Fertilitatea și transplantul ovarian: ce trebuie să știi despre acestea

Fertilitatea și natalitatea în România: provocări actuale și implicații demografice

România se confruntă cu o provocare demografică semnificativă, marcată de o scădere constantă a natalității și o rată a fertilității sub pragul necesar pentru menținerea populației. Potrivit datelor INSSE, în 2023, rata natalității a atins un minim istoric de 7.5 nașteri vii la 1000 de locuitori, comparativ cu 14.3 în 1990. Această scădere accentuată evidențiază o problemă demografică majoră, care amenință echilibrul populației României în viitor.

În același timp, vârsta medie a femeii aflată la prima naștere a înregistrat o creștere constantă în ultimii ani. Din 2012 până în 2023, media a crescut cu 1.4 ani în mediul urban și 2 ani în mediul rural, ajungând în 2023 la aproximativ 28.2 ani în urban. Această tendință reflectă schimbările socio-economice și influența factorilor culturali, care determină femeile să amâne decizia de a deveni mame.

Conform Eurostat, pentru a menține nivelul actual al populației, rata fertilității trebuie să fie 2.1 copii per femeie. România, însă, continuă să înregistreze valori sub acest prag. În 2007, rata fertilității era de 1.45 copii/femeie, în creștere la 1.6 copii/femeie în 2008, datorită modificărilor în politica de sprijin financiar. În 2019, această rată a atins cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu, dar începând cu 2020, a început din nou să scadă, în contextul pandemiei, tensiunilor politice și economice. În 2022, numărul nașterilor a fost puțin peste 170.000, însă proiecțiile pentru 2024 indică o scădere la 150.000, iar pentru 2030, numărul nașterilor ar putea ajunge la 100.000, în lipsa unor măsuri urgențe.

Motivul amânării maternității: carieră, stabilitate financiară și incertitudine

Un studiu realizat de MedLife evidențiază că principalul motiv pentru care femeile cu vârste între 18 și 45 de ani, care nu au copii, aleg să amâne decizia de a deveni mame este imposibilitatea de a renunța la alte priorități. Pe lângă aceasta, femeile menționează nevoia de stabilitate financiară, teama de a nu face față responsabilității parentale și factori legați de vârstă ca motive importante.

Femeile care au deja copii invocă în special motive legate de vârstă, starea de sănătate și stabilitatea financiară, elemente care interferează, în același timp, cu frica de a nu face față responsabilității mai multor copii și cu dorința de a păstra alte priorități în viața personală sau profesională.

Incertitudinea este cuvântul cheie care afectează decizia maternității în România. Lipsa de încredere în autorități, instabilitatea mediului economic și teama personală legată de competențele parentale determină femeile să amâne sau să renunțe la ideea de a avea copii. Presiunea legată de carieră și de stabilitatea financiară și nesiguranța generală în contextul socio-economic actual contribuie semnificativ la această decizie.

În plus, schimbarea priorităților în viața femeilor moderne afectează decizia maternității. Studiile arată că familia nu mai reprezintă ingredientul dominant în formula a ceea ce este considerată o viață trăită cu sens. Aproximativ 40% dintre femei prioritizează sănătatea, cariera și dezvoltarea personală în detrimentul întemeierii unei familii. Această tendință este mai pronunțată în mediul urban, unde educația și veniturile mai ridicate permit o concentrare mai mare asupra dezvoltării personale și profesionale.

Impactul socio-economic asupra natalității și fertilității în România

Contextul socio-economic actual joacă un rol crucial în scăderea natalității în România. Pe lângă pandemia globală prin care abia a trecut, România se confruntă cu tensiuni politice, crize economice și instabilitate generală, ceea ce accentuează reticența femeilor în a deveni mame. Acest context incert influențează negativ atât decizia de a întemeia o familie, cât și rata fertilității generale.

Proiecțiile demografice sunt alarmante. În lipsa unor măsuri imediate, numărul nașterilor ar putea scădea la aproximativ 150.000 în 2024 și 100.000 în 2030, ceea ce ar avea implicații grave asupra structurilor sociale și economice ale României.

Cauze ovariene ale infertilității feminine

Infertilitatea feminină poate fi cauzată de o varietate de factori, care afectează capacitatea femeii de a ovula, de a concepe sau de a susține o sarcină. Cauzele pot fi complexe, implicând dezechilibre hormonale, probleme structurale sau efecte secundare ale tratamentelor medicale.

Ovarele joacă un rol central în fertilitate, deoarece sunt responsabile pentru producția ovulelor și secreția hormonilor necesari. Problemele ovariene frecvente includ:

Insuficiența ovariană prematură (IOP)

Este o afecțiune în care ovarele își încetează funcția înainte de vârsta de 40 de ani. Ovarele nu mai produc ovule în mod regulat, iar nivelurile hormonale, în special estrogenul, scad semnificativ.

Cauzele posibile ale insuficienței ovariene premature includ:

• Factori genetici (mutații ale anumitor gene)
• Afecțiuni autoimune (sistemul imunitar atacă țesutul ovarian)
• Tratamentul oncologic (chimioterapie, radioterapie)
• Intervenții chirurgicale care afectează ovarele
• Factorii idiopatici (cauza necunoscută)

Sindromul ovarului polichistic (SOP)

SOP este o tulburare endocrină care afectează ovarele, caracterizată prin formarea de chisturi mici pe ovare și prin dezechilibre hormonale.

Cauzele posibile ale SOP includ:

• Dereglări hormonale (exces de androgeni – hormoni masculini)
• Rezistența la insulină
• Factorii genetici

Endometrioza

În endometrioză, țesut similar cu mucoasa uterină crește în afara uterului, afectând ovarele, trompele uterine și alte organe pelvine. Impactul asupra fertilității se datorează proceselor de inflamație și cicatrizare care pot bloca trompele uterine sau afecta funcția ovariană.

Alte probleme ovariene

Chisturi ovariene, tumori ovariene sau anomalii genetice pot afecta funcția ovariană și fertilitatea.

Efecte secundare ale tratamentelor oncologice (chimioterapie, radioterapie)

Tratamentul cancerului poate afecta grav fertilitatea femeilor, în special în cazul tratamentelor care implică chimioterapie sau radioterapie:

Chimioterapia

Chimioterapia utilizează medicamente care distrug celulele canceroase, dar afectează și celulele sănătoase, inclusiv foliculii ovarieni.

Efectele asupra fertilității includ:

• Reducerea rezervei ovariene
• Încetarea ovulației
• Insuficiență ovariană prematură

Radioterapia

Dacă dozele de radiații afectează zona pelvină sau ovariană, aceasta poate deteriora țesutul ovarian. Efectele sunt similare cu chimioterapia, cu risc crescut de insuficiență ovariană.

Tratamentul chirurgical pentru cancer

Ooforectomia (îndepărtarea ovarului) sau histerectomia (îndepărtarea uterului) afectează fertilitatea în mod direct.

Tipuri de transplant ovarian

Există două tipuri principale de transplant ovarian, în funcție de sursa țesutului ovarian:

Transplant autolog (de la aceeași persoană)

Transplantul autolog presupune recoltarea și conservarea țesutului ovarian propriu al pacientei înainte de tratamentele care pot afecta fertilitatea, precum chimioterapia sau radioterapia. Țesutul ovarian recoltat este congelat și stocat în condiții speciale, iar ulterior poate fi reimplantat în corpul pacientei.

Procedura autologă include următoarele etape:

• Recoltarea țesutului ovarian: se efectuează o laparoscopie pentru a preleva o porțiune sănătoasă din ovar. Țesutul recoltat conține foliculi care produc ovule.
• Congelarea și stocarea țesutului: țesutul este congelat prin vitrificare, o metodă rapidă de congelare care previne formarea cristalelor de gheață, păstrând astfel integritatea celulelor.
• Reimplantarea țesutului ovarian: după tratament, sau când pacienta dorește să conceapă, țesutul este reimplantat în corp, fie în locul său natural (pe ovar), fie într-o locație diferită.

Avantajele transplantului autolog includ:

• Elimină riscul respingerii imune, deoarece țesutul provine de la pacientă.
• Reduce riscul transmiterii bolilor infecțioase.
• Crește șansele de recuperare a funcției hormonale și ovulației.

Principalele beneficiare ale transplantului autolog sunt:

• Femeile care urmează tratamente oncologice care afectează fertilitatea.
• Femeile cu insuficiență ovariană prematură sau alte afecțiuni care afectează funcția ovariană.

Transplant alogen (de la o donatoare)

Transplantul alogen implică transferul țesutului ovarian de la o donatoare compatibilă, care poate fi o rudă (de exemplu, sora sau mama pacientei) sau o donatoare anonimă.

Procedura alogenă include următoarele etape:

• Selectarea donatoarei: donatoarea trebuie să fie sănătoasă, fără afecțiuni medicale care ar putea afecta funcția ovariană. Compatibilitatea imunologică este esențială pentru reducerea riscului de respingere.
• Recoltarea și conservarea țesutului: procedura de recoltare este similară celei autologe, efectuată laparoscopic.
• Reimplantarea țesutului ovarian: țesutul este implantat în corpul pacientei folosind tehnici chirurgicale similare.

Riscurile și provocările transplantului alogen includ:

• Riscul respingerii imune: pacienta poate dezvolta o reacție imună împotriva țesutului donat, necesitând tratament imunomodulator.
• Transmiterea bolilor infecțioase: este esențial ca donatoarea să fie testată pentru boli transmisibile.
• Disponibilitatea donatoarelor: găsirea unei donatoare compatibile poate fi dificilă.

Principalele beneficiare ale transplantului alogen sunt:

• Femeile care nu au putut conserva țesut ovarian înainte de tratamentele medicale.
• Femeile cu insuficiență ovariană prematură în care tratamentele anterioare nu au fost posibile.

Cum se desfășoară procedura transplantului ovarian

Transplantul ovarian este o procedură complexă care implică mai multe etape precise pentru a asigura succesul și siguranța pacientei. Etapele procedurii includ recoltarea țesutului ovarian, congelarea și stocarea acestuia, transplantul efectiv și perioada de recuperare.

Recoltarea țesutului ovarian

Recoltarea țesutului ovarian este primul pas al procedurii. Acest proces implică prelevarea unei porțiuni sănătoase din ovar, care conține foliculi cu ovule. Procedura este realizată laparoscopic, fiind minim invazivă și cu riscuri reduse.

Pacienta este supusă unor teste medicale pentru evaluarea sănătății generale și funcției ovariene. Se administrează anestezie generală sau spinală pentru confortul pacientei.

Prin incizii mici în abdomen, medicul introduce laparoscopul și instrumentele chirurgicale. Se extrage o porțiune mică de țesut ovarian, în mod obișnuit între 1-3 fragmente, fiecare având aproximativ 1-2 cm². Țesutul recoltat conține foliculi ovarieni sănătoși, care conțin ovule imature.

Procedura durează în general între 30 și 60 de minute, în funcție de complexitatea cazului.

Congelarea și stocarea țesutului ovarian

După recoltare, țesutul ovarian trebuie conservat în condiții ideale pentru a păstra viabilitatea foliculilor.

Țesutul ovarian este supus procesului de vitrificare, o tehnică de congelare rapidă care previne formarea cristalelor de gheață. Acest proces ajută la menținerea structurii celulare intacte. Țesutul este plasat într-o soluție crioprotectoare înainte de a fi rapid congelat la temperaturi foarte scăzute (-196°C) în azot lichid.

Țesutul ovarian congelat poate fi stocat pe termen lung în azot lichid, păstrându-și funcția și integritatea pentru perioade variabile, în general până la 10-15 ani, în funcție de protocolul clinic.

Transplantul efectiv (reimplantarea țesutului ovarian)

Transplantul ovarian este procesul în care țesutul ovarian congelat este reintrodus în corpul pacientei, în scopul de a restabili funcția ovariană și fertilitatea.

Țesutul ovarian congelat este dezghețat treptat într-un mediu controlat pentru a preveni deteriorarea celulelor.

Există două metode principale de reimplantare:

• Reimplantare ortotopică (în locul original)
  • Țesutul ovarian este reimplantat pe sau în proximitatea ovarului sau în locul său natural, în cavitatea pelvină, foseta Krause, adiacentă vaselor iliace.
  • Această metodă este preferată deoarece permite ovulația naturală și crește șansele de concepție naturală sau prin FIV.
• Reimplantare heterotopică (în altă locație)
  • Țesutul ovarian poate fi implantat în alte locații, cum ar fi în peretele abdominal, retroperitoneu sau în zona antebrațului.
  • Este mai puțin utilizată pentru fertilitate, dar poate susține producția hormonală.

Procedura durează în general între 1 și 2 ore și este realizată laparoscopic sau prin tehnici minim invazive.

Funcția ovariană se poate restabili în 2-5 luni după transplant. Pacienta poate începe să ovuleze și să aibă menstruații regulate, dacă totul decurge normal. În cazul în care concepția nu apare în mod natural, fertilizarea in vitro (FIV) poate fi utilizată.

Recuperarea post-operatorie

Imediat după procedură, pacienta este monitorizată în sala de recuperare timp de câteva ore. Pot apărea dureri abdominale ușoare și disconfort, gestionabile cu analgezice.

În perioada post-operatorie (1-2 săptămâni) se recomandă:

• Evitarea activităților fizice intense.
• Menținerea igienei riguroase pentru prevenirea infecțiilor.
• Control medical pentru monitorizarea vindecării și funcției ovariene.

În perioada de recuperare completă (4-6 săptămâni), funcția ovariană și ciclul menstrual sunt monitorizate cu analize hormonale regulate. Ovulația și fertilitatea pot fi evaluate la câteva luni după transplant.

Până la 90% dintre paciente își recapătă menstruația după transplant. Aproximativ 30-40% dintre paciente concep după transplant, în funcție de vârstă și alți factori. Funcția ovariană reimplantată poate dura între 4 și 7 ani, în funcție de condiția ovarului și sănătatea pacientei.

Alternative la transplantul ovarian

Deși transplantul ovarian este o opțiune importantă pentru femeile care își doresc să își recâștige fertilitatea, există și alte alternative care pot fi luate în considerare înainte sau după pierderea funcției ovariene. Aceste opțiuni pot fi mai puțin invazive sau mai accesibile, în funcție de circumstanțele pacientei. În special pentru femeile care au trecut prin tratamente oncologice sau au riscuri de infertilitate, alternativele la transplantul ovarian sunt esențiale pentru a păstra opțiuni de a avea copii în viitor.

Recoltarea și congelarea ovulelor sau embrionilor

Femeile care urmează tratamente oncologice (cum ar fi chimioterapia sau radioterapia) care pot afecta fertilitatea pot alege să conserve fertilitatea înainte de a începe tratamentul.

Recoltarea ovulelor este o opțiune și pentru femeile care nu au parteneri și care nu doresc sau nu pot crea embrioni. Ovulele pot fi păstrate pentru o perioadă lungă de timp (ani), iar femeia poate recurge la fertilizarea in vitro (FIV) ulterior pentru a deveni mamă.

Similar cu recoltarea ovulelor, pot fi recoltați și congelați embioni. După congelare, aceștia pot fi decongelați și implantați în uterul femeii atunci când aceasta dorește să rămână însărcinată. Tehnica este recomandată femeilor care au un partener și care doresc să creeze un embrion, dar poate fi folosită și în cazul femeilor care urmează să fie supuse tratamentelor care afectează ovarele.

Donarea de ovule

Donarea de ovule este o alternativă pentru femeile care nu pot utiliza propriile ovule din cauza insuficienței ovariene, vârstei înaintate, bolilor genetice sau tratamentelor oncologice.

O femeie care dorește să aibă copii, dar care nu are ovule viabile, poate utiliza ovule donate de o altă femeie. Aceste ovule sunt fertilizate cu spermatozoizi ai partenerului sau ai unui donator anonim, iar embrionul rezultat este transferat în uterul femeii care va deveni mamă.

Donarea de ovule de la o femeie mai tânără poate crește semnificativ șansele de concepție și de succes al sarcinii. Deoarece ovulele provind de la o donatoare, nu există riscuri imune în cazul femeii care va purta sarcina. Femeia care poartă sarcina nu va fi mama biologică a copilului, ceea ce poate fi un factor emoțional important de luat în considerare.

Fertilitatea reprezintă o parte esențială a vieții pentru multe femei, iar pierderea acesteia din cauza bolilor sau tratamentelor medicale poate fi o experiență dificilă. Transplantul ovarian oferă o soluție revoluționară pentru femeile care își doresc să își recapete fertilitatea sau să își restabilească echilibrul hormonal, însă nu este singura opțiune disponibilă. Alternative precum conservarea fertilității prin congelarea ovulelor sau embrionilor, donarea de ovule sau utilizarea ovulelor proprii în stadiile timpurii ale bolii oferă speranță și oportunități valoroase pentru femeile care se confruntă cu riscul infertilității.

Este important ca fiecare femeie să fie bine informată despre opțiunile disponibile și să discute în detaliu cu specialiștii în fertilitate pentru a lua decizia cea mai potrivită în funcție de circumstanțele sale medicale și personale. Indiferent de alegerea făcută, progresul tehnologic în domeniul fertilității continuă să ofere soluții inovatoare, redând speranța femeilor care își doresc să devină mame. În final, fiecare femeie merită șansa de a-și urma visul de a avea o familie, iar opțiunile moderne în materie de fertilitate, inclusiv transplantul ovarian și alternativele acestuia, deschid noi posibilități în acest sens.

Informațiile din acest material nu înlocuiesc consultul medical sau rcomandările specialistului.