Rahianestezie: în ce constă, când e recomandată

Ce este rahianestezia

Rahianestezia este un tip de anestezie care implică injectarea unui anestezic local în lichidul cefalorahidian din coloana lombară, pentru a suprima sensibilitatea nervilor care ies din măduva spinării. Acest lucru ameliorează durerea în anumite zone ale corpului.

Rahianestezia este utilizată cel mai frecvent pentru anestezie și/sau analgezie într-o gamă largă de proceduri ale membrelor inferioare, abdominale inferioare, pelvine și perineale. Această procedură este, de asemenea, folosită ocazional pentru operații asupra coloanei vertebrale.

Tipuri de rahianestezie

Există mai multe tipuri de rahianestezie, în funcție de medicamentele utilizate și de tehnica aplicată:

• simplă: implică utilizarea unui singur agent anestezic pentru a obține amorțirea unei zone;
• combinată: combină rahianestezia cu anestezia epidurală, ceea ce permite o dozare mai bună și o durată prelungită a efectului anestezic;
• cu adjuvanți: în unele cazuri, medicul poate adăuga substanțe suplimentare, cum ar fi agenți sedativi, pentru a spori eficiența și confortul anestezic.

De asemenea, există diferite opțiuni în ceea ce privește administrarea rahianesteziei:

• exclusivă: pacientul este conștient pe tot parcursul intervenției, dar nu simte niciun fel de durere; este posibil să simtă o senzație de mișcare sau presiune, însă aceasta este normală;
• cu sedare: după ce se administrează rahianestezia (care necesită ca pacientul să fie conștient), medicul anestezist va administra sedative, care vor relaxa și chiar adormi pacientul;
• cu anestezie generală: în unele situații, medicul poate recurge la o combinație de rahianestezie și anestezie generală; de asemenea, există cazuri în care operația depășește durata efectului dat de rahianestezie și, pentru confortul pacientului, se recurge și la anestezia generală.

Când este contraindicată rahianestezia

Rahianestezia poate fi contraindicată în anumite situații. Există cazuri când acest tip de anestezie are contraindicații absolute sau relative:

Absolute:

• refuzul pacientului;
• infecție la locul injectării;
• hipovolemie severă;
• alergie la oricare dintre medicamentele utilizate în timpul procedurii;
• creșterea presiunii intracraniene (cu excepția cazurilor de hipertensiune intracraniană idiopatică);
• trombocitopenie sau coagulopatie;
• când se preconizează că operația va dura mai mult decât efectul anesteziei.

Relative:

• boli neurologice preexistente, cum ar fi scleroza multiplă;
• hipotensiune arterială;
• stenoză mitrală și aortică severă;
• obstrucția fluxului ventricular stâng (cardiomiopatia obstructivă hipertrofică).

Recomandări după rahianestezie

După procedura care a presupus administrarea rahianesteziei, trebuie să respectați câteva recomandări:

• stați întins în pat până când simțiți picioarele și puteți merge;
• este posibil să aveți senzație de greață și amețeli; aceste reacții adverse sunt normale și dispar de obicei repede;
• este posibil să simțiți oboseală;
• vi se poate cere să încercați să urinați; medicul vrea să se asigure astfel că mușchii vezicii urinare funcționează și că nu există riscul unei infecții.

Care sunt riscurile asociate cu rahianestezia

La fel ca în cazul oricărei anestezii, rahianestezia prezintă o serie de riscuri, prin efectele secundare și complicațiile care pot apărea. Acestea pot fi:

Frecvente:

• scăderea tensiunii arteriale;
• dificultăți la urinare.

Ocazionale:

• dureri de cap.

Foarte rare:

• efectul rahianesteziei poate urca excesiv, situație în care pacientul ar putea simți slăbiciune în mâini sau chiar dificultăți la respirație;
• leziunea nervoasă: este o complicație extrem de rară, care apare în unul din 50.000 de cazuri; constă în pierderea temporară a senzațiilor, slăbiciune musculară sau senzație de înțepătură care, în majoritatea cazurilor, se rezolvă de la sine în câteva săptămâni.

În funcție de gravitatea lor, riscurile și complicațiile care pot apărea după rahianestezie sunt:

Minore:

• greață și vărsături;
• hipotensiune arterială ușoară;
• frisoane;
• mâncărime;
• tulburări de auz;
• retenție urinară;
• cefalee.

Majore:

• trauma directă cu ac;
• meningita;
• hematomul canalului vertebral;
• ischemia măduvei spinării;
• sindromul Cauda Equina;
• arahnoidita;
• leziuni ale nervilor periferici;
• stop cardio-respirator.