Rău de înălțime

Cauze

Răul de înălţime este cauzat în primul rând de incapacitatea organismului de a se adapta suficient de repede la nivelurile reduse de oxigen și la presiunea atmosferică scăzută la altitudini mai mari. Atunci când se urcă la altitudini mari, aerul devine mai rarefiat, ceea ce înseamnă că există mai puțin oxigen disponibil la fiecare respirație. Această reducere a saturației de oxigen poate duce la diverse modificări fiziologice și la disconfort, ducând la răul de înălţime. Unii dintre factorii cheie care contribuie la răul de înălţime includ:

• lipsa de aclimatizare - aclimatizarea se referă la procesul prin care organismul se adaptează treptat la nivelurile reduse de oxigen de la altitudini mari; atunci când urcă treptat, organismul își poate crește producția de globule roșii și își poate ajusta modul de respirație, pentru a compensa nivelurile mai scăzute de oxigen; dacă nu se aclimatizează în mod corespunzător, crește riscul de rău de înălțime;
• deshidratarea - poate exacerba simptomele răului de înălţime; la altitudini mari, organismul tinde să piardă apă și electroliți mai rapid prin creșterea frecvenței respiratorii, transpirație și urinare; o hidratare necorespunzătoare poate afecta capacitatea organismului de a se aclimatiza și poate agrava simptome precum durerile de cap, oboseala și amețelile;
• efort fizic excesiv - angajarea în activități fizice intense, cum ar fi drumețiile sau cățăratul, la altitudini mari, fără a lăsa suficient timp pentru aclimatizare, poate crește riscul de rău de înălțime; efortul fizic excesiv poate duce la o respirație mai rapidă și la creșterea cererii de oxigen, exacerbând simptomele și afectând aclimatizarea;
• anumite medicamente - unele medicamente, cum ar fi somniferele sau sedativele, pot suprima respirația și pot exacerba simptomele răului de înălţime.

Simptome

Răul de înălţime se poate manifesta prin diverse simptome, care pot varia de la ușoare la severe. Simptomele apar, de obicei, la câteva ore sau zile după ascensiunea la altitudini mari, se pot agrava odată cu continuarea ascensiunii și includ:

• dureri de cap - unul dintre cele mai frecvente simptome ale răului de înălţime este o durere de cap persistentă, adesea descrisă ca fiind de natură pulsatilă sau zdrobitoare; durerea de cap poate fi localizată pe ambele părți ale capului și tinde să se agraveze la efort;
• greață și vărsături - multe persoane cu rău de înălțime au grețuri și pot vomita, mai ales atunci când sunt combinate cu alte simptome, cum ar fi durerea de cap și oboseala;
• oboseală - senzațiile de oboseală, slăbiciune și letargie sunt frecvente în cazul răului de înălţime; chiar și un efort fizic ușor poate fi resimțit mai obositor decât de obicei;
• amețeli - unii oameni se pot simți amețiți, mai ales atunci când se ridică rapid în picioare sau își schimbă poziția; acest simptom poate contribui la o senzație de instabilitate sau dezechilibru;
• dificultăți de respirație sau scurtarea respirației, în special în timpul activității fizice sau al efortului, este un alt simptom comun; respirația se poate simți mai rapidă sau mai superficială decât în mod normal;
• pierderea poftei de mâncare - răul de înălţime poate duce la o scădere a dorinței de a mânca; acest simptom poate contribui la senzația de slăbiciune și oboseală;
• dificultăți în a dormi - multe persoane se confruntă cu somn perturbat sau insomnie la altitudini mari; acest lucru se poate datora schimbărilor în modelele de respirație, disconfort sau altor factori legați de altitudine;
• senzație de indispoziție - aceasta poate include senzații de rău, iritabilitate sau neliniște.

Tratament

Tratamentul pentru răul de înălţime implică în primul rând coborârea la o altitudine mai mică, unde nivelul de oxigen este mai ridicat. În plus, pot fi utilizate măsuri de susținere și medicamente pentru a atenua simptomele și a facilita recuperarea:

• odihna și hidratarea - odihna și hidratarea sunt componente importante ale tratamentului răului de înălţime; o hidratare adecvată ajută la contracararea pierderilor de lichide datorate ritmului respirator crescut și poate atenua simptome precum durerile de cap și oboseala;
• suplimentarea oxigenului - terapia cu oxigen suplimentar poate fi administrată persoanelor care se confruntă cu simptome severe ale răului de înălţime, în special dacă nu este posibilă coborârea imediată; rezervoarele de oxigen portabile sau concentratoarele de oxigen pot oferi ușurare prin creșterea nivelului de oxigen în fluxul sanguin;
• medicamente - anumite medicamente pot fi utilizate pentru a atenua simptomele răului de altitudine;
• tratament hiperbaric - în cazurile severe de rău de înălțime, în special cele care implică edem cerebral de mare altitudine sau edem pulmonar de mare altitudine, poate fi necesar un tratament hiperbaric într-o cameră hiperbară; tratamentul hiperbaric presupune respirarea oxigenului la o presiune crescută, ceea ce ajută la îmbunătățirea oxigenării și la ameliorarea simptomelor;
• monitorizare și observare - persoanele cu rău de altitudine trebuie monitorizate îndeaproape pentru a se observa modificările simptomelor și ale stării generale; în cazul în care simptomele se agravează sau apar noi complicații, trebuie solicitată imediat asistență medicală.

Complicații

Răul de înălţime poate duce la diverse complicații, în special dacă nu este tratat sau dacă persoanele continuă să urce la altitudini mai mari în ciuda simptomelor. Unele dintre complicațiile potențiale ale răului de înălţime includ:

• edemul pulmonar de mare altitudine - este o complicație severă și potențial amenințătoare de viață a răului de altitudine, caracterizată prin acumularea de lichid în plămâni; simptomele pot include dificultăți severe de respirație, tuse, senzație de apăsare în piept, respirație șuierătoare și o tuse persistentă care produce spută roz sau spumoasă; fără un tratament prompt, edemul pulmonar de mare altitudine poate progresa rapid și poate duce la insuficiență respiratorie și deces;
• edemul cerebral de mare altitudine - este o altă complicație gravă a răului de altitudine care implică umflarea creierului din cauza acumulării de lichid din vasele de sânge; simptomele pot include dureri de cap severe, confuzie, dezorientare, dificultăți de mers, halucinații și pierderea cunoștinței; edemul cerebral de mare altitudine se poate deteriora rapid și poate duce la comă și moarte dacă nu este tratată prompt;
• complicații cardiovasculare - răul de înălţime poate pune presiune asupra sistemului cardiovascular, în special la persoanele cu afecțiuni cardiace subiacente; în cazuri severe, răul de altitudine poate duce la afecțiuni precum aritmiile de mare altitudine (ritmuri cardiace neregulate), infarctul miocardic (atac de cord) sau hipertensiunea pulmonară (tensiune arterială crescută în vasele de sânge de la nivelul plămânilor);
• complicații neurologice - răul sever de înălţime, în special edemul cerebral de mare altitudine, poate duce complicații neurologice, cum ar fi convulsii, accident vascular cerebral sau leziuni cerebrale permanente, dacă nu este tratat prompt; aceste complicații pot rezulta din umflarea și presiunea exercitată asupra țesutului cerebral;
• deshidratare și dezechilibru electrolitic - răul de înălţime poate duce la creșterea pierderii de lichide prin ritmul respirator, transpirație și urinare, ceea ce poate contribui la deshidratare și dezechilibre electrolitice; deshidratarea severă poate exacerba simptomele și poate duce la complicații precum insuficiența renală sau insolația;
• infecții respiratorii - expunerea prelungită la altitudini mari și la temperaturi scăzute poate crește riscul de infecții respiratorii, cum ar fi pneumonia sau bronșita, în special la persoanele cu un sistem imunitar slăbit din cauza răului de altitudine sau a altor factori;
• riscul de rănire - boala de altitudine poate afecta funcția cognitivă, coordonarea și judecata, crescând riscul de accidente și răniri, în special în activitățile în aer liber, cum ar fi drumețiile, cățăratul sau schiatul;
• deces - în cazuri extreme, răul de înălţime netratat sau complicații precum edemul pulmonar de mare altitudine sau edemul cerebral de mare altitudine pot duce la deces; recunoașterea promptă a simptomelor, gestionarea adecvată și coborârea în timp util la altitudini mai mici sunt esențiale pentru prevenirea deceselor asociate cu răul de altitudine.