pentru identificarea eventualelor complicații și stabilirea tratamentului adecvat.
Diagnosticare
Meningocelul poate fi diagnosticat atât în timpul sarcinii, cât și după naștere. În perioada prenatală, ecografia morfologică fetală poate identifica defectele de la nivelul coloanei vertebrale, iar determinarea alfa-fetoproteinei materne poate ridica suspiciunea unui defect de tub neural. În anumite situații, medicul poate recomanda investigații suplimentare, precum amniocenteza, pentru clarificarea diagnosticului.
După naștere, diagnosticul începe cu examinarea clinică a nou-născutului și evaluarea formațiunii prezente la nivelul spatelui. Pentru analiza detaliată a structurilor afectate, pot fi utilizate investigații imagistice precum RMN-ul, tomografia computerizată (CT) sau ecografia spinală, care oferă informații importante despre relația dintre sacul meningeal și măduva spinării.
Tratament
Tratamentul meningocelului este, de regulă, chirurgical și urmărește închiderea defectului de la nivelul coloanei vertebrale și îndepărtarea sacului meningeal. Intervenția este efectuată, de obicei, în primele zile sau luni de viață, pentru a reduce riscul de complicații și infecții.
În anumite situații, medicii pot administra tratamente pentru prevenirea sau combaterea infecțiilor, precum și medicație pentru controlul durerii după operație. După intervenția chirurgicală, copilul necesită monitorizare neurologică și pediatrică periodică, pentru evaluarea dezvoltării și depistarea precoce a eventualelor probleme asociate.
Complicații
Deși meningocelul este, în general, mai puțin sever decât alte forme de spina bifida, pot apărea unele complicații care necesită monitorizare atentă. Una dintre cele mai importante este ruptura sacului meningeal, situație care crește riscul de infecție și reprezintă o urgență medicală.
În cazul lezării sacului, pot apărea infecții severe ale sistemului nervos central, inclusiv meningita. Pe termen lung, unii copii pot dezvolta sindromul de măduvă atașată (tethered cord syndrome), afecțiune în care măduva spinării este anormal fixată și nu se poate deplasa normal odată cu creșterea copilului. Mai rar, pot fi asociate și alte probleme neurologice, inclusiv acumularea excesivă de lichid la nivelul creierului ( hidrocefalie).
Monitorizarea medicală periodică este importantă pentru depistarea precoce și tratarea acestor complicații.
Prevenție
Prevenirea meningocelului se concentrează în principal pe reducerea riscului de apariție a defectelor de tub neural înainte și la începutul sarcinii. Cea mai eficientă măsură este administrarea zilnică de acid folic înainte de concepție și în primul trimestru de sarcină, deoarece tubul neural se formează foarte devreme în dezvoltarea embrionară.
De asemenea, este recomandată controlarea atentă a diabetului zaharat înainte și în timpul sarcinii, menținerea unei greutăți corporale sănătoase și evitarea expunerii la temperaturi foarte ridicate în primele săptămâni de sarcină. Femeile care urmează tratamente cu potențial teratogen ar trebui să solicite un consult medical înainte de concepție pentru evaluarea și, dacă este necesar, ajustarea terapiei.
Aceste măsuri nu garantează prevenirea tuturor cazurilor, însă pot reduce semnificativ riscul apariției defectelor de tub neural.
Întrebări frecvente despre meningocel
Care este diferența dintre meningocel și mielomeningocel?
Meningocelul poate fi vindecat complet?
Se poate detecta meningocelul în timpul sarcinii?
Copilul meu diagnosticat cu meningocel va putea merge normal?
Ce se întâmplă dacă sacul de pe spate se rupe înainte de operație?
Bibliografie
- “Meningocele: Symptoms, Diagnosis, and Treatment.”UPMC | Life Changing Medicine, 2026, www.upmc.com/conditions/m/meningocele.
- “Meningocele: Symptoms, Types & Treatment.”Cleveland Clinic, 13 Oct. 2025, my.clevelandclinic.org/health/diseases/meningocele.
- Karsonovich, Torin, et al. “Meningocele.”StatPearls, 2024, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/32965845/.
- Nethi, Shashanka, and Kapil Arya. “Meningocele.”PubMed, StatPearls Publishing, 2020, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK562174/
- “Meningocele Repair: MedlinePlus Medical Encyclopedia.”Medlineplus.gov, medlineplus.gov/ency/article/003020.htm.
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
