Consultul urologic pas cu pas

Când trebuie să mergi la consultul urologic

Aparatul urinar este unul dintre sistemele de procesare și eliminare a substanțelor reziduale și a compușilor toxici rezultați din metabolismul organic. Aceste substanțe compun urina, care se formează inițial în rinichi și, ulterior, se depozitează temporar în vezica urinară, până la eliminare.

Manifestările afecțiunilor aparatului urinar

Simptome dureroase

În funcție de organul afectat pot apărea dureri la nivelul regiunii:

• Lombare (rinichi, uretere);
• Abdomenului inferior (regiune pelvină: vezică urinară, prostată etc.);
• Uretrei.

Tulburări ale eliminării urinei

• Dificultăți la inițierea urinării normale;
• Urinări frecvente;
• Jet urinar fără presiune;
• Usturimi urinare;
• Imposibilitate de a urina (cu senzație de urinare prezentă);
• Senzație de iminență a urinării sau chiar pierderi urinare.

Modificări ale culorii, clarității și mirosului urinei

• Urină hipercromă (concentrată, de culoare portocalie);
• Urină tulbure;
• Urină de culoare roșie (cu sânge - hematuria).

Acestea sunt doar câteva exemple de simptome pentru care ar trebui să vă adresați unui medic urolog. Fie din proprie inițiativă sau la indicația medicului de familie, consultul urologic este necesar ori de câte ori apar simptome ce au legătură cu aparatul urinar sau pot fi identificate în regiunea unui organ al aparatului urinar.

Consultul urologic anual poate fi indicat atât bărbaților, cât și femeilor, în contextul monitorizării unor afecțiuni urologice cronice (permanente) sau în contextul apariției frecvente a unor afecțiuni urinare (ex: infecții urinare recurente sau calculi renali).

Simptome în funcție de sex

Datorită particularităților anatomice ale organelor aparatului urinar, între bărbați și femei există o serie de simptome diferite pentru care ar trebui solicitat un consult urologic.

Bărbați

La bărbați, datorită existenței prostatei și a uretrei (canalul prin care se evacuează urina), sunt mult mai frecvente simptomele obstructive (simptome asociate unui blocaj în eliminarea urinei):

• Dificultăți urinare;
• Jet urinar fără presiune;
• Picături retard (picături de urină eliminate după terminarea urinării);
• Urinări nocturne.

În mod particular, consultul urologic este necesar la bărbat în contextul unor semne și simptome asociate organelor genitale. Mărirea în volum a sacului scrotal (învelișul care acoperă testiculul) sau a unui testicul, asociată sau nu cu durere locală, necesită un consult urologic și o ecografie de aparat genital.

De asemenea, pentru modificările pielii care acoperă vârful penisului (gland penian), precum și în cazul scurgerilor uretrale sau secrețiilor locale este nevoie de un consult urologic.

În afara situațiilor menționate mai sus, trebuie subliniat faptul că un consult urologic anual este indicat la bărbații cu vârsta peste 50 de ani, deoarece după această vârstă frecvența afecțiunilor prostatice (benigne sau maligne) poate crește semnificativ.

În cadrul evaluării urologice anuale este necesară efectuarea unei ecografii de aparat urinar (cu determinarea volumului prostatei), precum și determinarea valorii serice a PSA.

Prin monitorizarea anuală a investigațiilor de mai sus, medicul urolog poate recomanda tratamente specifice afecțiunilor obstructive ale prostatei sau poate indica efectuarea unor investigații complementare, în cazul în care este suspectată apariția unui cancer.

Femei

La femei, datorită faptului că vezica urinară se continuă cu o uretră scurtă (aprox. 2 cm) și cu un calibru mai mare, sunt mai des întâlnite simptomele asociate cu urinările frecvente, iritative sau chiar cu pierderile urinare (simptome iritative): urinări dese, cu cantitate mică de urină, uneori însoțite de usturimi sau modificări de culoare sau miros al urinei.

Alteori pot apărea pierderi urinare, atât spontan, cât și asociate unui efort sau unei senzații iminente de a urina. Toate acestea pot fi semnale de alarmă ale unor afecțiuni urologice cu potențiale complicații organice, care necesită un consult urologic cât mai rapid.

Cum decurge consultul urologic

Consultul urologic, la fel ca orice consult medical, cuprinde două componente de bază: anamneza și examenul fizic.

Anamneza

Această primă etapă reprezintă discuția inițială a pacientului cu medicul urolog. În această etapă trebuie să explicați care este motivul principal al consultației și ce manifestări ați simțit în zilele anterioare consultului. Este necesar ca relatările să fie cât mai explicite și să se axeze în special asupra principalelor manifestări (ex: dureri, dificultăți urinare, urină roșie etc.).

Medicul urolog va asculta cu atenție descrierile, dar va interveni cu întrebări în legătură cu simptomele menționate pentru a înțelege și a identifica mai bine afecțiunea. De asemenea, medicul poate întreba și despre posibila prezență a unor simptome ce nu sunt specifice tractului urinar, dar care ar putea avea legătură directă cu afecțiunea respectivă.

În cazul în care pacientul este cunoscut cu afecțiuni urologice cronice, acestea trebuie menționate specialistului, precum și tratamentele urmate până la momentul consultului.

De asemenea, este foarte important de menționat dacă au existat intervenții chirurgicale din sfera urologică sau la nivelul abdomenului. Tot la acest moment se pot prezenta medicului orice investigații efectuate în legătură cu problema pentru care pacientul s-a adresat la consult sau alte documente medicale (bilete de externare, scrisori medicale, tratamente cronice etc).

Medicul urolog va trebui să integreze toate aceste informații pentru a putea oferi cele mai bune soluții pentru afecțiunea pacientului.

Examinarea fizică

Cea de-a doua parte a consultului urologic o reprezintă examenul fizic al aparatului urinar, ce vizează inspecția și palparea regiunilor corespondente organelor urinare.

Se examinează regiunea abdominală, mai ales zona inferioară a abdomenului (corespunzătoare vezicii urinare), regiunea lombară (pentru rinichi) și apoi anumite puncte de la nivelul abdomenului, corespunzătoare traiectului ureteral (puncte ureterale).

În timpul examinării este important să îi menționați medicului urolog dacă într-o anumită regiune se resimte durere la palpare și dacă acesta este singurul loc ce prezintă un disconfort sau durerea iradiază și către altă zonă.

De asemenea, medicul urolog poate efectua și manevre complementare, precum palpare abdominală cu flexia concomitentă a coapsei. Examinarea aparatului urinar este comună atât pentru bărbați, cât și pentru femei.

În mod particular, examenul clinic urologic la bărbați cuprinde examinarea glandelor genitale externe (sacul scrotal, testiculele, penisul), precum și a prostatei (prin tact rectal). Medicul urolog urmărește modificări ale formei și consistenței acestor organe, precum și dacă există anumite excrescențe la nivelul lor.

Acestea pot fi semnale de alarmă pentru anumite afecțiuni grave. De aceea, în timpul examenului fizic, este foarte importantă cooperarea cu medicul urolog. Trebuie menționat faptul că, după anamneză și examenul clinic, medicul urolog poate recomanda efectuarea unei ecografii de aparat urinar sau genital, pentru a confirma sau infirma anumite suspiciuni diagnostice.

Astfel, în majoritatea cabinetelor urologice moderne există și un ecograf la îndemână, pentru a efectua cât mai rapid această investigație, în completarea rezultatelor aflate până la acel moment. Spre final, medicul va menționa un diagnostic pe baza anamnezei și a examenului fizic, precum și cauzele principale care au dus la apariția afecțiunii.

Dacă este necesar, medicul va indica mai departe o serie de investigații (imagistice sau de laborator), pentru confirmarea diagnosticului sau diferențierea acestuia de alte cauze posibile sau concomitente cu afecțiunea.

În final, medicul va prescrie un tratament, care poate viza inițial doar simptomele evidente (tratament simptomatic). În cazul în care diagnosticul este cert, medicul va putea prescrie un tratament cu viză curativă (de vindecare), ce poate fi pe o perioadă determinată sau cronic (de lungă durată).

Activitatea medicului urolog

Urologia este o specialitate medico-chirurgicală, care tratează afecțiunile aparatului uro-genital masculin și ale aparatului urinar feminin.

Această specialitate cuprinde un spectru vast de afecțiuni, compus atât din afecțiunile urologice de bază (litiaza, infecțiile, malformațiile congenitale etc.), cât și din o serie de subramuri, precum: afecțiunile urooncologice, neurourologia, afecțiunile staticii pelvine (incontinențele urinare, prolapsurile pelvine etc.), infertilitatea masculină și andrologia.

Medicul urolog se ocupă de o parte însemnată din afecțiunile rinichiului, ale ureterelor, vezicii urinare și a uretrei, atât la bărbați, cât și la femei. Dintre aceste afecțiuni, cel mai frecvent întâlnite în cadrul consultului urologic sunt:

• Infecțiile tractului urinar;
• Litiaza (formarea pietrelor la nivelul tractului urinar);
• Patologia obstructivă (problemele de evacuare a urinei);
• Tumorile tractului urinar;
• Incontinențele urinare;
• Traumatismele tractului urinar.

În mod particular, medicul urolog se ocupă și de afecțiunile aparatului genital masculin (prostată, glande seminale, testicul, epididim, funicul spermatic, penis). Dintre acestea, problemele de fertilitate masculină și andrologie (afectarea funcției sexuale normale a bărbatului) sunt deseori întâlnite în cadrul consultului urologic.

Urologia ca ramură chirurgicală

În momentul de față, se consideră că urologia este una dintre cele mai tehnologizate ramuri chirurgicale, ce necesită o adaptare permanentă la progresele tehnologice de ultimă generație.

Ca ramură chirurgicală, urologia beneficiază de un spectru foarte larg de opțiuni operatorii pentru fiecare tip de intervenție chirurgicală. O mare parte dintre afecțiunile urologice pot fi operate endoscopic, fără incizii, utilizând aparatură și instrumentar special concepute pentru a fi introduse prin tractul urinar.

De o importanță aparte în endoscopia urologică sunt laserele și instrumentele ultrasonice, utile nu doar pentru fragmentarea calculilor urinari, ci și pentru distrucția sau incizia unor țesuturi în interiorul tractului urinar (ex: tumori ureterale, enucleerea adenoamelor de prostată).

Tehnicile chirurgicale laparoscopice, precum și cele robotice au fost perfecționate și adaptate cu succes intervențiilor în sfera aparatului urinar, câștigând astfel un loc foarte important în tratamentul modern al afecțiunilor urologice.

Toate aceste tehnici chirurgicale (endoscopice, laparoscopice și robotice) fac parte din abordarea minim-invazivă a afecțiunilor urologice, ce are un avantaj major atât în ușurarea vindecării postoperatorii a pacienților, cât și în scurtarea timpului de recuperare.

Trebuie menționat, însă, că și chirurgia clasică (deschisă) își păstrează locul în tratamentul chirurgical al afecțiunilor urologice, acolo unde tehnicile minim-invazive nu pot fi realizate (ex: chirurgia organelor genitale).

De asemenea, în cazul în care intervențiile endoscopice ar fi prea riscante sau imposibil de realizat din cauza unor condiții locale preexistente (ex: intervenții anterioare, sindroame aderențiale abdominale, formațiuni tumorale voluminoase etc.), chirurgia clasică rămâne opțiunea terapeutică de bază.

Riscurile și beneficiile fiecărui tip de abordare chirurgicală vor fi analizate de către medicul urolog și vor fi discutate cu pacientul în cadrul unui consult urologic preoperator. În urma acestui consult, medicul va putea propune varianta terapeutică cea mai eficientă pentru afecțiunea cu care se confruntă pacientul.