Tuse convulsivă

Cauze

Tusea convulsivă este cauzată de bacteria Bordetella pertussis, care se transmite de la o persoană la alta prin picăturile de salivă eliminate în timpul tusei. Odată ce bacteria ajunge în tractul respirator, ea eliberează toxine care provoacă inflamarea căilor respiratorii, ceea ce duce la tusea severă caracteristică acestei boli.

Simptome

Tusea convulsivă evoluează în mai multe etape, fiecare având simptome caracteristice. Simptomele tusei convulsive pot varia în funcție de vârstă și de stadiul bolii dar, în general, pot fi împărțite în trei faze: 

1. Faza catarală (primele 1-2 săptămâni)

Această fază inițială seamănă cu o răceală obișnuită și este adesea neglijată deoarece simptomele sunt ușoare și nespecifice:

• rinoree (secreții nazale apoase);
• tuse seacă și iritativă, care se agravează treptat;
• febră ușoară sau absența febrei;
• lăcrimare excesivă și ochi roșii.

2. Faza paroxistică (2-6 săptămâni)

Aceasta este faza în care apar simptomele tipice și severe ale tusei convulsive:

• Accese severe de tuse: tusea apare în crize (paroxisme) frecvente, intense și repetitive. Episoadele de tuse pot dura câteva minute și sunt adesea atât de puternice încât pot provoca vărsături sau epuizare;
• Inspir zgomotos (stridor): după un acces de tuse, persoana poate inspira cu un sunet caracteristic, din cauza constricției căilor respiratorii;
• Cianoză: din cauza dificultății în respirație în timpul acceselor de tuse, pielea poate deveni albăstruie, mai ales în jurul buzelor și unghiilor;
• Oboseală extremă: după episoadele de tuse, persoana poate fi foarte obosită și poate avea dificultăți în a respira normal;
• Vărsături: accesele de tuse severă pot declanșa reflexul de vomă.

3. Faza de convalescență (3-12 săptămâni sau mai mult)

În această fază, simptomele încep să se amelioreze treptat, dar tusea poate persista mult timp:

• Tuse persistentă: deși accesele de tuse devin mai rare și mai puțin severe, acestea pot continua să apară timp de săptămâni sau chiar luni;
• Recuperare lentă: starea generală a pacientului se îmbunătățește dar tusea poate reveni în cazul unei infecții respiratorii ulterioare.

La sugari, tusea convulsivă poate fi deosebit de periculoasă și poate să nu se manifeste prin tusea tipică. În schimb, aceștia pot prezenta:

• apnee: pauze în respirație care pot fi periculoase;
• cianoză: pielea poate deveni albăstruie din cauza lipsei de oxigen;
• dificultăți de alimentație: sugarii pot avea dificultăți în a se hrăni din cauza tusei sau a dificultății în respirație.

Tratament

Tratamentul pentru tusea convulsivă include, de obicei, antibiotice pentru a elimina bacteria și pentru a reduce contagiozitatea bolii. Este important ca tratamentul să fie inițiat cât mai devreme, pentru a preveni complicațiile.

În cazurile severe poate fi necesară spitalizarea, în special pentru sugarii mici.

Terapie antibiotică

Antibioticele sunt esențiale în gestionarea bolii, în special dacă sunt administrate în fazele incipiente și după analize tuse convulsivă care confirmă boala. Cele mai frecvent utilizate sunt:

• Macrolidele - eficiente în eliminarea bacteriei și reducerea contagiozității.
• Co-trimoxazol - o alternativă la macrolide, utilizată în caz de intoleranță sau contraindicații.

Dacă este început în perioada catarală a tusei convulsive tratamentul poate limita severitatea bolii și durata simptomelor. La pacienții care ajung în faza paroxistică, antibioticele nu reduc intensitatea tusei, dar scad riscul de transmitere.

Terapie simptomatică și suportivă

Odată ce știi ce este tusea convulsivă, știi și că accesele de tuse sunt cele mai periculoase și mai deranjante aspecte ale bolii. Deoarece antibioticele nu ameliorează crizele de tuse, tratamentul simptomatic este esențial:

• Oxigenoterapie - în cazurile severe, în special la sugari, pentru a preveni hipoxia.
• Bronhodilatatoare - uneori utilizate pentru a reduce inflamația căilor respiratorii, deși eficiența lor este variabilă.
• Corticosteroizi - în situații grave, pentru a diminua edemul căilor respiratorii.
• Hidratare corespunzătoare - necesară pentru a evita deshidratarea cauzată de episoadele de tuse prelungite.
• Evitarea iritanților - fumul de țigară, aerul uscat sau alergenii pot agrava simptomele.

Spitalizarea în cazurile severe

Spitalizarea este necesară în următoarele situații:

• Sugari sub 6 luni, care prezintă risc ridicat de complicații.
• Episoade severe de apnee, cianoză sau dificultăți respiratorii.
• Deshidratare severă cauzată de vărsături repetate.
• Superinfecții bacteriene secundare, cum ar fi pneumonia.

Tratamentul tusei convulsive la adulți

În cazul tusei convulsive la adulți, simptomele pot fi atenuate, dar boala rămâne periculoasă prin riscul de transmitere la copii sau persoane vulnerabile. Tratamentul se axează pe administrarea antibioticelor și măsuri de protecție, precum izolarea pentru a preveni răspândirea bolii.

Complicații

Complicațiile tusei convulsive pot fi:

• Mecanice - datorate creșterii bruște și accentuării presiunii intracraniene, intratoracice și intraabdominale în timpul acceselor de tuse, determinând hemoragii (intracerebrale, conjunctivale, pulmonare, nazale), prolaps rectal, hernie ombilicală, pneumotorax, emfizem subcutanat sau mediastinal;
• Respiratorii (bronhopatii acute, tulburări de ventilație, tulburări funționale respiratorii);
• Complicații ale sistemului nervos (encefalită);
• Complicații în sfera ORL (otită medie, sinuzită).

Complicații frecvente la sugari și copii mici

Sugarii sub 6 luni sunt categoria cea mai vulnerabilă, iar complicațiile pot fi amenințătoare de viață. Printre cele mai grave se numără:

Pneumonia

• Este cea mai frecventă complicație și principala cauză de mortalitate la copiii mici cu tuse convulsivă.
• Infecția cu Bordetella pertussis poate duce la inflamația severă a plămânilor sau poate favoriza suprainfecțiile bacteriene (cu Streptococcus pneumoniae sau Haemophilus influenzae).
• Simptomele includ febră înaltă, dificultăți respiratorii, cianoză și insuficiență respiratorie.

Apneea și hipoxia cerebrală

• Sugarii pot prezenta episoade de apnee prelungită (oprire temporară a respirației) în timpul crizelor de tuse.
• Lipsa oxigenului poate provoca hipoxie cerebrală, afectând dezvoltarea neurologică și crescând riscul de leziuni permanente ale creierului.

Convulsii și encefalopatie

• Episoadele prelungite de hipoxie pot determina convulsii și, în cazuri severe, encefalopatie post-infecțioasă.
• Aceste complicații sunt rare, dar pot duce la deficite neurologice permanente sau chiar deces.

Deshidratarea și malnutriția

• Crizele de tuse severe pot provoca vărsături repetate, ducând la deshidratare și malnutriție, mai ales la sugari.
• În unele cazuri, este necesară hidratarea intravenoasă și alimentația asistată.

Complicații la adulți și adolescenți

Deși tusea convulsivă la adulți este, în general, mai puțin severă decât la copii, poate duce la complicații debilitante, mai ales la persoanele cu afecțiuni preexistente, cum ar fi bolile pulmonare cronice sau bolile cardiovasculare.

Fracturi costale și leziuni musculare

• Episoadele intense de tuse pot provoca fracturi ale coastelor, mai ales la vârstnici și persoane cu osteoporoză.
• De asemenea, pot apărea hernia abdominală și rupturi musculare din cauza presiunii crescute în timpul acceselor de tuse.

Hemoragii și leziuni vasculare

• Presiunea exercitată în timpul crizelor de tuse poate duce la hemoragii subconjunctivale (vase de sânge sparte la nivelul ochilor), epistaxis (sângerări nazale) sau chiar hemoragii cerebrale în cazuri extreme.
• Pacienții hipertensivi sunt mai predispuși la aceste complicații.

Incontinență urinară

• La unele persoane, tusea severă poate slăbi musculatura pelviană, provocând incontinență urinară temporară, mai ales la femeile aflate la menopauză.

Complicații pe termen lung și efecte reziduale

La unele persoane, tusea convulsivă poate avea efecte persistente chiar și după eliminarea infecției.

Sindromul de tuse cronică

• Tusea poate persista timp de până la 3 luni după vindecare, fenomen cunoscut sub numele de “tusea de 100 de zile”.
• Este cauzată de hiperreactivitatea căilor respiratorii, asemănătoare cu cea din astm.

Astm și bronșită cronică

• Unele studii sugerează că pacienții care au avut tuse convulsivă pot dezvolta astm sau bronșită cronică mai târziu în viață.
• Acest risc este mai mare la persoanele cu predispoziție genetică pentru boli pulmonare.

Oboseală cronică și impact psihologic

• Accesele prelungite de tuse afectează calitatea somnului și pot duce la epuizare fizică și psihică.
• La unii pacienți, boala poate cauza anxietate sau depresie din cauza durerilor și disconfortului persistent.

Autor

Dr. Gabriela Lazurca