Suflu sistolic: ce este și ce trebuie să știi despre el?

Despre suflul sistolic

Suflul sistolic este acel sunet care se aude în plus în timp ce medicul ascultă bătăile inimii cu stetoscopul.

În mod normal, sunetul pe care medicul ar trebuie să îl audă la ascultarea inimii trebuie să fie în doi timpi, unul care indică închiderea valvelor atrioventriculare și un altul care indică închiderea valvei semilunare. Între ele este o pauză scurtă (sistolă) şi una mai lungă (diastolă).

Orice sunet şuierător care se aude în plus faţă de acestea va fi catalogat de medic drept un suflu sistolic, supranumit și „suflu cardiac” sau „suflu la inimă”. Atenţie însă, nu vorbim despre o afecțiune ci, mai degrabă, despre un semnal, care poate ajuta la diagnosticarea unei eventuale probleme cardiace.

În cazul apariției unei curgeri turbulente a sângelui, la nivelul inimii apare un suflu cardiac care poate fi: organic, organo-funcțional şi funcţional:

• suflurile sistolice organice presupun existenţa unei leziuni (congenitale – de exemplu cardiomiopatie hipertrofică sau dobândite) la nivelul sistemului valvular;
• suflurile sistolice organo-funcţionale se produc din cauza dilataţiei cavităţilor cordului sau aparatului valvular în anumite boli ale inimii (insuficienţă cardiacă, hipertensiune arterială);
• suflurile sistolice funcţionale sunt provocate de cauze extracardiace care măresc viteza fluxului sanguin de la nivelul inimii (anemii, sarcina, hipertiroidismul).

În funcţie de intensitate, suflul sistolic poate fi descris în 6 grade de intensitate, unde cel de grad 1 înseamnă un sunet care abia dacă este sesizabil la controlul cu stetoscopul, în timp ce un suflu sistolic de gradul 6 este foarte intens şi, de regulă, este semnul clar al unei boli cardiace grave sau a unei malformaţii.

De cele mai multe ori, descoperirea suflului sistolic are loc la un control de rutină la care pacienţii se prezintă pentru alte simptome, precum: dificultăți la respirație, astenie fizică, palpitații, scurte momente de pierdere a cunoștinței, dureri în zona pieptului sau o tentă albăstruie a buzelor și degetelor.

Dacă medicul depistează un suflu, acesta poate stabili, în funcție de caracteristicile acestuia (de exemplu intensitate, durată, tipul zgomotului produs etc.), dacă este patologic sau nepatologic (inocent). De asemenea, poate recomanda investigații suplimentare, cum ar fi ecografia cardiacă.

Factori de risc

Factorii de risc care contribuie la apariția suflului sistolic la adulți:

• istoricul familial;
• hipertensiunea arterială;
• hipertiroidismul;
• febra reumatică;
• lupusul;
• artrita reumatoidă.

Factorii de risc care contribuie la apariția suflului sistolic la copii:

• boli ale mamei în timpul sarcinii (precum rubeola sau diabetul zaharat);
• tratamentele medicamentoase administrate în timpul sarcinii;
• consumul de alcool sau de droguri în timpul sarcinii.

Diagnosticare

De foarte multe ori, suflul cardiac este descoperit de medicul cardiolog cu ocazia unui examen clinic uzual. De la început trebuie stabilit dacă suflul cardiac este patologic sau nepatologic (inocent).

Suflurile cardiace inocente nu necesită investigații suplimentare și au următoarele caracteristici:

• apar frecvent la copii (incidența fiind 50-75% dintre cazuri);
• de obicei sunt sistolice;
• au intensitate mică (suflu sistolic între gradele 1 şi 3);
• zgomotele sunt inconstante;
• se pot asculta în mai multe zone cardiace;
• se pot auzi în decubit dorsal, nu și în șezut sau ortostatism;
• apar de obicei în stările febrile, după efort, însoțesc anxietatea.

Suflurile cardiace patologice au următoarele caracteristici:

• sunt rugoase;
• pot ocupa întreaga sistolă;
• au intensități mari;
• sunt însoțite de freamăt;
• pacientul poate fi simptomatic;
• zgomotele cardiace sunt modificate;
• apar în anumite afecțiuni cardiace (stenoză mitrală, insuficiență mitrală, stenoză și insuficiență tricuspidiană, insuficienţă şi stenoză pulmonară, tetralogia Fallot, etc.).

Dacă suflul cardiac este patologic, sunt necesare investigații suplimentare, precum: ECG, radiografie pulmonară, ecografie cardiacă, cateterism cardiac.

Prevenție

Persoanele cu suflu sistolic duc o viață normală, atât timp cât se cunoaște cauza problemei, pacientul face controale medicale periodice și respectă tratamentul și indicațiile medicului. Se recomandă un stil de viață activ și evitarea excesului de alimente nesănătoase care afectează sănătatea inimii.

De asemenea, în cazul adultului cu suflu sistolic, se recomandă limitarea consumului de alcool și renunțarea la fumat. Pacienţii pot face sport și este indicat să fie activi. Cu toate acestea, de cele mai multe ori nu este recomandată practicarea unui sport de performanță, dar acest lucru depinde de fiecare situație în parte și de indicațiile medicului.

În cazul copilului, acesta va avea nevoie de controale medicale periodice şi de respectarea indicațiilor medicale. Copilului nu îi trebuie îngrădită libertatea și nu trebuie izolat sau supraprotejat de părinți. Acest efect este numit conștientizare exagerată a bolii şi poate duce la izolarea copilului tocmai în etapa în care are nevoie să formeze legături și prietenii, iar izolarea poate avea repercusiuni grave asupra dezvoltării sale ca tânăr și adult.