Presbiacuzia

Cauze

Presbiacuzia este cauzată de diverse modificări ale urechii interne și ale nervului auditiv care apar pe măsură ce oamenii îmbătrânesc. În timp ce mecanismele exacte nu sunt pe deplin înțelese, mai mulți factori contribuie la dezvoltarea presbiacuziei:

• modificări ale structurilor urechii interne - odată cu înaintarea în vârstă, are loc o degenerare naturală a celulelor senzoriale (celule ciliate) din cohlee, organul în formă de spirală din urechea internă responsabil cu auzul; aceste modificări pot afecta capacitatea de a detecta și de a procesa sunetele;
• reducerea fluxului sanguin către urechea internă - fluxul de sânge către structurile urechii interne poate scădea pe măsură ce oamenii îmbătrânesc, ceea ce duce la reducerea oxigenării și a aportului de nutrienți către sistemul auditiv; acest lucru poate contribui la deteriorarea funcției auditive;
• deteriorări cauzate de expunerea la zgomot în timp - expunerea cumulată la zgomote puternice de-a lungul vieții unei persoane poate deteriora celulele ciliate din urechea internă, ducând la pierderea auzului;
• alte condiții de sănătate - anumite afecțiuni medicale, cum ar fi diabetul, hipertensiunea și bolile cardiovasculare, pot avea un impact asupra fluxului sanguin și pot contribui la apariția presbiacuziei; medicamentele utilizate pentru a gestiona aceste afecțiuni pot avea, de asemenea, efecte ototoxice (care dăunează urechii).

Simptome

Simptomele presbiacuziei pot varia în severitate de la o persoană la alta și includ:

• dificultatea de a auzi sunetele înalte - presbiacuzia afectează adesea capacitatea de a auzi sunetele de înaltă frecvență;
• dificultate în înțelegerea vorbirii, în special în medii zgomotoase - persoanele cu presbiacuzie pot avea probleme în a urmări conversațiile, în special în medii cu zgomot de fond, cum ar fi restaurantele sau camerele aglomerate;
• nevoia de a da volumul mai tare - persoanele cu presbiacuzie măresc frecvent volumul la televizor, radio sau alte dispozitive audio, pentru a auzi mai clar;
• zgomote în urechi (tinitus) - multe persoane cu presbiacuzie se confruntă cu tinitus, care este percepția de țiuit, bâzâit sau alte zgomote în urechi; acesta poate fi continuu sau intermitent și poate varia în intensitate;
• senzație de plenitudine în urechi - unele persoane cu presbiacuzie pot experimenta o senzație de plenitudine sau presiune în urechi, similară cu senzația resimțită în timpul schimbărilor de altitudine;
• dificultate în auzirea sunetelor consonante - presbiacuzia poate afecta capacitatea de a auzi clar sunetele consonante (care generează o sonoritate armonioasă);
• retragere din situațiile sociale - dificultatea de a auzi și de a comunica poate duce la retragere și izolare socială, deoarece persoanele cu presbiacuzie pot evita întâlnirile sociale sau conversațiile din cauza frustrării sau a jenei.

Tratament

Tratamentul pentru presbiacuzie depinde de mai mulți factori, inclusiv de gravitatea pierderii auzului, de starea generală de sănătate a pacientului și de preferințele acestuia. Deși nu există un remediu pentru presbiacuzie, mai multe intervenții pot ajuta la gestionarea afecțiunii și la îmbunătățirea calității vieții:

• aparate auditive - reprezintă cel mai frecvent tratament pentru presbiacuzie; aceste dispozitive amplifică sunetele și le fac mai ușor de auzit; aparatele auditive vin în diferite stiluri și niveluri de tehnologie, iar un audiolog poate ajuta la selectarea celei mai potrivite opțiuni pe baza pierderii de auz și a nevoilor de stil de viață ale individului;
• dispozitive de ascultare asistată - sunt concepute pentru a îmbunătăți comunicarea în situații specifice; printre exemple se numără telefoanele amplificate, sistemele de ascultare a televizorului și amplificatoarele personale; pot fi utilizate împreună cu aparatele auditive, pentru a îmbunătăți și mai mult capacitatea auditivă;
• implanturi cohleare - în cazurile de pierdere severă până la profundă a auzului, care nu poate fi gestionată eficient cu ajutorul aparatelor auditive, se poate lua în considerare posibilitatea de a utiliza implanturi cohleare; acestea sunt dispozitive implantate chirurgical care ocolesc părțile deteriorate ale urechii interne și stimulează direct nervul auditiv pentru a furniza semnale sonore către creier;
• strategii de comunicare - învățarea unor strategii de comunicare eficiente poate ajuta persoanele cu presbiacuzie să se descurce în situații dificile; tehnici precum orientarea cu fața spre interlocutor, reducerea zgomotului de fond și solicitarea de repetări sau clarificări pot îmbunătăți eficiența comunicării;
• reabilitarea auditivă - programele de reabilitare auditivă se concentrează pe îmbunătățirea abilităților de ascultare, a percepției vorbirii și a abilităților de comunicare printr-o combinație de exerciții, consiliere și educație;
• consiliere și sprijin - adaptarea la pierderea auzului poate fi o provocare, iar consilierea sau grupurile de sprijin pot oferi sprijin emoțional, educație și strategii de adaptare pentru persoanele cu presbiacuzie și familiile acestora.

Complicații

Presbiacuzia poate avea diverse complicații care afectează sănătatea generală și calitatea vieții unei persoane:

• dificultăți de comunicare - dificultatea de a auzi și de a înțelege vorbirea, în special în medii zgomotoase, poate duce la dificultăți de comunicare; acest lucru poate duce la neînțelegeri, izolare socială și dificultăți în relații și interacțiuni zilnice;
• declinul cognitiv - cercetările sugerează o legătură între pierderea auzului și declinul cognitiv, inclusiv afecțiuni precum demența și boala Alzheimer;
• efecte emoționale și psihologice - pierderea auzului poate avea consecințe emoționale și psihologice, inclusiv sentimente de frustrare, anxietate, depresie și scăderea stimei de sine; retragerea socială și izolarea sunt frecvente în rândul persoanelor cu pierdere auditivă netratată, ceea ce poate exacerba și mai mult aceste efecte emoționale;
• scăderea calității vieții - pierderea auzului poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții unei persoane, afectându-i capacitatea de a participa la activități sociale, la muncă și la activități de agrement;
• riscuri de siguranță - pierderea auzului poate prezenta riscuri pentru siguranță, în special în situațiile în care indicii auditivi sunt esențiali pentru conștientizare și comunicare, cum ar fi traversarea drumurilor, detectarea alarmelor și răspunsul la urgențe;
• povara financiară - costurile asociate cu gestionarea și tratarea pierderii auzului, inclusiv cheltuielile legate de aparate auditive, dispozitive de asistență și consultații medicale, pot impune o povară financiară asupra persoanelor și familiilor acestora;
• tensiunea relațională - pierderea auzului poate tensiona relațiile cu membrii familiei, prietenii și colegii, deoarece dificultățile de comunicare pot duce la frustrări, neînțelegeri și conflicte.

Prevenție

În timp ce presbiacuzia este o parte naturală a îmbătrânirii și nu poate fi prevenită în totalitate, există măsuri pe care persoanele pot să le ia pentru a-și reduce riscul de a dezvolta o pierdere semnificativă a auzului și pentru a menține o sănătate auditivă optimă pe măsură ce îmbătrânesc:

• protejați-vă urechile de zgomotele puternice - expunerea la zgomote puternice este un factor de risc semnificativ pentru pierderea auzului, inclusiv presbiacuzia; pentru a vă proteja auzul, evitați expunerea prelungită la medii zgomotoase, folosiți dopuri pentru urechi sau căști atunci când vă expuneți la zgomote puternice și mențineți volumul dispozitivelor personale de ascultare, cum ar fi căștile, la un nivel sigur;
• efectuați controale regulate ale auzului - evaluările regulate ale auzului de un medic specialist pot ajuta la detectarea timpurie a modificărilor auditive și permit intervenția în timp util; adulții ar trebui să își testeze periodic auzul, mai ales dacă observă orice modificări sau dacă au factori de risc;
• mențineți sănătatea cardiovasculară - afecțiuni precum hipertensiunea arterială, diabetul și ateroscleroza (întărirea arterelor) pot avea un impact asupra fluxului sanguin către urechea internă și pot crește riscul de pierdere a auzului; luarea unor măsuri pentru a menține o bună sănătate cardiovasculară, cum ar fi exercițiile fizice regulate, o dietă sănătoasă, gestionarea stresului și evitarea fumatului, poate ajuta la păstrarea funcției auditive;
• limitați expunerea la substanțe ototoxice - anumite medicamente, substanțe chimice și toxice din mediul înconjurător pot avea efecte ototoxice (care dăunează urechii) și pot contribui la pierderea auzului; fiți prudenți cu medicamentele cunoscute ca având efecte secundare ototoxice și minimizați expunerea la substanțe dăunătoare ori de câte ori este posibil;
• practicați o bună igienă a urechilor - protejați-vă urechile de leziuni și infecții, evitând să introduceți în canalul auditiv obiecte precum bețișoare de urechi, care pot deteriora structurile delicate ale urechii și pot crește riscul de infecție;
• rămâneți activ fizic și mental - cercetările sugerează că rămânerea activă din punct de vedere fizic și mental poate ajuta la păstrarea funcției cognitive, care este legată de sănătatea auzului; faceți exerciții fizice regulate, mențineți legăturile sociale și antrenați-vă creierul cu activități stimulatoare din punct de vedere mental, pentru a susține bunăstarea generală, inclusiv sănătatea auzului;
• gestionați stresul - stresul cronic poate contribui la diverse probleme de sănătate, inclusiv la pierderea auzului; practicați tehnici de gestionare a stresului, cum ar fi atenția, meditația, exercițiile de respirație profundă și tehnicile de relaxare, pentru a reduce nivelul de stres și a sprijini sănătatea generală.