Reducerea poftei de mâncare: indicaţii şi contraindicaţii

Despre reducerea poftei de mâncare

Reducerea apetitului sau scăderea poftei de mâncare poate rezulta din diferiți factori, inclusiv afecțiuni medicale, probleme psihologice, medicamente și alegeri legate de stilul de viață. Înțelegerea acestor cauze și explorarea strategiilor de gestionare pot ajuta la abordarea eficientă a acestei probleme.

Pentru a te ajuta să ai un stil de viață sănătos, care este esențial pentru tratarea sau prevenția multor afecțiuni, cât și pentru starea ta generală de bine, MedLife a creat Centrul de Medicina Stilului de Viață. Echipa multidisciplinară a Centrului va evalua, trata și monitoriza problemele tale de sănătate, oferind soluții integrate și personalizate aplicate pe șase paliere: nutriție, psihologie, somnologie, abuz de substanțe, activitate fizică și mindfulness.

Cum funcţionează apetitul alimentar (pofta de mâncare)

Reglarea apetitului implică o interacțiune complexă între sistemul nervos central și diferiți hormoni care semnalează foamea și sațietatea. Hipotalamusul, o regiune din creier, joacă un rol esențial în acest proces prin integrarea semnalelor din organism pentru menținerea echilibrului energetic.

Hormonii cheie implicați sunt:

• grelina - produsă în principal în stomac, grelina este adesea denumită „hormonul foamei”; nivelul său crește înainte de masă, semnalând creierului inducerea senzației de foame, și scade după masă;
• leptina - secretată de țesutul adipos (gras), leptina comunică hipotalamusului rezervele de energie ale organismului; nivelurile ridicate de leptină indică rezerve suficiente de energie, favorizând senzația de sațietate, în timp ce nivelurile scăzute indică un deficit de energie, stimulând foamea.

În plus față de grelină și leptină, alți hormoni contribuie la reglarea apetitului:

• colecistokinină (CCK) - este eliberată de intestinul subțire în timpul meselor şi promovează sațietatea și reduce aportul alimentar;
• analogi ai peptidei-1 asemănătoare glucagonului (GLP-1) - de asemenea secretat de intestin, GLP-1 încetinește golirea gastrică și sporește senzația de sațietate.

Acești hormoni furnizează creierului semnale cu privire la aportul de nutrienți și digestie, influențând în continuare apetitul.

În cadrul hipotalamusului, nucleul arcuat conține două grupuri critice de neuroni:

• neuronii neuropeptidei Y - aceștia stimulează apetitul și sunt activați atunci când nivelurile de energie sunt scăzute;
• neuronii pro-opiomelanocortină - aceștia promovează sațietatea și sunt activați atunci când nivelurile de energie sunt adecvate.

Echilibrul dintre aceste semnale neuronale determină senzația de foame sau de sațietate.

Care sunt recomandările pentru reducerea poftei de mâncare

Gestionarea eficientă a apetitului implică o combinație de strategii dietetice, practici alimentare conștiente și, atunci când este cazul, intervenții medicale:

• creșterea aportului de proteine - consumul adecvat de proteine poate spori senzația de sațietate și reduce aportul caloric; sursele de proteine precum carnea slabă, peștele, ouăle, leguminoasele și proteinele vegetale pot fi incluse în alimentație pentru a susține sațietatea;
• alimentele bogate în fibre contribuie la încetinirea digestiei și la creșterea senzației de sațietate - legumele, fructele, cerealele integrale și leguminoasele sunt recomandate pentru controlul apetitului;
• hidratarea constantă pe parcursul zilei poate ajuta la reglarea senzației de foame - în anumite cazuri, setea poate fi confundată cu foamea, ceea ce poate duce la consum alimentar nejustificat;
• alimentele solide, mai ales cele care necesită mestecare, tind să reducă mai eficient pofta de mâncare decât lichidele;
• este de preferat consumul de alimente integrale în locul celor procesate pentru a susține o senzație prelungită de sațietate.

Practicile de alimentație conștientă, cum ar fi consumul lent al alimentelor și evitarea distragerilor în timpul meselor, contribuie la perceperea mai clară a semnalelor de sațietate, prevenind astfel supraalimentarea.

Mâncatul emoțional poate fi gestionat prin identificarea factorilor declanșatori și adoptarea unor strategii alternative, precum activitatea fizică, tehnicile de relaxare sau sprijinul social.

În anumite situații, pot fi recomandate intervenții farmacologice, cum ar fi administrarea de medicamente care cresc sațietatea prescrise de medic, în cazul persoanelor cu obezitate și comorbidități.