Prolaps de valvă mitrală

Despre prolapsul de valvă mitrală

Prolapsul valvei mitrale este una dintre cele mai frecvente boli valvulare cardiace și afectează valva mitrală, situată între camerele stângi ale inimii (atriul stâng și ventriculul stâng).

Prolapsul valvei mitrale este definit ca închiderea anormală a uneia sau a ambelor foițe mitrale, ori a unor segmente ale acestora în interiorul camerei superioare stângi (atriul stâng) în timpul sistolei (contracția mușchiului cardiac), depășind cu cel puțin doi milimetri planul inelului mitral.

Alte denumiri care descriu prolapsul valvei mitrale sunt sindromul Barlow, sindromul clic suflu sistolic sau boala mitrală mixomatoasă (care, pe lângă prolapsul cuspelor/membranelor mitrale, implică și țesut valvular excesiv și afectare segmentară, cordaje elongate, mișcare de balans a inelului mitral și modificarea întregului aparat subvalvular).

Există mai multe forme de prolaps valvular mitral:

• sindromul Barlow (prolapsul valvei mitrale clasic, mixomatos);
• deficiența fibroelastică;
• boala de țesut conjunctiv (sindromul Marfan, sindromul Ehlers Danlos);
• pseudoprolapsul (camere cardiace inferioare/ ventriculi mici, creșterea în dimensiuni a valvei mitrale).

Factori de risc

Prolapsul valvei mitrale poate fi moștenit, cu agregare familială și poate fi însoțit de alte boli, cum ar fi:

• sindromul Marfan;
• sindromul Ehlers Danlos;
• sindromul Loeys Dietz;
• boala Basedow Graves;
• boala Ebstein;
• distrofia musculară;
• osteogeneza imperfectă;
• scolioza;
• boala renală polichistică.

Diagnosticare

Diagnosticul prolapsului de valvă mitrală presupune un consult cardiologic, inclusiv cu auscultația cordului cu stetoscopul, care poate decela un clic sau un suflu, ori ambele (sindromul clic suflu sistolic).

Alte teste medicale recomandate sunt reprezentate de:

• ecocardiografie: utilizează ultrasunete pentru a reda imagini ale inimii în mișcare; o ecocardiografie transtoracică poate confirma diagnosticul de prolaps valvular mitral și îi poate determina severitatea.

În prolapsul valvular mitral clasic, se poate evidenția în secțiunea parasternal ax lung deplasarea cuspelor mitrale din atriul stâng în sistolă cu peste doi mm și o grosime a cuspelor mitrale de peste cinci mm; în prolapsul mitral nonclasic, grosimea cuspelor mitrale este sub 5 mm, iar deplasarea cuspelor este peste doi mm.

Uneori, o ecocardiografie transesofagiană (pentru care se folosește un mic transductor atașat de capătul unui tub introdus prin cavitatea bucală până în esofag sau stomac) poate oferi mai multe detalii despre valva mitrală;

• radiografie toracică: descrie aspectul inimii și plămânilor, poate evidenția mărirea inimii secundară dilatării camerelor stângi ale inimii (atriul stâng și ventriculul stâng) și aspecte sugestive pentru insuficiența cardiacă;
• electrocardiogramă (ECG): este un test care măsoară activitatea electrică a inimii și poate detecta aritmii legate de boala valvulară mitrală;
• monitorizare Holter ECG pe o durată mai lungă (24, 48, 72 de ore sau până la șapte zile): se folosește pentru detectarea de aritmii supraventriculare sau ventriculare;
• test de efort standardizat: implică mersul pe o bandă rulantă sau pe un cicloergometru, în timp ce inima este monitorizată cu ECG; poate evalua modul în care inima răspunde la activitate fizică și poate evidenția apariția simptomelor de prolaps de valvă mitrală;
• test de stres farmacologic: se poate folosi în locul testului de efort standardizat la pacienții care nu pot face efort fizic, prin administrarea de medicație care mimează efectul efortului asupra inimii;
• rezonanță magnetică cardiacă: se poate folosi la pacienții cu prolaps de valvă mitrală și aritmii ventriculare complexe, care prezintă fibroză la nivelul mușchilor papilari și în regiunea infero bazală ventriculară stângă;
• cateterism cardiac: poate fi util dacă alte teste nu au fost suficiente pentru diagnostic - se introduce un cateter printr-un vas de sânge de la antebraț sau din regiunea inghinală până la vasele inimii și se injectează substanță de contrast pentru a evidenția eventuale modificări ale camerelor cardiace și ale vaselor de sânge.

Prevenție

Prolapsul de valvă mitrală poate fi prevenit adoptând un stil de viață echilibrat:

• menținerea sănătății inimii;
• dieta sănătoasă, ce include fructe și legume, alimente cu puține grăsimi (pui, pește, cereale integrale);
• evitarea grăsimilor saturate și a excesului de sare și zahăr;
• menținerea unei greutăți sănătoase sau scăderea în greutate, în cazul persoanelor supraponderale sau obeze;
• activitate fizică în mod regulat - cei mai mulți pacienți cu prolaps de valvă mitrală sunt capabili să desfășoare activități zilnice și să facă efort fără restricții; se recomandă includerea a aproximativ 30 de minute de activitate fizică pe zi;
• dacă regurgitarea mitrală cauzată de prolapsul de valvă mitrală este severă, pot fi recomandate limitări ale efortului fizic; de asemenea, și în caz de istoric de pierderi ale stării de conștiență sau în caz de aritmii, cum ar fi tahicardiile paroxistice supraventriculare, în caz de funcție cardiacă scăzută, istoric familial de moarte subită provocată de prolapsul de valvă mitrală;
• gestionarea stresului: efortul fizic regulat, întâlnirile cu prietenii și atitudinea pozitivă pot fi soluții eficiente;
• evitarea fumatului și a altor obiceiuri toxice care pot favoriza aritmiile.

Pacienții asimptomatici cu regurgitare mitrală ușoară sau moderată pot participa la toate sporturile competiționale și recreaționale dacă nu prezintă:

• aritmii documentate;
• regurgitare mitrală severă;
• disfuncție cardiacă severă;
• fibroză cardiacă importantă;
• prolaps al ambelor cuspe mitrale;
• modificări ECG (ex: interval QT lung, inversiunea undelor T în derivațiile inferioare);
• istoric familial de moarte subită.

Pacienții cu regurgitare mitrală severă, dar fără factori de risc crescut pentru moarte subită, pot concura în sporturile de intensitate mică/ moderată, dacă:

• inima nu este mărită și funcția cardiacă este păstrată (FE VS >60%);
• nu există încărcare de presiune la nivelul părții drepte a inimii (PsAP <50 mmHg în repaus);
• pot efectua test de efort standardizat normal.

Pacienții simptomatici cu prolaps de valvă mitrală și cu oricare dintre factorii de risc crescut pentru moarte subită nu ar trebui să participe la sporturi recreaționale sau competiționale. Totuși, exercițiile fizice cu intensitate redusă trebuie încurajate, pentru a îmbunătăți capacitatea funcțională și starea de bine.

Un consult la medicul specialist este recomandat în următoarele situații:

• în caz de simptome ale prolapsului de valvă mitrală, pentru diferențierea de alte condiții medicale care pot cauza simptome similare;
• în caz de durere toracică bruscă sau neobișnuită, când este necesară excluderea unui atac de cord (sindrom coronarian acut);
• în caz de agravare a simptomelor preexistente.

Solicitarea asistenței medicale de urgență este obligatorie pentru persoanele cu prolaps de valvă mitrală, în caz de:

• durere de piept;
• amețeli, slăbiciune extremă, pierderi ale echilibrului;
• lipsa bruscă și severă de aer;
• efecte secundare neașteptate asociate cu medicația;
• pierderea echilibrului și cădere, pentru pacienții care urmează un tratament anticoagulant.