Despre flebită și tromboflebită
Flebita este afecțiunea care presupune inflamarea unei vene, în timp ce tromboflebita se produce din cauza unuia sau mai multor cheaguri de sânge prezente într-o venă și care provoacă inflamație.
Flebita poate apărea atât în venele superficiale, de suprafață, dar și în sistemul venos profund. Poate fi rezultatul unui cheag de sânge sau a unui factor care determină iritația într-o venă, cum ar fi un cateter intravenos (perfuzie).
Tromboflebita apare de obicei în venele picioarelor, dar poate apărea, mai rar, și la nivelul brațelor sau a altor părți ale corpului. Trombul din venă provoacă durere și iritație și poate bloca fluxul de sânge.
Flebita superficială nu este o afecțiune gravă, se referă la inflamația unei vene de la suprafața pielii, dar poate determina răni ale pielii, infecții ale epidermei sau infecții ale sângelui.
Flebita venoasă profundă se referă la inflamația unei vene mai mari și profunde, în general cele de la nivelul picioarelor.
Tromboflebita afectează vasele de sânge mai mari, de obicei cele de profunzime ale picioarelor. Acest tip este mai probabil să fie cauzat de un cheag de sânge și poate avea consecințe foarte grave, pentru că cheagul de sânge se poate rupe și ajunge la plămâni. Această condiție se numește embolie pulmonară și poate pune viața în pericol.
Cauze
Cauza principală a apariției flebitei superficiale este o posibilă complicație datorată unei proceduri medicale sau chirurgicale, cum ar fi leziunea unei vene, factor care crește riscul formării unui cheag de sânge. Uneori, aceste cheaguri apar și în absența unei răni.
Tromboflebita poate fi cauzată de factori diferiți care pot determina formarea cheagurilor de sânge, cum ar fi:
- condiții genetice - mutațiile din ADN pot determina coagularea sângelui prea ușor, iar aceste mutații pot fi moștenite de la părinți;
- vene varicoase - venele îngroșate, în structură de pânză de păianjen, care apar pe picioare și reprezintă un risc deosebit de tromboflebită în această zonă;
- trauma - leziuni ale venelor sau în apropierea acestora care pot provoca inflamații ce duc la formarea cheagurilor;
- proceduri medicale și medicamente - liniile și cateterele intravenoase pot provoca cheaguri care duc la tromboflebita. Anumite tipuri de tratamente hormonale (anticonceptionale) ori medicamente pentru controlul nașterii pot crește riscul de formare a cheagurilor de sânge;
- consumul de droguri - drogurile recreative injectate sunt un factor de risc pentru tromboflebita din cauza infecțiilor cauzate de utilizarea nesigură sau necorespunzătoare;
- lipsa de mișcare - persoanele statice pe o perioadă lungă de timp, cele care lucrează la birou sau care au o circulație deficitară au un risc crescut de tromboză;
- condiții sau circumstanțe care afectează coagularea - cancerul, obezitatea, lupusul și anumite tulburări ale sângelui, precum și persoanele aflate în repaus la pat sau care au paralizie au risc mare de a dezvolta tromboflebita;
- sarcina sau naștere - crește riscul de apariție a cheagurilor de sânge;
- fumatul afectează circulaţia sângelui şi poate contribui la apariţia flebitei.
Factori de risc
Numeroși factori pot crește riscul de a dezvolta flebită, cum ar fi:
- antecedente personale sau familiale;
- tulburări de coagulare a sângelui (trombofilia cu factor V Leiden);
- terapie hormonală sau pastile contraceptive;
- perioade lungi de inactivitate după o intervenție chirurgicală;
- poziție în șezut pentru perioade lungi de timp, în timpul călătoriilor;
- anumite tipuri de cancer și tratamente pentru cancer;
- sarcină;
- supraponderabilitate sau obezitate;
- infecţii (celulită);
- fumat;
- abuz de alcool;
- vene varicoase;
- vârstă peste 60 de ani.
Factorii de risc pentru tromboflebita includ:
Simptome
Simptomele flebitei superficiale pot debuta lent, cu înroșirea și sensibilizarea unei zone de-a lungul venelor superficiale de pe piele. Deseori poate fi observată o zonă roșie lungă și subțire, deoarece inflamația urmează traseul unei vene superficiale, iar locul se simte cald, umflat și dur la pipăit. Un alt simptom poate fi senzația de arsură sau palpitație (senzatie pulsatilă) a zonei inflamate.
Simptomele sunt mai intense în poziție verticală și mai ales dimineața, la coborârea din pat. De asemenea, un simptom care poate apărea după dezvoltarea flebitei este febra ușoară.
Flebita venoasă profundă are simptome similare cu cea superficială, dar unii oameni pot avea afecțiunea și fără semne evidente. Cele mai frecvente simptome sunt durerile și umflătura apărută în unul dintre membrele inferioare. Unele persoane pot face febră dacă există și o infecție bacteriană care se suprapune. Când afecțiunea devine cronică, dacă nu a fost tratată adecvat, pe piele pot apărea ulcere.
Simptomele comune pe care le manifestă tromboflebita sunt:
- umflare - se observă rapid la venele de suprafață, dar în cazurile severe, umflarea vizibilă chiar și în venele mai profunde. Dacă există mai mult de un cheag, se pot evidenția mai multe umflături, în diferitele locații ale acelor cheaguri;
- modificări ale structurii venoase - venele se pot simți mai ferme față de normal. Condiția poate implica una sau mai multe vene, de obicei cele mai apropiate de cheag;
- durere - tromboflebita este, de obicei, o afecțiune dureroasă. Zona din jurul și deasupra cheagului se simte sensibilă și dureroasă. Durerea poate fi severă atunci când cheagurile sunt mari și se formează în vase de sânge mai mici sau dacă există cheaguri multiple.
Tromboflebita poate avea și alte simptome care nu apar întotdeauna, cum ar fi:
- schimbarea culorii în jurul zonei umflate;
- senzația de căldură în zona inflamată.
Diagnosticare
Diagnosticarea flebitei se realizează pe baza unui examen fizic și pe baza simptomelor prezente, fără a necesita teste speciale. Atunci când se suspectează existența unui cheag de sânge drept cauză a flebitei, medicul specialist va solicita realizarea unor teste amănunțite, în afara anamnezei și a examenului fizic. Aceste teste pot include:
- ultrasunete (ecografia) - pentru a detecta eventuale blocaje sau cheaguri de sânge în venele profunde ale membrului afectat;
- test de sânge D-dimer - măsoară nivelurile substanței (D-dimer) care este eliberată atunci când un cheag se rupe. Dacă testul este negativ, probabilitatea existenței unui cheag este minimă;
- venografie - radiografie cu injectarea unui colorant special într-o venă a piciorului care arată venele profunde și verifică eventuala prezență a unui cheag de sânge;
- teste imagistice - scanare RMN sau CT pentru a determina dacă un cheag de sânge este prezent în vene.
Dacă în urma testelor se identifică un cheag, medicul poate solicita prelevarea unor mostre de sânge pentru a identifica eventualele tulburări de coagulare care ar fi putut provoca acest cheag.
Diagnosticul tromboflebitei se realizează, de regulă, după prezentarea la cameră de urgență a unei unități medicale, pentru că afecțiunea este în strânsă legătură cu alte afecțiuni severe care pot pune viața în pericol.
Medicul specialist va diagnostica tromboflebita pe baza unei combinații între examenul fizic, teste imagistice și teste de laborator. Un simplu examen fizic nu este suficient pentru a diagnostica tromboflebita, mai ales că numeroase afecțiuni au simptome similare.
Testele recomandate pentru a diagnostica tromboflebita sunt:
- Teste de laborator - analizează capacitatea de coagulare a sângelui și arată semnele de infecție;
- Teste imagistice - testele care utilizează raze X (în special cu substanțe de contrast, care pot evidenția blocajele) sunt frecvent utilizate.
Tratament
Tratamentul pentru flebită constă atât în autoîngrijire la domiciliu, cât și în tratament medical. Opțiunile de tratament depind și de tipul de flebită diagnosticată, superficială sau profundă.
Tratamentul flebitei de îngrijire la domiciliu constă în:
- aplicarea de comprese calde pe zona afectată;
- poziția ridicată a picioarelor în starea de odihnă;
- administrarea medicamentelor antiinflamatoare nesteroidiene (nu sunt recomandate dacă este prescris și anticoagulant).
Măsurile de autoîngrijire pot ameliora semnificativ flebita superficială în câteva săptămâni de la diagnosticare. Dacă flebita afectează o venă profundă sau există riscul de a dezvolta tromboza venoasă profundă, medicul poate recomanda tratamente suplimentare care includ:
- anticoagulante - reduc capacitatea sângelui de a se coagula. Ajută la prevenirea dezvoltării unui cheag existent și la reducerea riscului apariției de cheaguri suplimentare;
- medicamente trombolitice - dizolvă cheagurile și sunt, de obicei, utilizate pentru cazuri mai grave de tromboză venoasă profundă (se realizează întotdeauna sub stricta supraveghere medicală);
- tratamentul varicelor - în flebita superficială recurentă în vene varicoase, medicul va recomanda tratament pentru varice. Opțiunile includ scleroterapia, tratamentul cu laser sau îndepărtarea chirurgicală a venelor varicoase;
- trombectomie - procedură efectuată dacă tromboflebita venoasă profundă este foarte extinsă și cauzează probleme semnificative cu revenirea sângelui în membrul afectat;
- filtru de venă cavă - procedură recomandată pentru riscul apariției unei embolii pulmonare care nu poate fi prevenită prin administrarea unor anticoagulante. Acest filtru nu poate împiedica formarea cheagurilor de sânge, dar poate împiedica bucăți din cheag să ajungă la plămâni.
O componentă importantă a tratamentului este minimizarea factorilor de risc pentru dezvoltarea tromboflebitei prin anumite strategii, cum ar fi:
- cunoașterea factorilor de risc înainte de orice procedură chirurgicală;
- mobilizarea rapidă și verticalizarea cât mai curând posibil, după o operație;
- evitarea stilului de viață sedentar;
- purtarea șosetelor compresive;
- întinderea picioarelor și hidratarea corespunzătoare în cazul unei călătorii de lungă durată;
- renunțarea la fumat;
- menținerea unei greutăți moderate;
- administrarea medicamentelor cu prescripție medicală.
În cazurile în care tromboflebita este cauzată de montarea liniilor venoase sau a cateterului, îndepărtarea acestora este primul pas de tratament.
Tratamentele medicamentoase pentru tromboflebită implică următoarele:
- medicamente pentru durere;
- anticoagulante;
- medicamente trombolitice;
- antibiotice.
În cazuri mai severe, intervenția chirurgicală este cea mai bună opțiune pentru tratarea tromboflebitei , în special la nivelul picioarelor. Intervenția chirurgicală poate implica una sau mai multe proceduri, cum ar fi:
- Trombectomie mecanică - presupune mici incizii care permit chirurgului să îndepărteze fizic cheagul de sânge din venă.
- Îndepărtarea venelor - mici incizii în zona afectată pentru accesarea venei deteriorate, deconectarea ei de la sistemul circulator și apoi îndepărtarea porțiunii afectate.
- Decaparea venelor - procedură de îndepărtare a venelor printr-o metodă specifică. Se introduce un fir mic pe venă până la capătul îndepărtat apoi se trage de fir, iar vena iese cu el.
- Bypass - dacă vena afectată de tromboflebită nu are flux sanguin adecvat, se prelevează o altă secțiune de vas de sânge din altă parte a corpului și se folosește pentru a crea un nou vas de ocolire, pentru a restabili fluxul sanguin.
- Scleroterapia - injectarea unei soluții speciale în vena afectată, care determină sigilarea ei.
Tratamentul tromboflebitei poate presupune și anumite proceduri care au la bază folosirea unui caterer. Aceste proceduri presupun intervenția de lărgire a unei zone mai înguste a venei afectate. De asemenea, acest tip de procedură este folosită și pentru ablații, intervenții care folosesc căldura pentru a forma în mod intenționat țesut cicatricial care va menține fluxul de sânge în afara zonelor cu probleme.
O componentă a schemei de tratament pentru tromboflebită este recomandarea de a purta articole speciale de îmbrăcăminte cu componentă de compresie. Aceste articole, cum ar fi șosete, ciorapi sau bandaje, exercită o presiune ușoară, constantă asupra anumitor părți ale corpului, presiune ce contribuie la prevenirea formării de noi cheaguri și ajută la diminuarea inflamației și a durerii.
Complicații
Flebita superficială se vindecă, de cele mai multe ori, fără efecte de durată și rar poate determina complicații.
Tromboflebita însă, poate determina complicații serioase care pot duce la situații de urgență și pun în pericol viața pacienților. Principalul risc este apariția unei tromboze venoase profunde, iar dacă există un precedent, riscul unei recidive pe viitor este cu atât mai mare.
Complicațiile pot include:
- Embolie pulmonară (cheag de sânge în plămâni).
- Sindrom post-flebetic (durere și umflare cronică a picioarelor).
Și tratamentul pentru tromboflebită poate determina complicații și efectele secundare, în special atunci când implică intervenții chirurgicale și medicație agresivă.
Prevenție
Principalul mod de prevenție a flebitei este păstarea unui stil de viață activ. Exercițiile zilnice, mersul pe jos, înotul, joggingul sau mersul pe bicicletă contribuie la păstrarea unui sistem vascular sănătos.
Trebuie evitate perioadele prelungite de stat în șezut sau culcat. Repausul la pat pentru perioade prelungite crește exponențial riscul de a dezvolta flebită și tromboflebită.
Dacă există condiții care limitează activitatea și necesită repaos prepungit, prevenția trebuie realizată prin purtarea ciorapilor compresivi.
De asemenea, îmbrăcămintea de compresie este recomandată și atunci când călătoriți pe durate mari de timp, iar mișcarea este limitată. În astfel de cazuri este necesar să vă ridicați constant și să realizați mișcări ale picioarelor. Hidratarea este și ea deosebit de importantă.
În cazul menținerii poziției culcate pe perioade lungi de timp, pentru tratament în unități medicale, prevenirea flebitei și a tromboflebitei trebuie realizată și prin schimbarea liniilor venoase, în mod constant, pentru a evita lezarea venelor.
Bibliografie
- Ames, Hana. “Comparing Phlebothrombosis and Thrombophlebitis.” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 15 Jan. 2024, www.medicalnewstoday.com/articles/phlebothrombosis-vs-thrombophlebitis
- “Thrombophlebitis: Causes, Symptoms and Treatment.” Cleveland Clinic, 22 June 2022, my.clevelandclinic.org/health/diseases/23311-thrombophlebitis
- https://www.facebook.com/WebMD. “Phlebitis.” WebMD, 31 Dec. 2006, www.webmd.com/dvt/phlebitis
Alte afecțiuni similare
Fibroza pulmonară
Fibroza pulmonară este o boală care apare atunci când țesutul pulmonar este deteriorat și cicatrizat. Acest țesut îngroșat și rigid îngreunează funcționarea corectă a...
Vezi detalii
Fistula
O fistulă este o conexiune anormală sau un pasaj care leagă două organe sau vase care nu se conectează în mod normal. Acestea se pot dezvolta oriunde între un intestin...
Vezi detalii
Fisura anală
Fisura anală reprezintă o ruptură sau o tăietură mică în mucoasa canalului anal, fiind asemănătoare cu o julitură sau cu o tăietură superficială. Este o afecțiune comună...
Vezi detalii
Flutter atrial
Flutterul atrial este o tahiaritmie mai puțin frecventă decât fibrilația atrială, cu care se poate însă asocia, şi care se caracterizează printr-o disfuncționalitate a...
Vezi detalii
Foliculită
Foliculita este o afecțiune comună a pielii care este adesea cauzată de un folicul de păr infectat sau inflamat. Poate arăta asemănător cu acneea și poate fi asociată cu...
Vezi detalii
Fractura de bazin
Bazinul reprezintă structura osoasă care conectează baza coloanei vertebrale la capătul superior al picioarelor.O fractură de bazin presupune ruptura unuia sau a mai...
Vezi detalii
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.