Despre adenomioză
Adenomioza este o afecțiune ginecologică care este caracterizată de faptul că țesutul endometrial (mucoasa uterului) creşte în peretele muscular al uterului. Acest lucru poate face ca uterul să se mărească, să devină sensibil și poate genera sângerări menstruale abundente sau prelungite, precum și dureri pelvine. Țesutul endometrial căptușește, de obicei, interiorul uterului, iar partea lui superficială este eliminată în timpul menstruației.
Adenomioza este uneori confundată cu endometrioza abdominală din cauza suprapunerii simptomelor și a dificultății în diagnosticarea lor, adenomioza reprezentând endometrioza corpului uterin.
Cauze
Cauza exactă a uterului mărit nu este pe deplin înțeleasă, dar mai mulți factori pot contribui la dezvoltarea acestei afecţiuni:
- influențe hormonale - se crede că dezechilibrele hormonale, în special un exces de estrogen în comparație cu progesteronul, joacă un rol semnificativ în dezvoltarea adenomiozei; estrogenul favorizează creșterea țesutului endometrial, ceea ce poate duce la infiltrarea acestuia în miometru (peretele muscular al uterului);
- nașterea - adenomioza este mai frecventă la femeile care au avut copii, în special la cele care au avut sarcini multiple; întinderea și slăbirea pereților uterini în timpul nașterii pot crește probabilitatea ca țesutul endometrial să invadeze miometrul;
- intervenții chirurgicale uterine anterioare - operațiile uterine anterioare, cum ar fi operațiile de cezariană sau operațiile de îndepărtare a fibroamelor, chiuretajele uterine pot crește, de asemenea, riscul de a dezvolta adenomioză; aceste proceduri pot perturba arhitectura normală a peretelui uterin, facilitând potențial infiltrarea țesutului endometrial;
- inflamație - inflamația cronică din interiorul uterului poate contribui la dezvoltarea adenomiozei; procesele inflamatorii ar putea duce la ruperea barierei dintre mucoasa endometrială și miometru, permițând țesutului endometrial să pătrundă în straturile musculare ale uterului.
Factori de risc
În plus față de cauzele potențiale ale adenomiozei, mai mulți factori de risc pot crește probabilitatea ca o persoană să dezvolte această afecțiune:
- vârsta - adenomioza afectează cel mai frecvent femeile la sfârșitul vârstei de 30 ani până la începutul vârstei de 50 ani, în special pe cele de 40 de ani; deși poate apărea la orice vârstă, riscul tinde să crească odată cu vârsta;
- antecedente familiale - adenomioza tinde să se întâlnească în antecedentele familiale, sugerând o potențială componentă genetică a afecțiunii; persoanele cu antecedente familiale de adenomioză pot avea un risc mai mare de a dezvolta ele însele această afecțiune;
- istoricul menstrual - factorii legați de istoricul menstrual, cum ar fi debutul precoce al menstruației sau sângerările menstruale abundente, pot fi, de asemenea, asociați cu un risc crescut de adenomioză.
Simptome
Simptomele adenomiozei pot varia de la o persoană la alta și pot fi de la ușoare la severe:
- nereguli menstruale - adenomioza cauzează adesea sângerări menstruale abundente sau prelungite (menoragie); femeile cu adenomioză pot avea, de asemenea, cicluri menstruale neregulate;
- durere pelvină - este un simptom caracteristic al adenomiozei; durerea este, de obicei, surdă și dureroasă și poate fi constantă sau intermitentă; severitatea durerii pelviene poate varia, de la disconfort ușor la durere debilitantă; durerea se poate înrăutăți în timpul menstruației sau în timpul actului sexual (dispareunie);
- crampe menstruale - femeile cu adenomioză se confruntă adesea cu crampe menstruale severe (dismenoree) care, odată cu avansarea vârstei, nu mai sunt ameliorate în mod adecvat de analgezice;
- presiune sau disconfort pelvin - adenomioza poate provoca o senzație de presiune sau de plenitudine în zona pelvină; unele femei pot prezenta, de asemenea, disconfort sau durere în partea inferioară a abdomenului sau a pelvisului;
- simptome urinare - în unele cazuri, adenomioza poate provoca simptome urinare, cum ar fi o frecvență crescută a urinării, disurie sau dificultăți în golirea completă a vezicii urinare;
- simptome gastrointestinale - adenomioza poate provoca ocazional simptome gastrointestinale, cum ar fi balonare, constipație sau diaree, în special dacă afecțiunea duce la presiune asupra organelor din apropiere.
Diagnosticare
Adenomioza este diagnosticată, de obicei, de un medic ginecolog. Diagnosticul implică o combinație de revizuire a istoricului medical, examinare fizică și teste:
- revizuirea istoricului medical - medicul vă va întreba despre istoricul medical, inclusiv despre simptome, modelele ciclului menstrual și orice afecțiuni medicale sau intervenții chirurgicale anterioare relevante; furnizarea de informații detaliate despre simptome, cum ar fi severitatea și durata durerii pelvine și a neregulilor menstruale, poate ajuta la orientarea procesului de diagnosticare;
- examinarea fizică - medicul poate efectua un examen pelvin pentru a evalua dimensiunea, forma și consistența uterului; în unele cazuri, un uter mărit sau sensibil poate ridica suspiciunea de adenomioză; cu toate acestea, este important să rețineți că un examen pelvin nu este suficient pentru a confirma un diagnostic de adenomioză;
- ecografie transvaginală - este adesea testul imagistic de primă linie utilizat pentru a evalua uterul pentru adenomioză; în timpul unei ecografii transvaginale, o sondă cu ultrasunete este introdusă în vagin pentru a obține imagini detaliate ale organelor pelvine; adenomioza poate apărea ca îngroșare a pereților uterini, neregularități în mucoasa uterină sau prezența unor spații chistice în interiorul miometrului;
- imagistica prin rezonanță magnetică - poate fi recomandată dacă rezultatele ecografiei transvaginale nu sunt concludente sau dacă sunt necesare detalii imagistice suplimentare; RMN poate oferi imagini mai detaliate ale uterului și este deosebit de utilă pentru a evalua amploarea și severitatea adenomiozei; de asemenea, poate ajuta la diferențierea adenomiozei de alte afecțiuni, cum ar fi fibroamele sau polipii endometriali;
- biopsie - în unele cazuri, se poate recomanda o biopsie a mucoasei uterine (biopsie endometrială) pentru a confirma diagnosticul de adenomioză; cu toate acestea, biopsiile nu sunt întotdeauna necesare pentru diagnostic și nu sunt efectuate în mod obișnuit; biopsiile pot fi efectuate mai frecvent dacă există incertitudine cu privire la diagnostic sau dacă trebuie excluse alte afecțiuni uterine;
- alte teste - în funcție de simptomele și istoricul medical, medicul poate solicita teste sau investigații suplimentare, pentru a evalua alte cauze posibile ale durerii pelvine sau ale sângerării uterine anormale; aceste teste pot include analize de sânge pentru a evalua nivelurile de hormoni, histeroscopie (procedură de examinare a interiorului uterului cu ajutorul unui instrument subțire și luminat) sau studii imagistice suplimentare.
Tratament
Tratamentul adenomiozei depinde de diverși factori, inclusiv de gravitatea simptomelor, de amploarea afecțiunii, de dorința de fertilitate viitoare și de starea generală de sănătate. Opțiunile de tratament pentru adenomioză au ca scop ameliorarea simptomelor, reducerea sângerărilor menstruale și îmbunătățirea calității vieții. Iată câteva abordări de tratament utilizate în mod obișnuit pentru adenomioză:
- medicamente pentru ameliorarea durerii - medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) pot ajuta la ameliorarea durerii pelvine și a crampelor menstruale asociate cu adenomioza; în cazul unor dureri mai puternice, pot fi prescrise analgezice;
- pilule contraceptive - contraceptivele orale care conțin estrogen și progesteron pot ajuta la reglarea ciclurilor menstruale, la reducerea sângerărilor menstruale și la ameliorarea simptomelor, cum ar fi durerile pelvine;
- dispozitiv intrauterin hormonal - poate ajuta la reducerea sângerărilor menstruale și a durerilor pelvine asociate cu adenomioza;
- agoniști ai hormonului de eliberare a gonadotropinei - aceste medicamente acționează prin suprimarea funcției ovariene, reducând astfel nivelul de estrogen din organism; ei pot ameliora temporar simptomele adenomiozei, dar sunt utilizați de obicei pentru gestionarea pe termen scurt din cauza efectelor secundare potențiale și a preocupărilor legate de sănătatea oaselor, în cazul utilizării pe termen lung;
- embolizarea arterei uterine - este o procedură minim invazivă efectuată de un radiolog intervenționist; în timpul acesteia, particule mici sunt injectate în arterele care alimentează uterul cu sânge, blocând fluxul sanguin către zonele afectate de adenomioză și ducând la diminuarea țesutului adenomiotic;
- ablația endometrială - este o procedură care presupune distrugerea mucoasei uterine (endometrul) cu ajutorul căldurii, congelării sau al altor surse de energie; în timp ce ablația endometrială poate reduce în mod eficient sângerările menstruale și durerile pelvine la unele femei cu adenomioză, ea este, de obicei, recomandată femeilor care au planificarea familială încheiată;
- histerectomia - îndepărtarea chirurgicală a uterului este considerată un tratament definitiv pentru adenomioză; histerectomia poate asigura rezolvarea completă a simptomelor, dar este rezervată de obicei femeilor care au terminat de procreat sau pentru care alte opțiuni de tratament au fost ineficiente sau nu au fost tolerate;
- modificări ale stilului de viață - unele femei găsesc o ameliorare a simptomelor adenomiozei prin adoptarea anumitor modificări ale stilului de viață, cum ar fi exerciții fizice regulate, tehnici de reducere a stresului și modificări ale regimului alimentar.
Complicații
În timp ce adenomioza în sine nu pune viaţa în pericol, aceasta poate duce la mai multe complicații care pot afecta calitatea vieții și sănătatea generală a femeii:
- durere pelvină cronică - adenomioza poate provoca dureri pelvine persistente, care pot fi severe și debilitante pentru unele femei; durerea cronică poate avea un impact semnificativ asupra activităților zilnice, muncii și bunăstării generale;
- sângerări menstruale abundente - adenomioza uterină are adesea ca rezultat sângerări menstruale abundente sau prelungite, ceea ce duce la anemie (o afecțiune caracterizată de un număr scăzut de globule roșii) în unele cazuri; anemia poate provoca simptome precum oboseală, slăbiciune și dificultăți de respirație;
- dismenoree - crampele menstruale severe sunt frecvente la femeile cu adenomioză; aceste crampe pot fi intense și pot să nu răspundă bine la analgezice, afectând capacitatea femeii de a funcționa în timpul perioadei menstruale;
- impactul asupra fertilității - deși adenomioza nu provoacă întotdeauna infertilitate, poate afecta fertilitatea la unele femei; ea poate interfera cu implantarea embrionului în uter sau poate duce la inflamații și cicatrici care afectează trompele uterine sau ovarele; în plus, tratamentele pentru adenomioză, cum ar fi terapiile hormonale sau intervențiile chirurgicale, pot avea un impact asupra fertilității;
- stres emoțional - traiul cu dureri cronice, sângerări menstruale abundente sau preocupări legate de fertilitate poate avea un impact asupra bunăstării emoționale a unei femei; adenomioza poate duce la anxietate, depresie, stres sau sentimente de izolare, în special dacă simptomele sunt severe sau dacă opțiunile de tratament sunt limitate;
- complicații ale tratamentului - unele tratamente pentru adenomioză, cum ar fi terapiile hormonale sau intervențiile chirurgicale, pot fi asociate cu potențiale efecte secundare sau complicații; de exemplu, terapiile hormonale pot provoca efecte adverse, cum ar fi creșterea în greutate, modificări ale dispoziției sau nereguli menstruale, în timp ce intervențiile chirurgicale, cum ar fi histerectomia, comportă riscuri precum infecții, sângerări sau leziuni ale organelor din jur;
- impactul asupra sănătății sexuale - durerea pelvină și disconfortul asociat cu adenomioza pot interfera cu activitatea sexuală și intimitatea, ducând la stres în relații sau disfuncții sexuale.
Prevenție
În prezent nu există nicio modalitate cunoscută de a preveni complet adenomioza. Cu toate acestea, există unele strategii care pot ajuta la reducerea riscului sau a severității simptomelor adenomiozei:
- mențineți o greutate sănătoasă - obezitatea și excesul de grăsime corporală pot duce la dezechilibre hormonale, care pot contribui la dezvoltarea sau exacerbarea adenomiozei; menținerea unei greutăți sănătoase printr-o dietă echilibrată și exerciții fizice regulate poate ajuta la reglarea nivelurilor hormonale și la reducerea riscului de adenomioză;
- limitați expunerea la substanțe asemănătoare estrogenilor - unele substanțe chimice din mediul înconjurător, cum ar fi cele care perturbă sistemul endocrin şi care se găsesc în anumite materiale plastice, pesticide și produse cosmetice, pot imita estrogenul în organism și pot perturba echilibrul hormonal; limitarea expunerii la aceste substanțe, cum ar fi alegerea alimentelor organice și utilizarea de produse de îngrijire personală naturale, fără chimicale, poate ajuta la reducerea riscului de adenomioză;
- gestionați dezechilibrele hormonale - se crede că dezechilibrele hormonale, în special un exces de estrogen în comparație cu progesteronul, joacă un rol în dezvoltarea adenomiozei; femeile cu tulburări hormonale, cum ar fi sindromul ovarelor polichistice sau tulburări tiroidiene, pot prezenta un risc crescut de adenomioză; gestionarea dezechilibrelor hormonale subiacente prin medicamente sau modificări ale stilului de viață poate ajuta la reducerea riscului sau a severității adenomiozei;
- minimizați traumatismul uterin - operațiile uterine anterioare, cum ar fi operațiile de cezariană, chiuretajele sau operațiile de îndepărtare a fibroamelor pot crește riscul de adenomioză; în timp ce unele intervenții chirurgicale sunt necesare din motive medicale, minimizarea traumatismelor uterine inutile poate ajuta la reducerea riscului de adenomioză;
- controale medicale regulate - examinările de rutină pot ajuta la depistarea precoce a adenomiozei și pot facilita gestionarea la timp a simptomelor; femeile care se confruntă cu simptome precum sângerări menstruale abundente, dureri pelviene sau nereguli menstruale ar trebui să solicite o evaluare medicală promptă.
În timp ce aceste strategii pot ajuta la reducerea riscului sau a severității simptomelor adenomiozei, este important de reținut că adenomioza se poate dezvolta în continuare la femeile care urmează aceste recomandări. Dacă aveți preocupări cu privire la adenomioză sau vă confruntați cu simptome sugestive pentru această afecțiune, este esențial să consultați un specialist pentru o evaluare și un management adecvat.
Bibliografie
- Kallen, Amanda. “Adenomyosis: Symptoms, Causes, and Treatment.” Www.medicalnewstoday.com, 23 Mar. 2018, www.medicalnewstoday.com/articles/321296
- Moore, Kristeen. “Adenomyosis.” Healthline, Healthline Media, 30 June 2015, www.healthline.com/health/adenomyosis
- Ely, Lisa Kirsten. “Adenomyosis: Practice Essentials, Pathophysiology, Etiology.” EMedicine, 31 Aug. 2023, emedicine.medscape.com/article/2500101-overview?form=fpf
- Chernofsky, Mildred R. “Adenomyosis.” Www.hopkinsmedicine.org, 30 June 2022, www.hopkinsmedicine.org/health/conditions-and-diseases/adenomyosis
- Byrd, Florence. “Adenomyosis: Symptoms, Causes, and Treatments.” WebMD, 12 Dec. 2022, www.webmd.com/women/adenomyosis-symptoms-causes-treatments
- “Adenomyosis.” Nhs.uk, 21 July 2023, www.nhs.uk/conditions/adenomyosis/
- “Adenomyosis: Symptoms, Causes, Tests and Treatments.” Cleveland Clinic, 30 Jan. 2023, my.clevelandclinic.org/health/diseases/14167-adenomyosis
Alte afecțiuni similare
Adenocarcinom
Adenocarcinomul este un tip de cancer care se formează în glande, celulele care secretă diferite substanțe. Simptomele pot depinde de localizarea tumorii.Adenocarcinomul...
Vezi detalii
Adenom de prostată
Hiperplazia benignă de prostată sau adenomul de prostată, este cea mai frecventă tumoră benignă la bărbați, cu o incidență strâns legată de vârstă. Studiile realizate...
Vezi detalii
Adenom hipofizar
Adenomul hipofizar este o tumoră benignă (necanceroasă), care apare la nivelul glandei hipofize. Este o afecțiune destul de frecventă, la aproximativ 10% dintre...
Vezi detalii
Afazie
Afazia și disfazia reprezintă simptome neurologice care descriu o tulburare de limbaj din seria disfuncțiilor corticale cerebrale (ale scoarței creierului). Limbajul...
Vezi detalii
Agnozie
Agnozia reprezinta inabilitatea de a identifica un obiect cu ajutorul unuia sau mai multor simturi. Agnoziile sunt rare. Ele sunt rezultatul deteliorarii (de exemplu...
Vezi detalii
Albinism
Albinismul este o afecțiune caracterizată prin prezenţa redusă sau lipsa completă a pigmentului de melanină (compusul care creează culoarea corpului), în ochi, piele sau...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.