Cădere nervoasă: cauze, simptome, tratament

Ni se întâmplă uneori să fim suprasolicitați sau stresați și să afirmăm că suntem pe punctul de a avea o cădere nervoasă. Dar ce înseamnă mai exact acest lucru? Conceptul de „cădere nervoasă” nu este unul științific, iar această stare nu este catalogată de către psihologi că fiind o boală mintală. Dar asta nu înseamnă că am avea de-a face cu o problema serioasă, sunt de părere psihologii. „O cădere nervoasă este situația în care se află o persoană care a ajuns la o epuizare pe plan psihologic, o stare în care persoană în cauza nu poate funcționa în limitele sale normale din cauza stresului copleșitor,” este de părere Erin Engle, profesor de psihologie și psihiatrie în cadrul Universității Columbia din New York. Factorii de stres pot varia de la problemele financiare, la cele fizice și psihologice, iar corpul poate răspunde la factorii de stres în moduri diferite.

Care sunt cauzele apariției unei căderi nervoase?

O cădere nervoasă apare atunci când cineva este copleșit de stresul psihologic și fizic, ajungând la un punct în care nu mai poate face față situațiilor zilnice. Cauzele care duc la această stare sunt complexe și, adesea, un rezultat al mai multor factori care acționează simultan.

Stresul cronic

Una dintre cele mai comune cauze ale unei căderi nervoase este expunerea prelungită la stres intens, fie în viața personală, fie profesională. Stresul cronic poate apărea din cauza:

• Suprasolicitării la locul de muncă: termene limită presante, volume mari de muncă, responsabilități care cresc continuu și lipsa unei pauze pot duce la burnout și, eventual, la o cădere nervoasă. Multe persoane ajung să se simtă copleșite de sarcinile zilnice, iar când stresul de la muncă se combină cu lipsa de somn și odihnă, riscul unei căderi nervoase crește considerabil;
• Probleme financiare: dificultățile economice sau incertitudinea privind viitorul financiar pot genera anxietate cronică și stres. Datoriile, cheltuielile neașteptate și preocupările legate de bani pot duce la o stare de tensiune constantă, care, în timp, epuizează resursele emoționale ale unei persoane;
• Relații toxice: conflictele frecvente, lipsa de suport emoțional și relațiile disfuncționale, fie cu partenerul de viață, fie cu prietenii sau familia sunt factori majori de stres. O relație toxică poate amplifica sentimentele de neajutorare, vinovăție și izolare, ceea ce poate contribui la o cădere nervoasă.

Traumele emoționale și evenimentele majore de viață

Evenimentele de viață semnificative și traumele emoționale sunt factori declanșatori frecvenți ai unei căderi nervoase. Acestea pot include:

• Pierderea unei persoane dragi: doliul și suferința emoțională după pierderea unei persoane apropiate, fie că este vorba de un deces, un divorț sau despărțire, poate duce la un colaps psihic. Durerea și sentimentul de pierdere pot fi copleșitoare;
• Traume din copilărie: persoanele care au suferit abuzuri fizice, emoționale sau sexuale în copilărie sunt mai predispuse la căderi nervoase, mai ales atunci când traumele nerezolvate ies la suprafață în urma unor evenimente declanșatoare din viața adultă;
• Accidente grave sau boli: diagnosticarea cu o boală gravă, fie personal, fie în rândul celor apropiați sau supraviețuirea unui accident grav poate genera stres post-traumatic și poate declanșa o cădere nervoasă.

Probleme de sănătate mintală nediagnosticate sau netratate

Tulburările psihice preexistente sau nediagnosticate pot contribui semnificativ la apariția unei căderi nervoase. În multe cazuri, acestea sunt subestimate sau neglijate, ducând la agravarea simptomelor:

• Depresie: persoanele cu depresie severă, mai ales dacă nu primesc tratament corespunzător, sunt expuse unui risc ridicat de cădere nervoasă. Sentimentele de disperare, lipsa de motivație și epuizarea emoțională pot deveni copleșitoare;
• Tulburări de anxietate: anxietatea cronică sau generalizată poate pune o presiune imensă asupra minții și corpului. Anxietatea constantă, atacurile de panică sau fricile iraționale epuizează resursele emoționale și pot duce la un colaps mental;
• Tulburare bipolară: persoanele cu tulburare bipolară pot experimenta o cădere nervoasă în fazele de depresie extremă sau de hipomanie, când resursele lor emoționale sunt complet epuizate;
• Tulburare de stres post-traumatic: poate duce la izbucniri de stres acut și colapsuri nervoase, mai ales atunci când persoana este expusă la factori declanșatori care îi reamintesc trauma.

Lipsa suportului social

Suportul social, fie din partea familiei, a prietenilor sau a colegilor, joacă un rol esențial în menținerea sănătății mintale. Persoanele care nu au o rețea de sprijin solidă sunt mai predispuse la o cădere nervoasă, din mai multe motive:

• Izolare socială: persoanele izolate sau singure nu au ocazia de a-și împărtăși problemele emoționale și sunt mai vulnerabile la stresul cronic și la stările depresive. Izolarea accentuează sentimentele de neajutorare și lipsă de speranță;
• Lipsa de înțelegere: chiar și în prezența unei rețele sociale, dacă persoanele din jur nu oferă sprijin sau nu înțeleg prin ce trece cineva, stresul și anxietatea pot escalada, ducând la colaps mental.

Probleme de sănătate fizică

Sănătatea fizică și mentală sunt strâns legate, iar afecțiunile cronice sau lipsa de îngrijire a sănătății fizice pot contribui la epuizarea psihică.

• Bolile cronice: afecțiuni precum diabetul, bolile cardiovasculare, bolile autoimune sau durerile cronice pot pune o presiune emoțională considerabilă. Persoanele care se confruntă zilnic cu durere sau disconfort pot dezvolta stres sever și epuizare mentală;
• Insomnia: lipsa cronică de somn afectează funcționarea creierului și capacitatea de a face față stresului. Insomnia sau tulburările de somn pot duce la epuizare emoțională și mentală, crescând riscul de cădere nervoasă.

Consumul de substanțe și dependențele

Abuzul de alcool, droguri sau alte substanțe poate exacerba problemele mentale și emoționale, contribuind la declanșarea unei căderi nervoase. De asemenea, persoanele care încearcă să își „trateze” problemele emoționale prin consumul de substanțe sunt mai predispuse să experimenteze o criză de sănătate mentală.

• Abuzul de alcool sau droguri: consumul excesiv de substanțe poate agrava starea de anxietate, depresie sau alte tulburări mentale. Dependențele adâncesc problemele emoționale și reduc capacitatea de a gestiona stresul zilnic;
• Medicamentele: unele medicamente pot avea efecte secundare care influențează negativ sănătatea mentală, contribuind la creșterea nivelului de anxietate sau la scăderea stării de spirit.

Perfecționismul și presiunea autoimpusă

Persoanele perfecționiste tind să își impună standarde extrem de ridicate și sunt adesea critice față de ele însele. Această presiune constantă de a performa la niveluri perfecte poate duce la epuizare emoțională și mentală, crescând riscul unei căderi nervoase.

Persoanele care își stabilesc obiective nerealiste sau își reproșează eșecurile, chiar și atunci când acestea sunt minore, pot experimenta stres constant și anxietate, ceea ce contribuie la o cădere nervoasă.

Factori genetici și predispoziția biologică

Există dovezi că anumite persoane sunt predispuse biologic la tulburări mentale și, implicit, la căderi nervoase. Dacă există un istoric familial de tulburări de anxietate, depresie sau alte probleme de sănătate mentală, riscul de a experimenta o cădere nervoasă poate fi mai mare. Acești factori includ:

• Istoric familial: dacă părinții sau rudele apropiate au suferit de tulburări mentale, inclusiv căderi nervoase, anxietate sau depresie, o persoană poate avea o vulnerabilitate genetică pentru astfel de afecțiuni;
• Dezechilibre chimice în creier: dezechilibrele neurotransmițătorilor, cum ar fi serotonina, dopamina și noradrenalina, joacă un rol în reglarea stării de spirit și a răspunsului la stres. Persoanele cu dezechilibre chimice pot fi mai susceptibile la stres și, implicit, la crize emoționale severe.

Lipsa abilităților de gestionare a stresului

Un alt factor important în apariția unei căderi nervoase este lipsa abilităților de gestionare a stresului. Persoanele care nu au învățat sau nu au acces la tehnici sănătoase pentru a gestiona stresul și emoțiile negative pot ajunge în punctul de epuizare mentală mai rapid. Printre factorii de risc se numără:

• Absența tehnicilor de relaxare: persoanele care nu practică metode de reducere a stresului, cum ar fi meditația, tehnici de respirație, yoga sau alte activități de relaxare, sunt mai predispuse la epuizare emoțională;
• Dificultăți în exprimarea emoțiilor: reprimarea emoțiilor negative sau a gândurilor dificile poate duce la acumularea de tensiune mentală. Lipsa comunicării deschise cu cei din jur sau tendința de a evita conflictele emoționale poate intensifica stresul intern.

Alimentația nesănătoasă și lipsa exercițiului fizic

Sănătatea mentală este strâns legată de stilul de viață. O alimentație nesănătoasă, bogată în zahăr, grăsimi și alimente procesate, poate afecta funcționarea creierului și capacitatea de a face față stresului. Lipsa exercițiului fizic agravează această situație. Activitatea fizică regulată ajută la eliberarea endorfinelor, substanțe care combat stresul și îmbunătățesc starea de spirit. Lipsa mișcării poate contribui la depresie și anxietate, crescând riscul unei căderi nervoase.

Cum poate fi diagnosticată o cădere nervoasă?

Diagnosticul unei căderi nervoase nu este unul oficial din punct de vedere medical, întrucât termenul „cădere nervoasă” nu este recunoscut ca o afecțiune specifică în manualele de diagnosticare, cum ar fi DSM-5 (Manualul de Diagnostic și Statistică al Tulburărilor Mentale) sau ICD-11 (Clasificarea Internațională a Maladiilor). Cu toate acestea, termenul este folosit popular pentru a descrie o criză severă de sănătate mentală, cauzată de stres acut sau de tulburări psihice subiacente. Din acest motiv, procesul de diagnosticare al unei „căderi nervoase” implică identificarea tulburărilor mentale care stau la bază și evaluarea factorilor care contribuie la epuizarea emoțională și psihică.

Primul pas în diagnosticarea unei căderi nervoase este o evaluare clinică detaliată. Medicul psihiatru sau psihologul vor solicita informații despre simptomele actuale, durata acestora și evenimentele sau factorii declanșatori care au precedat starea de criză. Medicul va întreba și despre istoricul familial de tulburări mentale, traumatisme emoționale din trecut, abuz de substanțe și alte aspecte relevante din viața pacientului.

Pentru a înțelege mai bine starea psihologică a pacientului, medicul poate utiliza o serie de chestionare și teste de sănătate mentală. Acestea pot ajuta la identificarea unor tulburări specifice care ar putea contribui la starea de epuizare mentală: depresie, anxietate, stres, stres post-traumatic, tulburare bipolară. Aceste teste sunt completate prin discuții detaliate despre starea emoțională, comportamente și modul în care pacientul percepe propria situație.

Pentru a exclude alte cauze posibile de simptome fizice și psihice, medicul poate efectua un examen fizic complet și poate recomanda diverse teste de laborator. Acestea au rolul de a identifica eventualele probleme de sănătate care pot contribui la simptomele unei căderi nervoase, cum ar fi: probleme cu tiroida, deficiențe severe de vitamine și minerale, boli inflamatorii sau autoimune, infecții sau boli cronice.

Un alt aspect esențial în diagnosticarea unei căderi nervoase este evaluarea capacității funcționale a persoanei afectate. Medicul va evalua în ce măsură simptomele interferează cu viața zilnică a individului pe plan personal, social și profesional.