Alergia la medicamente

Cauze

Alergiile la medicamente apar atunci când sistemul imun identifică un medicament sau un metabolit al acestuia ca fiind un agent străin și periculos, declanșând o reacție de apărare. Principalele cauze includ:

Predispoziția genetică

Anumiți factori genetici pot influența susceptibilitatea la reacții alergice. De exemplu, indivizii cu anumite alele HLA (Human Leukocyte Antigen) prezintă un risc mai mare de reacții la anumite medicamente.

Structura chimică a medicamentului

Medicamentele cu molecule mici pot deveni hapteni, legându-se de proteinele gazdei și formând un complex imunogen.

Metabolizarea defectuoasă a medicamentului

Un metabolism anormal poate genera metaboliți reactivi care declanșează reacții imune. Acest mecanism este implicat frecvent în reacțiile la anticonvulsivante.

Expunerea repetată

Expunerea repetată la un medicament poate sensibiliza sistemul imun, ducând la o reacție alergică la administrările ulterioare.

Afecțiuni preexistente

Bolile virale, cum ar fi infecția cu virusul Epstein-Barr sau HIV, cresc riscul de reacții alergice la anumite medicamente, cum ar fi sulfonamidele.

Interacțiuni medicamentoase

Unele combinații de medicamente pot amplifica riscul de reacții imunologice.

Simptome

Simptomele alergiilor la medicamente pot varia în funcție de mecanismul imunologic implicat și de severitatea reacției. Acestea sunt clasificate, în general, în reacții de tip imediat (mediat de IgE) și întârziat (mediat de celulele T).

Simptome ușoare până la moderate:

• Erupții cutanate: pete roșii sau maculo-papulare;
• Urticarie: leziuni cutanate pruriginoase și ridicate;
• Prurit generalizat: senzație intensă de mâncărime;
• Febră medicamentoasă: creștere izolată a temperaturii corpului.

Simptome severe:

• Angioedem: umflături la nivelul feței, buzelor, limbii sau gâtului, care pot obstrucționa căile respiratorii;
• Anafilaxie: reacție sistemică severă, caracterizată prin dificultăți respiratorii, scăderea tensiunii arteriale și risc de deces;
• Sindrom Stevens-Johnson și necroliza epidermică toxică: reacții cutanate grave cu leziuni buloase și desprinderea stratului superficial al pielii.
• Sindrom DRESS (Drug Rash with Eosinophilia and Systemic Symptoms): erupții cutanate, febră, adenopatii și afectarea organelor interne.

Simptome respiratorii:

• Rinoree, strănut, congestie nazală;
• Bronhospasm, dificultăți respiratorii;

Simptome gastro-intestinale:

• Greață, vărsături, crampe abdominale;

Simptome cardiovasculare:

• Hipotensiune arterială, tahicardie.

Tratament

Tratamentul alergiilor la medicamente variază în funcție de severitatea reacției și include măsuri imediate pentru gestionarea simptomelor, precum și măsuri pe termen lung pentru prevenirea reacțiilor viitoare.

Măsuri imediate

Primul pas esențial este întreruperea administrării medicamentului responsabil.

Tratamentul simptomatic:

• Antihistaminice: ameliorarea pruritului, urticariei și altor simptome cutanate;
• Corticosteroizi sistemici: utilizați în reacțiile moderate sau severe, cum ar fi angioedemul sau sindromul DRESS;
• Adrenalina: în caz de șoc anafilactic, adrenalina intramusculară este tratamentul de urgență. Poate fi necesară administrarea repetată;
• Suport respirator și cardiovascular: în cazurile grave, poate fi necesară ventilația mecanică sau administrarea de fluide intravenoase pentru stabilizarea tensiunii arteriale.

Măsuri pe termen lung

• Identificarea medicamentului responsabil: stabilirea clară a diagnosticului ajută la evitarea reacțiilor viitoare;
• Evitarea medicamentului: pacienții trebuie să evite medicamentul și substanțele înrudite chimic. Este utilă eliberarea unei brățări medicale sau a unui card de avertizare;
• Medicamente alternative: alegerea unui tratament alternativ sigur, de preferat după consultarea unui specialist în alergologie;
• Desensibilizarea: pentru anumite medicamente indispensabile (ex. antibiotice beta-lactamice), se poate efectua desensibilizare progresivă sub supraveghere medicală strictă.

Educația pacientului

• Pacienții trebuie să fie informați despre alergia lor și să fie instruiți să evite automedicația;
• În cazurile de risc anafilactic, se recomandă purtarea unui autoinjector cu adrenalină și învățarea utilizării acestuia.

Complicații

Alergiile la medicamente pot avea complicații severe, în funcție de intensitatea reacției și de mecanismele imunologice implicate:

• Șocul anafilactic - este cea mai gravă complicație, caracterizată prin scăderea bruscă a tensiunii arteriale, dificultăți respiratorii, edem laringian și risc de deces dacă nu este tratată prompt;
• Sindromul Stevens-Johnson (SJS) și necroliza epidermică toxică (TEN) - reacții cutanate grave care implică descuamarea pielii, leziuni buloase și afectare sistemică, inclusiv infecții secundare și insuficiență multiplă de organe;
• Sindromul DRESS (Drug Rash with Eosinophilia and Systemic Symptoms) - se caracterizează prin erupții cutanate severe, febră, adenopatii și afectarea organelor interne (ficat, rinichi, plămâni);
• Afectarea organelor interne - medicamentele pot declanșa reacții autoimune care afectează ficatul (hepatită medicamentoasă), rinichii (nefrită interstițială) sau plămânii (pneumonită interstițială);
• Infecții secundare - în cazul reacțiilor severe care implică leziuni cutanate, pacienții sunt susceptibili la infecții bacteriene și septicemie;
• Complicații psihologice - teama de reacții alergice viitoare poate duce la anxietate și evitarea tratamentelor necesare, afectând calitatea vieții pacientului;
• Rezistența la tratament - evitarea unor clase întregi de medicamente poate limita opțiunile terapeutice, în special în cazul infecțiilor severe.

Autor

Dr. Pop Anca Oana

Medic Specialist