Wheezingul la copii: cauze, simptome, tratament

Despre wheezingul la copii

Wheezingul este un sunet muzical, șuierător, care apare predominant în expir și este audibil mai bine în preajma bolnavului decât cu stetoscopul pe toracele copilului. Acesta este cauzat de limitarea fluxului de aer datorat reducerii calibrului căilor respiratorii.

Incidența wheezingului este foarte crescută la vârstele mici. Până la 25-30% dintre sugari (copii cu vârsta mai mică de 1 an) au un episod de wheezing, respectiv 50% dintre copii prezintă cel puțin un episod de wheezing înainte de împlinirea vârstei de 6 ani.

La copii, wheezing-ul poate fi sever și poate determina o calitate a vieții scăzută, cu necesitatea repetată de a apela la serviciile medicale. Există numeroase cauze ale apariției wheezingului, atât factori moșteniți cât și cei dobândiți, însă cea mai frecventă cauză de wheezing acut/recurent (indiferent de vârsta de debut a acestuia, teren alergic prezent sau nu, factorii precipitanți ai apariției, frecventa wheezingului) rămâne astmul bronșic.

Un număr mare de părinți ai copiilor care experimentează cel puțin un episod de wheezing se întreabă dacă există riscul de astm bronșic ulterior. În încercarea de a răspunde la această întrebare s-au identificat 3 fenotipuri de wheezing, însă relația dintre acestea și eventualitatea astmului bronșic rămâne totuși neclară. Aceste 3 fenotipuri sunt:

• wheezingul tranzitoriu (simptomele dispar până la vârsta de 6 ani): cel puțin un episod de wheezing în cadrul unei infecții de căi aeriene inferioare până la vârsta de 3 ani, fără apariția ulterioară a wheezingului;
• wheezingul persistent (simptomele persistă și după vârsta de 6 ani): mai multe episoade de wheezing până la vârsta de 3 ani, cu persistența acestora și la 6 ani;
• wheezingul cu debut tardiv: simptomele apar după vârsta de 3 ani și sunt persistente.

Diagnostic

Evaluarea copilului cu wheezing recurent ne ajută să clarificăm anumite aspecte:

• ne asigură că motivul prezentării la medic este într-adevăr wheezingul, întrucât părintele poate face confuzie între wheezing și respirația zgomotoasă de alte cauze (datorită obstrucției nazale, de exemplu); foarte folositoare sunt înregistrările momentelor de acest fel;
• vârsta la care apare (vârsta mică orientează către anomalii structurale, infecții sau aspirația de corp străin);
• viteza cu care se instalează wheezingul și caracterul acestuia (intermitent/persistent) - în cazul în care debutul este brusc și wheezingul este persistent, probabil cauza acestuia este aspirația de corp străin; când apariția este progresivă și caracterul este persistent, ne putem orienta către mase compresive ce cresc treptat în dimensiuni;
• asocierea cu infecțiile respiratorii este frecventă în primii ani de viață - copilul prezintă rinoree, obstrucție nazala, ulterior wheezing, respirație dificilă; aceste simptome răspund în oarecare măsură la bronhodilatatoare și cortizon (tratamentul pentru astm); jumătate din acești copii vor prezenta wheezing recurent cu ocazia următoarelor infecții virale, majoritatea înregistrând dispariția wheezingului până la vârstă de 3 ani, în timp ce o mică parte din ei vor dezvolta astm bronșic;
• asocierea cu tusea este foarte frecventă și poate fi determinată atât de astm, cât și de celelalte cauze (aspirație de corp străin, anomalii structurale, mase compresive);
• simptome sugestive pentru astm bronșic: wheezing intermitent declanșat de „triggeri” obișnuiți (infecții virale, alergeni, efort fizic, anotimp rece), istoric personal/familial de atopie, răspuns bun la medicația pentru tratamentul astmului;
• simptome ce pledează pentru alte cauze decât astmul bronșic - răspuns mediocru la medicația pentru astm, debut în perioada neonatală ce orientează către anomalii structurale, wheezing asociat cu mesele în cazul refluxului gastro-esofagian sau cu anamneză pozitivă pentru aspirație de corp străin (chiar dacă simptomatologia este la distanță), wheezing fără tuse (în caz de compresie mecanică), wheezing variabil cu poziția (în traheomalacie/bronhomalacie), greutate mică asociată cu infecții în sfera ORL, diaree (în fibroză chistică și imunodeficiențe).

Analize de laborator și investigații:

• hemograma pentru depistarea eozinofiliei (apare în alergii, parazitoze), numărului crescut de leucocite (globule albe) din infecții;
• sindrom inflamator prezent în infecții;
• IgE cu valori crescute la pacienții cu alergii;
• testul sudorii pentru diagnosticul fibrozei chistice, teste specifice pentru imunodeficiențe;
• Rx pulmonar: necesară la primul episod de wheezing de cauză aparent necunoscută, precum și la cei cu wheezing persistent fără răspuns la tratament;
• testele funcționale pulmonare: necesare pentru evaluarea obstrucției căilor aeriene, gradului acesteia și răspunsului la bronhodilatatoare;
• bronhoscopie pentru suspiciunea de aspirație de corp străin, traheomalacie;

Monitorizarea timp de 24 de ore a Ph-ului esofagian este folosită la copiii cu vârsta sub 2 ani cu wheezing și tuse nocturnă sau tuse după mese, mai ales dacă nu răspund la tratament specific pentru astm. Răspunsul la bronhodilatatoare și corticoizi (inhalatori sau sistemici) poate fi folosit ca probă diagnostică la pacienții suspecți de astm bronșic.