Sodiu: beneficii, proprietăți, contraindicații

Nutriție
30 Aprilie 2025
Autor: Echipa medicală MedLife
Sare cursa din solnita inconjoara o inima rosie

Sodiul este un mineral esențial pentru funcționarea optimă a organismului, fiind implicat în numeroase procese biologice esențiale, cum ar fi reglarea tensiunii arteriale și menținerea echilibrului hidric. Deși este adesea asociat cu efecte negative asupra sănătății, în special prin consumul excesiv de sare, sodiul are și multiple beneficii atunci când este administrat în cantități adecvate. În continuare, vom explora în detaliu proprietățile, rolurile, beneficiile, dar și riscurile asociate cu aportul de sodiu.

Proprietățile sodiului

Sodiul este un element chimic din grupa metalelor alcaline, cu simbolul chimic Na (de la denumirea latină natrium). Este un metal moale, argintiu, care reacționează puternic cu apa și oxigenul, dar în organismul uman se regăsește sub formă de ion pozitiv (Na⁺). Acest ion are o importanță fiziologică majoră, fiind implicat în multiple procese celulare și extracelulare.

În corpul uman, sodiul se găsește predominant în lichidele extracelulare, unde joacă un rol esențial în menținerea echilibrului osmotic și a volumului sanguin. Aproximativ 85% din sodiul total al corpului se regăsește în sânge și în lichidul interstițial. Restul este stocat în oase și în alte țesuturi.

Una dintre principalele proprietăți ale sodiului este capacitatea sa de a atrage și reține apa. Această caracteristică este vitală pentru menținerea volumului de sânge și, implicit, pentru controlul tensiunii arteriale. Totodată, sodiul contribuie la stabilizarea membranelor celulare.

Sodiul este implicat și în mecanismele de transport celular, facilitând absorbția anumitor nutrienți (cum ar fi glucoza și aminoacizii) la nivel intestinal, prin cotransport cu alte molecule. Această funcție îl face esențial pentru nutriția celulară și metabolismul energetic.

Din punct de vedere biochimic, sodiul participă la schimbul ionic transmembranar, mai ales prin intermediul pompei sodiu-potasiu (Na⁺/K⁺-ATPază), care menține diferențele de concentrație între interiorul și exteriorul celulei. Acest echilibru este crucial pentru funcționarea nervilor și a mușchilor.

Funcții și beneficii ale sodiului în organism

Sodiul joacă un rol esențial în reglarea echilibrului hidroelectrolitic al organismului. Acesta controlează distribuția apei între compartimentele intracelular și extracelular, fiind responsabil pentru reținerea apei în sânge și în spațiile interstițiale. Fără sodiu, organismul nu ar putea menține un nivel corect de hidratare.

O altă funcție importantă este menținerea tensiunii arteriale în limite normale. Sodiul acționează împreună cu rinichii pentru a regla volumul de sânge și presiunea arterială, prin mecanisme complexe care implică hormonii renină, angiotensină și aldosteron. Totuși, această funcție poate deveni problematică atunci când aportul de sodiu este excesiv.

Sodiul este esențial pentru transmiterea impulsurilor nervoase. În timpul propagării unui impuls nervos, ionii de sodiu pătrund rapid în interiorul celulei nervoase, generând un potențial de acțiune. Acest proces este esențial pentru comunicarea între neuroni și pentru controlul funcțiilor corporale.

De asemenea, contracția musculară este dependentă de sodiul intracelular și extracelular. Ionii de sodiu participă la inițierea contracției musculare, inclusiv la nivelul mușchiului cardiac, iar dezechilibrele pot duce la crampe, slăbiciune sau aritmii.

Pe lângă aceste roluri, sodiul are și un impact indirect asupra metabolismului general. Participă la procese de absorbție intestinală, influențează aciditatea gastrică și contribuie la menținerea echilibrului acido-bazic, toate acestea fiind esențiale pentru funcționarea normală a organismului.

Surse de sodiu

Sodiul este prezent în mod natural în numeroase alimente. Legumele proaspete, carnea, peștele, lactatele și ouăle conțin cantități variabile de sodiu. Chiar dacă nivelul de sodiu din aceste alimente este redus comparativ cu cel din alimentele procesate, ele contribuie semnificativ la aportul zilnic în cadrul unei alimentații echilibrate.

Principala sursă de sodiu în dietă este însă sarea de bucătărie (clorura de sodiu - NaCl). Aproximativ 40% din sarea de masă este sodiu, iar consumul excesiv de sare este principala cauză a excesului de sodiu în organism. Adesea, adăugăm sare la gătit fără să conștientizăm deja prezența ei în alimentele consumate.

Alimentele procesate sunt o sursă majoră de sodiu. Mezelurile, brânzeturile maturate, conservele, sosurile, snacksurile, produsele de tip fast food și supele instant conțin cantități mari de sodiu adăugat, pentru gust, conservare și textură. Aceste surse „ascunse” de sodiu sunt responsabile de cele mai multe ori pentru depășirea dozei zilnice recomandate.

Băuturile carbogazoase și anumite produse dietetice pot conține sodiu sub formă de aditivi (ex: benzoat de sodiu), iar unele suplimente alimentare sau medicamente pot avea, de asemenea, sodiu în compoziție. Este important să citim etichetele produselor pentru a evita aportul nejustificat de sodiu.

În unele cazuri, sarea cu conținut scăzut de sodiu (înlocuită parțial cu potasiu) poate fi o alternativă pentru persoanele care trebuie să reducă aportul. Însă și această variantă trebuie utilizată cu moderație și doar la recomandarea unui specialist.

Necesarul zilnic de sodiu

Organismul are nevoie de o cantitate mică, dar constantă de sodiu pentru a funcționa optim. Conform Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), aportul zilnic recomandat este de maximum 2.000 mg de sodiu (aproximativ 5 grame de sare) pentru un adult sănătos. În realitate, majoritatea oamenilor consumă de 2-3 ori mai mult.

Necesarul de sodiu poate varia în funcție de vârstă, sex, activitate fizică și stare de sănătate. Copiii au nevoie de cantități mai mici, iar sportivii, prin pierderile de sodiu prin transpirație, pot avea un necesar ușor crescut în anumite situații.

Femeile însărcinate și cele care alăptează nu au neapărat nevoie de un aport mai mare de sodiu, dar trebuie să fie atente la retenția de apă și riscurile asociate hipertensiunii gestaționale. Este recomandată o dietă echilibrată, cu aport controlat de sare.

La persoanele în vârstă, rinichii pot deveni mai puțin eficienți în reglarea sodiului, motiv pentru care este importantă monitorizarea tensiunii arteriale și evitarea aportului excesiv. De asemenea, unele medicamente pot afecta balanța sodică.

În cazul unor boli sau intervenții medicale (ex: diaree severă, arsuri extinse, intervenții chirurgicale), necesarul de sodiu poate crește temporar. Aceste situații necesită îngrijire medicală atentă pentru a preveni complicațiile generate de dezechilibrele electrolitice.

Deficiența de sodiu (hiponatremia)

Hiponatremia reprezintă o scădere a concentrației de sodiu din sânge sub nivelul normal (mai puțin de 135 mmol/L). Această condiție poate apărea ca urmare a pierderii excesive de sodiu (prin transpirație abundentă, diaree, vărsături) sau a retenției excesive de apă, care diluează sodiul existent.

Printre cauzele frecvente se numără insuficiența renală, afecțiunile endocrine, sindromul de secreție inadecvată de ADH (SIADH), consumul excesiv de apă și unele medicamente, precum diureticele. Hiponatremia poate apărea și la sportivi după eforturi intense în care s-a consumat prea multă apă fără să se înlocuiască sodiul pierdut.

Simptomele hiponatremiei includ dureri de cap, greață, confuzie, slăbiciune musculară, convulsii și, în cazuri severe, comă. Gravitatea simptomelor depinde de cât de rapid apare dezechilibrul și de nivelul concentrației sodice.

Tratamentul variază în funcție de cauză. În cazurile ușoare, poate fi suficientă restricționarea consumului de apă sau ajustarea medicației. În formele severe, este necesară administrarea intravenoasă controlată de soluții saline hipertonice, sub supraveghere medicală strictă.

Prevenirea hiponatremiei presupune o hidratare echilibrată, mai ales în condiții de efort sau temperaturi ridicate, și consultarea medicului în cazul în care se urmează tratamente diuretice sau există afecțiuni cronice.

Excesul de sodiu (hipernatremia)

Hipernatremia apare atunci când nivelul de sodiu din sânge depășește valorile normale (peste 145 mmol/L). De cele mai multe ori, nu este cauzată de un aport alimentar excesiv de sare, ci de pierderi mari de apă din organism (prin transpirație intensă, febră, diaree severă, diabet insipid) fără o rehidratare corespunzătoare.

Totuși, în viața de zi cu zi, consumul cronic și excesiv de sare este o problemă majoră de sănătate publică. Excesul alimentar de sodiu, în special din alimente procesate și produse fast-food, este asociat cu o creștere semnificativă a riscului cardiovascular.

Hipertensiunea arterială este cea mai bine documentată consecință a consumului excesiv de sodiu. Acest efect se manifestă mai intens la persoanele sensibile la sare, cum ar fi vârstnicii, persoanele cu boli renale, diabet sau predispoziție genetică. Pe termen lung, hipertensiunea crește riscul de infarct, accident vascular cerebral și insuficiență cardiacă.

Pe lângă sistemul cardiovascular, rinichii sunt puternic afectați de excesul de sodiu. Filtrarea excesivă impusă de volumul crescut de lichide poate duce la deteriorarea funcției renale, favorizând apariția insuficienței renale cronice și a litiazei renale.

Excesul de sodiu poate contribui și la pierderea de calciu în urină, ceea ce favorizează apariția osteoporozei. De asemenea, retenția de apă și balonarea sunt alte simptome neplăcute asociate unui aport exagerat de sare.

Femeie la restaurant refuza solnita oferita

Contraindicații și precauții

Consumul crescut de sodiu este contraindicat în mod clar în cazul anumitor afecțiuni medicale. Persoanele cu hipertensiune arterială, insuficiență cardiacă, boli renale cronice sau afecțiuni hepatice trebuie să limiteze strict aportul de sare, conform recomandărilor medicului curant.

Există și situații în care aportul crescut de sodiu poate înrăutăți starea unei afecțiuni deja existente, chiar dacă nu este direct responsabil de apariția ei. De exemplu, în sindromul nefrotic sau în ciroză, retenția de sodiu și apă poate agrava edemele și ascita, necesitând o dietă hiposodată.

Precauții trebuie luate și în cazul femeilor însărcinate, deoarece un aport ridicat de sodiu poate favoriza retenția de lichide și creșterea tensiunii arteriale, cu potențial de preeclampsie. În aceste cazuri, este recomandată monitorizarea atentă a dietei.

Pacienții care urmează tratamente cu corticosteroizi sau diuretice pot prezenta dezechilibre în metabolismul sodiului, de aceea este necesară monitorizarea periodică a electroliților. Același lucru este valabil și pentru persoanele care suferă de boli endocrine (ex: boala Addison).

Nu în ultimul rând, sarea de regim (cu potasiu) trebuie utilizată cu grijă în cazul celor care au afecțiuni renale sau iau medicamente care cresc nivelul de potasiu în sânge. Chiar dacă este o alternativă la sarea clasică, poate cauza alte dezechilibre dacă este folosită necorespunzător.

Sfaturi pentru un consum echilibrat

Un prim pas în controlul consumului de sodiu este reducerea adaosului de sare în timpul gătitului sau la masă. Înlocuirea sării cu ierburi aromatice, condimente naturale sau zeamă de lămâie poate îmbunătăți gustul mâncării fără a afecta sănătatea.

Citirea etichetelor alimentare este esențială pentru identificarea alimentelor cu conținut ridicat de sodiu. Produsele care conțin peste 0,6 g de sodiu la 100 g ar trebui consumate rar, iar cele sub 0,1 g sunt considerate opțiuni cu conținut redus de sare.

Limitarea consumului de alimente procesate și alegerea preparatelor gătite acasă oferă un control mai mare asupra cantității de sare. Alimentele de tip fast food, mezelurile, conservele și sosurile gata preparate trebuie consumate cu moderație sau înlocuite cu variante mai sănătoase.

Încurajarea consumului de fructe și legume proaspete, bogate în potasiu, ajută la echilibrarea efectelor sodiului asupra tensiunii arteriale. Potasiul are un efect vasodilatator și favorizează eliminarea sodiului prin urină.

Este recomandată hidratarea corectă, în funcție de vârstă, activitate fizică și temperatură. Un aport suficient de apă ajută la menținerea unui bun echilibru electrolitic și reduce riscul de hipernatremie în condiții de deshidratare.

Sodiul este un mineral esențial pentru viață, cu roluri fundamentale în reglarea tensiunii arteriale, hidratare, transmiterea impulsurilor nervoase și funcționarea musculară. Totuși, echilibrul este cheia, deoarece atât deficiența, cât și excesul de sodiu pot avea consecințe grave asupra sănătății.

Într-un context în care alimentele procesate domină dieta modernă, educația nutrițională devine esențială pentru a preveni afecțiuni precum hipertensiunea sau bolile cardiovasculare. Adoptarea unui stil de viață echilibrat, bazat pe alegeri conștiente, este cea mai eficientă metodă de a gestiona aportul de sodiu.

Disclaimer: Informațiile din acest material nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.

Bibliografie

  1. CDC. “About Sodium and Health.” CDC, 2024, www.cdc.gov/salt/about/index.html, accesat la 16.04.2025;
  2. Farquhar, William B., et al. “Dietary Sodium and Health.” Journal of the American College of Cardiology, vol. 65, no. 10, 17 Mar. 2015, pp. 1042–1050, www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC5098396/, https://doi.org/10.1016/j.jacc.2014.12.039, accesat la 16.04.2025;
  3. FDA. “Sodium in Your Diet.” FDA, 2 Apr. 2020, www.fda.gov/food/nutrition-education-resources-materials/sodium-your-diet, accesat la 16.04.2025;
  4. Harvard. “Salt and Sodium.” The Nutrition Source, 18 July 2013, nutritionsource.hsph.harvard.edu/salt-and-sodium/, accesat la 16.04.2025;
  5. Mayo Clinic. “Sodium: How to Tame Your Salt Habit.” Mayo Clinic, 28 June 2023, www.mayoclinic.org/healthy-lifestyle/nutrition-and-healthy-eating/in-depth/sodium/art-20045479, accesat la 16.04.2025;
  6. World Health Organization. “Sodium Reduction.” Who.int, World Health Organization: WHO, 2025, www.who.int/news-room/fact-sheets/detail/sodium-reduction, accesat la 16.04.2025.

Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică. 

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării