Sindromul Cronic de Oboseală Post COVID-19: ce trebuie să știi

Femeie care se simte inca obosita dupa ce s-a trezit din somn

Informații generale

În decursul a aproximativ patru ani de la apariția și derularea pandemiei cu SARS COV‑2 s-au acumulat date medicale extrem de bogate mai ales în ceea ce privește manifestările clinice și de laborator ale infecției acute COVID‑19 și care au permis, dacă nu găsirea unui tratament etiologic eficient, cel puțin a unor scheme de tratament care să asigure micșorarea efectelor severe ale infecției și a riscului apariției unor complicații cu potențial grav și cu risc de deces.

În același timp, s-au acumulat numeroase date clinice privind efectele pe termen mediu și lung ale COVID-19 asupra organismului uman și care au conturat apariția unui nou sindrom denumit „Sindromul cronic post-Covid„ care cuprinde totalitatea manifestărilor clinice, radiologice și de laborator care persistă sau se dezvoltă după negativarea prezenței SARS Cov‑2 în organism.

Simptomele sindromul cronic de oboseală post COVID

În cadrul acestui sindrom cronic de oboseală, o componentă importantă o reprezintă manifestările cronice reunite sub denumirea de „Sindrom de oboseală cronică post COVID” (Chronic Fatigue Syndrome) - C.F.S. - care cuprinde în principal simptome cum ar fi:

  • oboseală severă debilitantă;
  • dureri de cap;
  • dureri musculare și articulare;
  • tulburări neurocognitive (cum ar fi dificultăți de concentrare);
  • tulburări de dispoziție;
  • tulburări de dinamica sexuală;
  • tulburări de tranzit intestinal;
  • dereglări ale somnului.

Acest sindrom de oboseală cronică nu este specific infecției cu SARS Cov2, el putând a fi întâlnit și după alte infecții virale (infecția cu virusul Epstein Barr, gripă tip A, virus Ebola, Borrelia burgdorferi, Coxiella burnetii, Mycoplasma pneumoniae, Citomegalovirus, Enterovirus și Herpes virus) sau după disfuncții imune, endocrino-metabolice și altele.

Procesul de recuperare al organismului post COVID 19 este un proces de lungă durată și încă incomplet elucidat.

Alte simptome post COVID-19

Având deja la dispoziție date furnizate de perioada pandemiei care au evidențiat faptul că un procent important de pacienți care supraviețuiesc infecției cu COVID 19 dezvoltă o stare de oboseală (astenie) fizică intensă și de epuizare fizică și mentală, ajungând ca un procent în jur de 50% din supraviețuitorii infecției cu COVID-19 să acuze stare de astenie, fără să existe o diferențiere marcată în funcție de rasă, indicele de masă corporală sau vârstă.

Persoanele cu CFS post COVID-19 au simptome comune cu cei care dezvoltă Sindromul de Encefalomielită Mialgică/Sindromul de Oboseală Cronică (denumit în engleză Myalgic Encefalomyelitis/Chronic Fatigue Syndrome) abreviat ME/CFS.

Acest sindrom a fost descris de mai multă vreme și mulți pacienți, dar nu toți, afirmă că manifestarea poate apărea brusc, sub forma unei afecțiuni aparent infecțioase caracterizată prin simptome respiratorii, febră, mărirea în volum a ganglionilor, dureri musculare și alte simptome, care „se rezolva spontan”, fără a mai fi necesară, de regulă, investigarea agentului infecțios cauzator. Tot așa, mulți pacienți post COVID-19 pot dezvolta acest sindrom post viral care este izbitor de asemănător cu ME/CFS.

Definiția de caz pentru acest sindrom, larg acceptată, se bazează pe „Criteriile de Consens Canadian (CCC) publicate în 2003. Fără a intra în detalii, un pacient cu ME/CFS trebuie să întrunească următoarele criterii: oboseală, disconfort fizic și oboseală post efort fizic, tulburări ale somnului, dureri musculare și abdominale; să aibă două sau mai multe tulburări neurologice/cognitive și una sau mai multe din categoriile: sistem nervos vegetativ, neuroendocrin precum și manifestări imune iar fenomenele trebuie să persiste cel puțin șase luni la adulți și cel puțin trei luni la copii.

Care sunt cauzele sindromului cronic de oboselă post COVID-19 și ale ME/CFS?

Afectarea pluriorganică acută și uneori cronică specifică SARS Cov2 asupra aparatului respirator, cardiovascular, renal, deși importantă, nu poate explica doar ea apariția acestui sindrom, mai ales că el poate apărea și în absența oricăror sechele pulmonare cardiace, renale etc.

O posibilă explicație susținută de studii neurofiziologice și de metabolism cerebral ar fi faptul că SARS Cov2 poate infecta creierul, cauzând un proces de neuroinflamație. Această neuroinflamație pare a fi produsă de eliberarea de variate citokine, cu stimularea de către acestea a unui „nucleu al oboselii” - un ansamblu de neuroni dedicați diminuării activităților consumatoare de energie și care s-ar activa în condiții de stres infecțios și ar permite în acest fel organismului să-și orienteze consumul energetic către activitățile de apărare imunologică și de vindecare.

Pe lângă aceasta activare a „nucleului oboselii” prin neuroinflamație, o altă ipoteză patogenă a sindromului de oboseală cronică post Covid‑19 este aceea a tulburărilor de drenaj al fluidelor cerebrale care țin de sistemul glimfatic și de căile de eliminare ale lichidului cefalorahidian (LCR) la nivel nazal prin placă cribriformă. Conform acestei ipoteze, lezarea neuronilor senzoriali olfactivi de către virus, ar cauza scăderea fluxului LCR prin placă cribriformă și ar genera congestia sistemului glimfatic cu creștere a produșilor metabolici de degradare la nivelul sistemului nervos central.

Ce este sistemul glimfatic?

Sistemul glimfatic este un sistem macroscopic recent descoperit (2012) de clearance (de evacuare) a produșilor metabolici de la nivelul creierului, evidențiat la animalele de laborator, având la bază celulele astrogliale (de aici denumirea de sistem glimfatic) care formează un sistem de canale în jurul vaselor capilare ale creierului. Funcția sistemului glimfatic ar fi suprimată în variate afecțiuni neurodegenerative ale creierului dar și secundar unor infecții cum ar fi cea cu Covid- 19.

Nu se cunoaște, până în prezent, dacă un astfel de sistem de drenaj al produșilor metabolici descris la animalele de laborator există și la nivelul creierului uman, dar se postulează faptul că găsirea unor modalități terapeutice de resetare a funcției de drenaj a metaboliților toxici cerebrali prin sistemul glimfatic ar fi o posibilitate de terapie a ME/CFS.

Tulburările de dispoziție, stresul și simptomele psihosomatice au fost asociate cu un risc crescut de COVID prelungit. Într-un raport cuprinzător al Studiului de Sănătate a Asistentelor, cu 55.000 de femei urmărite timp de un an, depresia preinfecțioasă, anxietatea, îngrijorarea cu privire la condițiile COVID‑19, stresul și singurătatea au fost fiecare factori de risc pentru COVID-ul de lungă durată și 2 sau mai mulți dintre aceștia au crescut riscul cu 50%.

Recent, cercetătorii au identificat un fenotip distinct de pacienți cu simptome persistente de infecție post-COVID‑19 caracterizate prin perfuzie pulmonară anormală și capacitate redusă de difuzie a gazelor, chiar și atunci când scanările CT par normale. Această microangiopatie pulmonară poate explica simptomele persistente. Cu toate acestea, rămân întrebări cu privire la mecanismele de bază, potențialele tratamente și rezultatele pe termen lung pentru această populație de pacienți.

Studiile anterioare au sugerat că infecția cu COVID‑19 cauzează disfuncție endotelială, care ar putea afecta vasele mici de sânge din plămâni. S-a demonstrat, de asemenea, că alte infecții virale, cum ar fi infecția cu HIV, cauzează disfuncție endotelială. Cu toate acestea, cercetătorii nu înțeleg pe deplin cum se desfășoară acest proces la pacienții cu COVID‑19.

Femeie care sufera de sindromul cronic de oboseala post COVID-19 si sta pe o canapea

Tratamentul sindromului de oboseala cronică post COVID-19

Având în vedere faptul că nu este cunoscut pe deplin mecanismul prin care se produce ME/CFS, tratamentul reprezintă, fără îndoială, o problemă dificil de rezolvat și reprezintă o condiție medicală din ce în ce mai actuală. În prezent nu există nici un tratament curativ iar terapiile încercate până în prezent, atât farmacologice (medicamentoase) cât și non farmacologice (de consiliere, comportamentale și de intervenție de reabilitare) au ca scopuri principale doar ameliorarea simptomelor.

În general, pacienții cu ME/CFS care sunt diagnosticați în primii doi ani de la apariția simptomelor vor răspunde mai bine la tratament decât cei diagnosticați tardiv.

Tratamentele pentru ameliorarea simptomelor trebuie individualizate pentru fiecare pacient în funcție de simptomele prezente. Sunt recomandați agenți farmacologici cum sunt: antiinflamatoare nesteroidiene, inhibitori COX2, antidepresive, inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei, agenți imunomodulatori, imunoglobuline, anticorpi monoclonali, vaccin toxoid stafilococic - în raport cu tipul manifestărilor clinice predominante.

De asemenea, s-au dovedit utile, în unele situații, măsuri complementare și de medicină alternativă cum sunt: suplimentele nutritive, acetil L-carnitina, acizii grași esențiali, magneziul, vitamina B12 iv, agenți antioxidanți (acid alfa lipoic, vitamina E sau C, NADH, coenzima Q10), terapie cognitiv-comportamentală, exercițiile fizice graduale, program de reabilitare pragmatică și terapie adaptivă de tip „pacing”.

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică. 

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării