medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Alergia la praf

Alergia la praf

Descoperă informații utile despre alergia la praf: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre alergia la praf

Alergia la praf este o reacție imunologică declanșată de acarieni, particule organice și alte substanțe din praful casnic. Acarienii sunt principala cauză, iar alergenii provin din excrementele și corpurile acestora.

Simptomele includ rinoree, strănut, congestie nazală, mâncărimi oculare și, în cazuri severe, exacerbarea astmului bronșic.

Prevenția constă în reducerea expunerii prin utilizarea saltelelor și pernelor hipoalergenice, aspirarea frecventă cu filtre HEPA și menținerea unei umidități sub 50%.

Tratamentul implică antihistaminice, corticosteroizi nazali și, în cazuri grave, imunoterapie alergen-specifică.

Barbat care prezinta simptome de alergie la praf

Cauze

Alergia la praf este cauzată de expunerea la particule și alergeni prezenți în praful casnic. Principalele cauze includ:

  • Acarienii de praf: microorganisme invizibile cu ochiul liber, ale căror excremente și fragmente corporale conțin proteine alergenice ce declanșează reacții imunologice;
  • Particule organice: fragmente de piele umană și animală (mătreață), care servesc drept hrană pentru acarieni;
  • Mucegaiurile: sporii de mucegai prezenți în medii umede pot contribui la sensibilizarea alergică;
  • Polenul și particulele exterioare: pot fi aduse în locuințe și amestecate cu praful casnic;
  • Părul și saliva animalelor de companie: conțin proteine alergenice care pot rămâne suspendate în praf;
  • Produsele chimice din praf: substanțe chimice din produse de curățenie sau mobilier pot irita căile respiratorii și agrava simptomele alergice.

Factori de risc

Există mai mulți factori de risc implicați în dezvoltarea alergiei la praf:

  • factori genetici și predispoziția atopică - studiile arată că dacă unul dintre părinți are o afecțiune alergică, riscul copilului de a moșteni această sensibilitate este de aproximativ 30-50%, iar dacă ambii părinți sunt afectați, riscul crește la 60-80%;
  • expunerea prelungită la alergeni - este un factor determinant în sensibilizarea sistemului imunitar;
  • variații în funcția sistemului imun - persoanele cu un profil imunologic Th2-predominant au un risc mai mare de a dezvolta reacții alergice;
  • factori de mediu și stil de viață - contactul în copilăria timpurie cu acarieni poate influența maturizarea sistemului imun, fie favorizând toleranța, fie inducând sensibilizare;
  • fumatul activ și pasiv - fumul de țigară crește permeabilitatea mucoasei respiratorii și facilitează pătrunderea alergenilor, amplificând inflamația locală;
  • poluarea aerului - particulele fine din aerul urban contribuie la deteriorarea epiteliului respirator și pot acționa ca adjuvanți pentru reacțiile alergice.

Simptome

Alergia la praf provoacă simptome care afectează în principal căile respiratorii și ochii, iar severitatea lor variază în funcție de sensibilitatea persoanei:

  • Simptome nazale (rinite alergice):
    • congestie nazală;
    • rinoree (secreții nazale apoase);
    • strănut frecvent;
    • mâncărime nazală.
  • Simptome oculare (conjunctivită alergică):
  • Simptome respiratorii:
    • tuse uscată persistentă;
    • respirație șuierătoare (wheezing);
    • dificultăți respiratorii;
    • exacerbarea astmului bronșic.
  • Simptome cutanate:
  • Simptome generale:
    • oboseală cronică, cauzată de somnul afectat de congestia nazală.
Filtru de aer conditionat plin de praf, simbolizand un alergen pentru persoanele care sufera de alergie la praf

Diagnosticare

Alergia la praf este diagnosticată de un medic alergolog sau un medic specialist ORL. Diagnosticul implică o combinație de anamneză detaliată, examinare clinică și teste specifice pentru confirmarea alergiei.

Investigații și analize necesare:

  • Anamneza și examinarea clinică:
    • evaluarea istoricului de simptome: debut, severitate, asocierea cu expunerea la praf;
    • examinarea semnelor clinice, cum ar fi congestia nazală, strănutul frecvent sau conjunctivita.
  • Teste alergologice specifice:
    • teste cutanate prick: aplicarea alergenilor comuni pe piele pentru a observa reacția locală (roșeață sau edem);
    • dozarea IgE specifice: test de sânge care măsoară nivelul de anticorpi IgE împotriva alergenilor din praful casnic;
    • testul de provocare nazală: aplicarea directă a alergenilor în cavitatea nazală pentru a evalua reacția respiratorie (rar utilizat, doar în cazuri specifice).
  • Spirometrie și alte teste pulmonare:
    • evaluarea funcției pulmonare pentru a determina dacă simptomele alergice afectează căile respiratorii inferioare.
  • Teste imagistice (opțional):
    • radiografie sau tomografie computerizată (CT) a sinusurilor: indicate în cazuri de rinită cronică sau sinuzită asociată.

Tratament

Tratamentul alergiei la praf include măsuri de control al mediului, terapii medicamentoase și imunoterapie pentru reducerea simptomelor și prevenirea reacțiilor severe.

Controlul mediului

Reducerea expunerii la praf:

  • Utilizarea huselor hipoalergenice pentru saltele și perne;
  • Spălarea frecventă a lenjeriei de pat la temperaturi de peste 60°C;
  • Utilizarea unui aspirator cu filtre HEPA și ștergerea suprafețelor cu cârpe umede.

Controlul umidității:

  • Menținerea umidității sub 50% pentru a reduce populația de acarieni;
  • Eliminarea surselor de praf;
  • Îndepărtarea covoarelor, perdelelor grele și a obiectelor textile greu de curățat;
  • Limitarea accesului animalelor de companie în dormitor.

Tratament medicamentos

  • Antihistaminice: reduc pruritul, strănutul și rinoreea;
  • Corticosteroizi nazali: reduc inflamația și congestia nazală;
  • Decongestionante: utilizate pe termen scurt pentru ameliorarea congestiei;
  • Stabilizatori ai mastocitelor: cum ar fi cromoglicatul de sodiu, utilizat pentru simptome oculare și nazale;
  • Bronhodilatatoare: în cazul în care alergia afectează căile respiratorii inferioare (astm alergic).

Imunoterapia specifică (desensibilizare)

  • Implică administrarea controlată a alergenilor (injecții sau tablete sublinguale) pentru a reduce sensibilitatea organismului. Este recomandată pentru formele moderate până la severe de alergie.

Educația pacientului

  • Pacienții trebuie să fie instruiți să recunoască simptomele severe și să evite factorii declanșatori.

Complicații

Alergia la praf poate duce la complicații atunci când simptomele sunt neglijate sau când expunerea la alergenii din praf este prelungită.

Complicațiile includ:

  • Astmul bronșic alergic - expunerea continuă la acarienii de praf poate agrava inflamația căilor respiratorii, ducând la apariția astmului sau la exacerbarea simptomelor astmatice (wheezing, dificultăți respiratorii);
  • Sinuzita cronică - congestia nazală persistentă poate bloca drenajul sinusurilor, favorizând infecțiile și inflamația cronică;
  • Otita medie - inflamația cronică a căilor nazale poate afecta trompa lui Eustachio, ducând la acumularea de lichid în urechea medie și la infecții;
  • Tulburări de somn - congestia nazală cronică și dificultățile respiratorii pot provoca tulburări de somn, inclusiv apnee obstructivă de somn, care afectează calitatea vieții;
  • Impact asupra calității vieții - simptomele persistente, cum ar fi pruritul ocular, rinoreea și oboseala, pot afecta performanța la locul de muncă, școală sau activitățile zilnice;
  • Infecții respiratorii recurente - inflamația cronică a mucoaselor nazale poate slăbi mecanismele de apărare, favorizând infecțiile tractului respirator superior;
  • Dezvoltarea altor alergii - expunerea continuă la praf poate sensibiliza organismul și crește riscul apariției altor alergii, inclusiv alergii alimentare sau sezoniere.

Prevenție

Prevenția alergiei la praf se concentrează pe reducerea expunerii la alergeni. Este esențială utilizarea huselor hipoalergenice pentru saltele și perne, spălarea lenjeriei de pat la temperaturi peste 60°C și aspirarea frecventă cu aspiratoare dotate cu filtre HEPA. Menținerea umidității sub 50% previne proliferarea acarienilor și a mucegaiurilor.

Eliminarea covoarelor, perdelelor grele și a altor surse de praf din locuință contribuie semnificativ.

De asemenea, aerisirea regulată și curățarea suprafețelor cu cârpe umede sunt importante. Limitarea accesului animalelor de companie în dormitor și utilizarea purificatoarelor de aer pot reduce suplimentar riscul de reacții alergice.

Autor

Doctor Pop Anca Oana

Medic Specialist

Bibliografie

  1. Mendell, Mark J, et al. “Respiratory and Allergic Health Effects of Dampness, Mold, and Dampness-Related Agents: A Review of the Epidemiologic Evidence.” Environmental Health Perspectives, vol. 119, no. 6, 26 Jan. 2011, pp. 748-756, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21269928/, https://doi.org/10.1289/ehp.1002410
  2. WR, Thomas. “Geography of House Dust Mite Allergens.” Asian Pacific Journal of Allergy and Immunology, vol. 28, no. 4, 2016, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/21337903/
  3. Platts-Mills T;Leung DY;Schatz M. “The Role of Allergens in Asthma.” American Family Physician, vol. 76, no. 5, 2022, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/17894137/
  4. Bousquet, J., et al. “Allergic Rhinitis and Its Impact on Asthma (ARIA) 2008*.” Allergy, vol. 63, no. s86, 7 Mar. 2008, pp. 8-160, pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/18331513/, https://doi.org/10.1111/j.1398-9995.2007.01620.x

Echipa medicală - Alergologie și Diabet si Nutritie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2025 Acest site este proprietatea MedLife S.A. Toate drepturile rezervate.