Când se recomandă puncția sinusală?
1. Sinuzita maxilară acută purulentă rebelă la tratament
Puncția sinusală poate fi recomandată atunci când sinuzita maxilară acută purulentă nu răspunde la tratamentul medicamentos, iar simptomele persistă sau se agravează. În general, medicul ORL ia în considerare această procedură după ce pacientul a urmat tratamentul indicat – care poate include antibiotice (atunci când sunt justificate), antiinflamatoare și măsuri de drenaj – fără o ameliorare satisfăcătoare.
Semnele care pot sugera necesitatea unei reevaluări și, în cazuri selectate, a unei puncții sinusale includ:
- durere intensă, pulsatilă, în zona pomeților sau a feței, care persistă ori se accentuează;
- febră care nu cedează sau reapare în ciuda tratamentului;
- secreții nazale purulente, uneori cu miros neplăcut;
- senzație puternică de presiune facială și obstrucție nazală severă.
În aceste situații, puncția poate evacua rapid secrețiile infectate din sinus și permite recoltarea unei probe pentru examen bacteriologic și antibiogramă. Rezultatele pot ajuta medicul să adapteze tratamentul în funcție de bacteria identificată și de sensibilitatea acesteia la antibiotice.
Este important de reținut că nu toate cazurile de sinuzită necesită puncție sinusală. Decizia aparține medicului ORL și se bazează pe evoluția bolii, examenul clinic și, atunci când este necesar, pe investigațiile imagistice.
2. Sinuzita de origine dentară (Sinuzita odontogenă)
Sinuzita odontogenă apare atunci când o infecție de la nivelul dinților superiori, cel mai frecvent al premolarilor sau molarilor, se extinde către sinusul maxilar. Deoarece rădăcinile acestor dinți sunt situate foarte aproape de podeaua sinusului, bacteriile pot pătrunde în cavitatea sinusală și pot provoca o infecție persistentă.
În această situație, secrețiile purulente pot deveni dense și urât mirositoare, iar tratamentul doar cu antibiotice nu este întotdeauna suficient. Dacă drenajul natural al sinusului este blocat sau colecția de puroi este importantă, medicul ORL poate recomanda puncția sinusală pentru evacuarea secrețiilor și spălarea sinusului.
Tratamentul este eficient doar dacă sunt abordate ambele cauze ale infecției:
- eliminarea și drenarea secrețiilor din sinus prin procedura ORL, atunci când este indicată;
- tratarea focarului dentar (de exemplu: tratament endodontic sau extracție dentară, în funcție de recomandarea medicului stomatolog).
Colaborarea dintre medicul ORL și medicul stomatolog sau chirurgul oro-maxilo-facial este esențială pentru vindecarea completă și pentru prevenirea recidivelor.
3. Prevenirea complicațiilor orbitale sau intracraniene
Deși majoritatea episoadelor de sinuzită se vindecă fără complicații, uneori infecția se poate extinde dincolo de sinusuri, către orbită (zona ochiului) sau, mult mai rar, către structurile intracraniene. Aceste situații reprezintă urgențe medicale și necesită evaluare ORL imediată.
Medicul poate recomanda drenajul chirurgical al sinusului – inclusiv puncția sinusală în cazurile selectate – atunci când există suspiciunea unei colecții purulente care favorizează extinderea infecției.
Semnele de alarmă includ:
- umflarea pleoapei (edem palpebral) sau înroșirea accentuată din jurul ochiului;
- durere la mișcarea globului ocular, vedere dublă sau scăderea acuității vizuale;
- febră mare persistentă, stare generală alterată și durere facială intensă;
- simptome neurologice precum cefalee severă, rigiditate a cefei, somnolență sau tulburări de conștiență, care pot sugera complicații intracraniene.
În aceste situații, evacuarea rapidă a secrețiilor purulente contribuie la reducerea presiunii din sinus și la controlul sursei de infecție, alături de administrarea promptă de antibiotice și, la nevoie, de alte intervenții chirurgicale ORL. Alegerea procedurii depinde de localizarea și severitatea complicației, precum și de rezultatele investigațiilor imagistice.
4. Necesitatea izolării agentului patogen (Diagnostic microbiologic)
În anumite situații, identificarea exactă a microorganismului care provoacă sinuzita este esențială pentru alegerea tratamentului. Acest lucru este valabil mai ales în cazul pacienților cu imunitate scăzută, cum sunt cei aflați sub chimioterapie, persoanele cu diabet zaharat dezechilibrat, cei care urmează tratamente imunosupresoare sau pacienții cu unele boli autoimune.
La acești pacienți, sinuzitele pot fi produse de bacterii rezistente sau, mai rar, de fungi, iar tratamentul empiric poate fi insuficient. În astfel de cazuri, medicul ORL poate recomanda puncția sinusală pentru recoltarea unei probe direct din sinusul afectat.
Proba obținută poate fi trimisă pentru:
- examen microbiologic și cultură, pentru identificarea bacteriei sau a fungului;
- antibiogramă, care stabilește sensibilitatea bacteriilor la antibiotice;
- antifungigramă, atunci când se suspectează o infecție fungică, pentru alegerea celui mai eficient tratament antifungic.
Recoltarea direct din sinus oferă rezultate mai precise decât analiza secrețiilor nazale, deoarece reduce riscul contaminării cu microorganismele prezente în mod normal în cavitatea nazală. Astfel, tratamentul poate fi adaptat țintit, crescând șansele de vindecare și reducând riscul complicațiilor.
