Hiperglicemie

Alte denumiri: Glicemie mare

Descoperă informații utile despre hiperglicemie: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre hiperglicemie

Hiperglicemia apare în momentul în care există prea mult zahăr (glucoză) în sânge şi este denumită şi glicemie crescută. Afecțiunea este declanșată atunci când corpul secretă prea puțină insulină sau dacă organismul nu poate folosi insulina în mod corespunzător.

Hiperglicemia este asociată diabetului de tip 2, iar persoanele cu această afecțiune pot prezenta frecvent episoade de hiperglicemie. Creșterea frecventă a nivelului zahărului în sânge, netratată pe perioade lungi de timp, poate afecta sistemul nervos periferic, vasele de sânge, țesuturile și organele.

Hiperglicemia severă poate pune viața în pericol pentru că poate determina o complicație acută numită cetoacidoză, care necesită tratament medical de urgență.

Pentru persoanele nediagnosticate cu diabet, hiperglicemia este considerată o glicemie mai mare de 100 - 125 mg/dL (în funcţie de laborator) pe timpul unei perioade de opt ore de repaos alimentar. La aceste valori obţinute la cel puțin opt ore de la ultima masă (glicemia a jeun), o persoană este considerată în stare de prediabet.

Dacă o persoană înregistrează, la mai multe măsurători consecutive, într-o perioadă scurtă de timp, o glicemie mai mare de 125 mg/dL, pentru certitudinea valorilor ridicate ale glicemiei se determină HbA1c - hemoglobin glicozilată (ce arată media glicemiilor în ultimele trei luni), după care va primi diagnosticul de diabet zaharat, de obicei diabet de tip 2. Persoanele cu diabet zaharat de tip 1 au, frecvent, o glicemie foarte mare, peste 250 mg/dL, în momentul diagnosticului.

Odată stabilit diagnosticul de diabet, hiperglicemia este considerată un nivel de glucoză din sânge mai mare de 180 mg/dL, măsurat la una sau două ore după masă.

Aportul de glucoză provine în principal din carbohidrații din alimentele și băuturile consumate și este principala sursă de energie a organismului. Sângele transportă glucoza către toate celulele corpului și o folosește ca energie.

La persoanele clinic sănătoase, mai multe procese ale corpului ajută, în mod natural, la menținerea unui nivel normal al glicemiei. Insulina, hormonul produs de pancreas, este cel mai important contributor la menținerea unui nivel sănătos a zahărului din sânge.

Nivelul ridicat de zahăr din sânge apare, cel mai adesea, din cauza producției insuficiente de insulină sau a rezistenței organismului la insulină, factori care conduc la instalarea diabetului.

Diabetul odată instalat, necesită tratament pentru tot restul vieții, precum și modificarea stilului de viață, pentru a evita creșterea nivelului de zahăr din sânge.

Diabetul este o afecțiune extrem de întâlnită la nivel mondial, asociată cu obezitatea și lipsa activității fizice, peste 370 de milioane de oameni fiind diagnosticați în lume doar în 2011. La diabetici, episoadele de hiperglicemie sunt foarte frecvente.

Cauze

Cea mai frecventă cauză a hiperglicemiei este producția scăzută sau lipsa de insulină, condiții determinate de rezistența la insulină și/sau existența unei funcționări deficitare a pancreasului, organul care produce insulina.

Și eliberarea altor hormoni poate contribui la dezvoltarea hiperglicemiei. Excesul de cortisol, hormonul stresului, sau hormonul de creștere, produs de glanda hipofiză, poate determina creșterea nivelului zahărului din sânge.

Cea mai frecventă cauză a declanșării hiperglicemiei este rezistența la insulină, cunoscută și sub numele de sensibilitate afectată la insulină, care apare atunci când celulele din mușchi, grăsimi și ficat nu răspund așa cum ar trebui la prezența acestui hormon.

Când celulele nu răspund corect la insulină, organismul necesită tot mai multă, pentru a regla glicemia. Dacă organismul nu poate produce suficientă insulină, rezultatul este declanșarea hiperglicemiei.

Rezistența la insulină este principala cauză a diabetului de tip 2, dar este o condiție întâlnită inclusiv la persoanele fără diabet sau diagnosticate cu alte tipuri de boală. Rezistența la insulină poate fi temporară sau cronică.

Cauzele comune ale rezistenței la insulină includ:

Obezitatea - țesutul adipos de pe abdomen și acumularea grăsimii viscerale (din jurul organelor);
O dietă cu alimente foarte procesate, bogate în carbohidrați și grăsimi saturate;
Anumite medicamente - corticosteroizii, unele medicamente pentru tensiunea arterială, anumite tratamente HIV și unele medicamente psihiatrice;
Anumite afecțiuni hormonale - sindromul Cushing, acromegalie (excesul de hormon de creștere);
Sarcina - placenta eliberează hormoni care provoacă rezistență la insulină. La unele femei, această condiție provoacă diabetul gestațional;
Afecțiuni genetice moștenite - sindromul Rabson-Mendenhall, sindromul Donohue, distrofia miotonică, sindromul Alström, sindromul Werner;
Disfuncția pancreasului - deteriorarea pancreasului poate duce la lipsa producției de insulină și la hiperglicemie;
Cancerul pancreatic;
Fibroza chistică.

Există și cauze care pot provoca temporar creșterea glicemiei în sânge, ceea ce provoacă hiperglicemie la persoanele fără diabet.

Stresul fizic, determinat de declanșarea unei boli, o intervenție chirurgicală sau o rănire, poate crește temporar glicemia. Stresul emoțional acut, cauzat de traume sau stresul legat de muncă, poate crește glicemia. Explicația este dată de faptul că organismul eliberează cortizol și/sau adrenalină.

La persoanele diagnosticate cu diabet există mai multe cauze care pot contribui la apariția hiperglicemiei, cum ar fi:

Aport incorect de insulină - fie doza nu e suficientă, fie injectarea hormonului este greșită, insulina este expirată sau există o problemă cu pompa de insulină;
Nesincronizarea corectă a aportului de insulină și carbohidrații ingerați;
Cantitatea de carbohidrați consumată nu este echilibrată cu cantitatea de insulină produsă de organism sau cu cea injectată;
Doză prea mică a medicamentelor pentru diabet;
Lipsa activității fizice.

Factori de risc

Există anumiți factori sau condiții de risc care cresc riscul de hiperglicemie, cum ar fi:

Supraponderabilitate sau obezitate;
Istoric familial de diabet de tip 2;
Istoric de diabet gestațional;
Prediabet (când nivelurile de glucoză din sânge sunt ridicate, dar nu suficient de ridicate pentru a fi diagnosticate ca diabet).

Simptome

Simptomele precoce ale hiperglicemiei includ:

Sete crescută și/sau foame;
Urinare frecventă;
Durere de cap;
Vedere neclară.

Simptomele hiperglicemiei pe termen lung includ:

Oboseală;
Pierdere în greutate;
Infecții vaginale;
Infecții ale pielii;
Tăieturi și răni cu vindecare lentă.

Nivelul de glucoză la care persoanele cu diabet încep să manifeste simptome variază. Unele persoane nu prezintă simptome decât după ce glicemia depășește 250 mg/dL.

Este foarte important să fie cunoscute semnele precoce ale hiperglicemiei și să existe o monitorizare regulată a glicemiei, mai ales dacă se administrează insulină sau alte medicamente pentru diabet. Lăsată netratată, hiperglicemia se poate transforma în cetoacidoză asociată diabetului, în care lipsa de insulină și o cantitate mare de cetone fac ca sângele să devină acid. Această condiție reprezintă o urgență medicală, care poate duce la comă sau deces.

Simptomele cetoacidozei sunt:

Greață și vărsături;
Deshidratare;
Durere abdominală;
Respirație cu miros de fructe;
Respirație dificilă sau hiperventilație;
Bătăi rapide ale inimii;
Confuzie și dezorientare;
Pierderea conștienței.

Diagnosticare

Pentru diagnosticarea hiperglicemiei și/sau a diabetului, medicul va solicita analize de sânge care includ:

Teste de glucoză a jeun (probă de sânge prelevată dimineața, după minimum opt ore de la ultima masă);
Teste de toleranță la glucoză;
Testul HbA1c (determină hemoglobina glicozilată, care este un marker important pentru controlul glicemic).

Persoanele cu diabet diagnosticat își pot testa glicemia la domiciliu, cu ajutorul unui glucometru, pentru a-și monitoriza glicemia și pentru a verifica orice creștere a valorilor acesteia.

Există și varianta de monitorizare continuă a glicemiei cu ajutorul unui dispozitiv care avertizează cu privire la creșterea glicemiei.

Tratament

În cazul unui diabet care necesită administrare de insulină, cu apariţia episoadelor de hiperglicemie, insulina injectată este principala modalitate de tratament.

Dozele de insulină sunt prescrise în funcție de valorile glicemiei din sânge și de starea de sănătate a fiecărui pacient. Medicul și pacientul vor determina împreună care doză este cea mai potrivită pentru a trata și a preveni glicemia crescută.

Modificările în dieta zilnică și schimbarea stilului de viață, prin aportul de exerciții fizice pot, de asemenea, să ajute la gestionarea nivelului de zahăr în sânge, pentru a preveni hiperglicemia.

Pentru persoanele cu diabet zaharat de tip 2 care nu necesită insulină injectată, prescripția unor medicamente orale pentru diabet, precum și modificările stilului de viață, schimbarea dietei și exercițiile fizice, ajută la tratarea și gestionarea hiperglicemiei.

Prognosticul în cazul persoanelor cu hiperglicemie variază în funcție de cât de corect și constant gestionează controlul diabetului.

Tratamentul hiperglicemiei și al diabetului, în general, depinde de anumiți factori:

Accesul la servicii medicale;
Accesul la informare și educație despre și pentru diabet;
Accesul la medicamente și la tehnologia de gestionare a diabetului;
Accesul la resurse alimentare sănătoase;
Schimbarea modului de viață și realizarea exercițiilor fizice;
Suport din partea familiei;
Apariția unor condiții de sănătate mintală, cum ar fi depresia și anxietatea;
Existența și apariția unor alte condiții de sănătate fizică.

Complicații

Hiperglicemia cronică poate provoca complicații severe, iar acestea sunt, de obicei, ireversibile. Numeroase studii au arătat că hiperglicemia cronică, netratată, scurtează durata de viață și înrăutățește calitatea vieții.

Pentru a evita apariția unor complicații ale hiperglicemiei este important să faceți următorii pași, în gestionarea afecțiunii:

Modificări ale obiceiurilor culinare;
Sport regulat;
Schimbarea stilului de viață, controlul stresului și al ritmului zilnic;
Monitorizarea regulată a zahărului din sânge, în special pentru cei care iau insulină.

Studiile au arătat că persoanele cu diabet pot fi capabile să reducă riscul de complicații prin menținerea constantă a nivelurilor de hemoglobină glicată (HbA1C) sub 7%.

Prevenție

Dacă există deja un diagnostic de diabet, s-ar putea dovedi dificil să preveniți total hiperglicemia. Există, însă, posibilitatea respectării unui plan de gestionare a diabetului, cu scopul de a reduce numărul de episoade de hiperglicemie.

Următoarele măsuri vă vor ajuta la prevenirea creșterii nivelului de zahăr din sânge:

Luați toate medicamentele prescrise, conform recomandării medicului;
Urmați instrucțiunile privind schimbările de alimentație și începeți un program de exerciții fizice;
Verificați în mod regulat nivelul glicemiei.

Bibliografie

NHS Choices. High Blood Sugar (Hyperglycaemia). 2024, www.nhs.uk/conditions/high-blood-sugar-hyperglycaemia/
“Hyperglycaemia (Hyper).” Diabetes UK, 2017, www.diabetes.org.uk/guide-to-diabetes/complications/hypers
healthdirect. “Hyperglycaemia (High Blood Sugar).” Healthdirect.gov.au, Healthdirect Australia, 28 Nov. 2023, www.healthdirect.gov.au/hyperglycaemia-high-blood-sugar

Alte afecțiuni similare

Hidrosadenita

Hidrosadenita, cunoscută şi sub denumirea de „hidrosadenită supurativă”, este o afecțiune cronică a pielii, caracterizată prin formarea unor mici umflături dureroase sub...

Vezi detalii

Hipercolesterolemia esențială

Mortalitatea cardiovasculară reprezintă principala cauză de deces în țările în curs de dezvoltare. Printre factorii de risc favorizanți care determină apariția...

Vezi detalii

Hipercolesterolemie

Hipercolesterolemia este o afecțiune frecventă care presupune prezența în organism a unui nivel neobișnuit de ridicat de grăsimi în sânge.Aceste grăsimi includ...

Vezi detalii

Hiperlaxitate ligamentară

Hiperlaxitatea ligamentară este afecțiunea care presupune o elasticitate exagerată a ligamentelor articulare. Ligamentele sunt țesuturile conjunctive care conectează și...

Vezi detalii

Hiperlipidemie

Hiperlipidemia este o afecțiune care se manifestă prin niveluri anormal de ridicate ale grăsimilor (lipide) din sânge, cuprinzând colesterol și trigliceride.Sursa...

Vezi detalii

Hiperlipidemie mixtă

Hiperlipidemia mixtă, cunoscută și sub denumirea de hiperlipidemie combinată familială, este o afecțiune genetică, şi nu numai, în care nivelurile anumitor lipide...

Vezi detalii