LEVEL UP
Doar 325lei/lună folosind codul LevelUp100!
Despre hiperostoza scheletică idiopatică difuză (DISH)
Hiperostoza scheletică idiopatică difuză (DISH) este o afecțiune cronică a sistemului musculo-scheletic, scheletal, caracterizată prin formarea excesivă de os în jurul ligamentelor și tendoanelor, în special în zona coloanei vertebrale. Deși este o condiție relativ rară, DISH poate provoca durere și rigiditate semnificative, afectând mobilitatea și calitatea vieții pacienților. În ciuda progreselor în înțelegerea sa, cauza exactă a DISH rămâne necunoscută, iar managementul acesteia implică o abordare multidisciplinară care variază în funcție de gravitatea bolii și de manifestările clinice.
Cauze
Patogeneza DISH se caracterizează printr-un proces anormal de formare a osului la nivelul ligamentelor și tendoanelor. Cel mai adesea, aceste calcificări se dezvoltă în jurul coloanei vertebrale, mai ales în zona toracică. Cea mai mare parte a osului extrascheletal apare la nivelul ligamentului longitudinal anterior, dar și alte structuri ligamentoase pot fi implicate. Acest proces patologic poate duce la formarea de osteofite, adică proeminențe osoase care limitează mișcarea articulațiilor și pot provoca dureri severe. În ciuda acestui tipar fiziopatologic, cauza precisă a acestui fenomen rămâne necunoscută.
Etiologia DISH este considerată idiopatică, ceea ce înseamnă că nu există o cauză evidentă sau o legătură directă cu alte afecțiuni. Totuși, cercetările sugerează că factorii genetici și de mediu ar putea juca un rol important în dezvoltarea DISH. De exemplu, pacienții cu o predispoziție genetică pot fi mai susceptibili să dezvolte această boală atunci când sunt expuși la anumite condiții de mediu sau comportamentale, cum ar fi obezitatea sau un stil de viață sedentar. În plus, metabolismul calciului și fosforului joacă un rol important, iar disfuncțiile acestor procese pot favoriza formarea excesivă de os.
Factorii de risc pentru DISH includ vârsta înaintată, fiind o afecțiune frecvent întâlnită la persoanele de peste 50 de ani, în special la bărbați. De asemenea, există o legătură strânsă cu diabetul zaharat de tip 2, care pare să crească riscul de a dezvolta DISH. Acest lucru ar putea fi legat de factorii metabolici implicați în calcificarea ligamentelor, cum ar fi nivelurile crescute de glucoză din sânge și modificările endocrine asociate cu diabetul. În plus, obezitatea și sedentarismul sunt factori care pot contribui la apariția și agravarea DISH, deoarece stilul de viață inactiv poate provoca inflamații cronice și încărcături excesive pe articulațiile și ligamentele coloanei vertebrale.
Factori de risc
Prevalența DISH variază în funcție de populația studiată, însă aceasta este o afecțiune destul de rară. Conform studiilor epidemiologice, se estimează că DISH afectează aproximativ 3-12% din populația generală, iar prevalența crește semnificativ odată cu vârsta. De asemenea, există o diferență notabilă între sexe: DISH este mult mai frecvent întâlnită la bărbați decât la femei, cu un raport bărbați:femei de aproximativ 3:1. În ceea ce privește vârsta, DISH este mai frecvent diagnosticată la pacienții cu vârsta de peste 50 de ani, deși poate apărea și la tineri, mai ales dacă există factori de risc asociați, cum ar fi diabetul zaharat.
Distribuția pe grupuri etnice arată că DISH este mai frecvent întâlnită în rândul populațiilor caucaziene, în special în America de Nord și Europa, comparativ cu grupurile de origine africană sau asiatică. Această diferență ar putea fi explicată parțial prin factori genetici, dar și prin stilurile de viață și condițiile de sănătate prevalente în aceste regiuni. Studiile arată că persoanele de origine caucaziană au o tendință mai mare de a dezvolta DISH din cauza unui risc genetic crescut, combinat cu un aport alimentar mai ridicat de calorii și un stil de viață mai puțin activ.
Asocierea cu alte afecțiuni este un aspect important în epidemiologia DISH. O legătură semnificativă s-a observat între DISH și diabetul zaharat de tip 2, precum și cu obezitatea. De asemenea, pacienții care suferă de boli cardiovasculare sau sindrom metabolic sunt mai predispuși să dezvolte DISH, ceea ce sugerează un mecanism patologic comun. Unele studii au demonstrat că inflamația cronică asociată cu diabetul și obezitatea ar putea contribui la procesul de calcificare anormală a ligamentelor și tendoanelor.
Simptome
Simptomele clinice ale DISH variază în funcție de severitatea afecțiunii și de zonele implicate ale corpului. Cel mai frecvent, pacienții prezintă dureri lombare și toracice, care pot fi agravate de mișcările de rotație ale coloanei vertebrale. Durerea este de obicei resimțită la nivelul ligamentelor și tendoanelor, mai ales atunci când acestea sunt tensionate, iar pacienții pot experimenta și rigiditate semnificativă în zona afectată. În unele cazuri, durerea poate deveni cronică și invalidantă, reducând mobilitatea pacientului.
Manifestările radiologice ale DISH sunt esențiale pentru diagnostic, deoarece este o afecțiune care poate fi identificată cu ușurință pe radiografii. Caracteristicile imagistice includ formarea de osteofite mari, bine delimitate, care se dezvoltă de-a lungul ligamentelor și tendoanelor. De obicei, osteofitele apar la nivelul coloanei vertebrale, în special în zona toracică, iar acestea pot interfera cu mobilitatea coloanei vertebrale. De asemenea, calcificările ligamentului longitudinal anterior sunt o trăsătură caracteristică a DISH, iar această calcifiere poate fi vizibilă chiar și pe radiografii simple.
Simptomele neurologice secundare pot apărea atunci când osteofitele interferează cu nervii spinali. În cazuri severe, aceste modificări pot duce la compresiuni ale rădăcinilor nervoase, rezultând în simptome neurologice precum amorțeli, furnicături, slăbiciune musculară sau chiar pierderea sensibilității în anumite părți ale corpului. De obicei, aceste manifestări sunt mai frecvente atunci când osteofitele afectează zonele cervicale sau lombare ale coloanei vertebrale.
Diagnosticare
Criteriile diagnostice pentru DISH se bazează pe combinarea istoricului clinic al pacientului cu investigațiile imagistice. Radiografia este principala metodă de diagnosticare, iar caracteristicile tipice sunt osteofitele mari care se formează de-a lungul ligamentelor și tendoanelor. De asemenea, este important să se excludă alte afecțiuni cu simptome similare, cum ar fi spondilita anchilozantă sau osteoartrita. În unele cazuri, un examen de RMN poate fi necesar pentru a evalua mai detaliat structurile moi și pentru a diferenția DISH de alte afecțiuni.
Investigațiile imagistice joacă un rol central în confirmarea diagnosticului de DISH. Radiografiile standard sunt de obicei suficiente pentru a evidenția calcificările ligamentelor și osteofitele. În plus, tomografia computerizată (CT) sau imagistica prin rezonanță magnetică (RMN) pot fi utilizate pentru a evalua mai detaliat implicarea țesuturilor moi și pentru a detecta compresiuni nervoase, dacă există. RMN-ul poate oferi informații utile în cazurile complicate, dar este mai rar folosit decât radiografiile.
Diagnosticul diferențial este esențial pentru a exclude alte afecțiuni care pot avea simptome similare, cum ar fi spondilita anchilozantă, care implică și fuzionarea vertebrelor, dar cu un mecanism inflamator diferit. Alte afecțiuni, cum ar fi osteoartrita sau osteofitele legate de degenerarea normală a coloanei vertebrale, pot prezenta semne similare pe radiografii. De asemenea, ar trebui să se excludă și artritele reumatoide și alte boli autoimune care pot afecta articulațiile și ligamentele.
Tratament
Tratamentul farmacologic pentru DISH se concentrează în principal pe gestionarea durerii și inflamației. Medicamentele antiinflamatoare nesteroidiene (AINS) sunt adesea utilizate pentru a reduce inflamația și a controla durerea acută. În cazurile mai severe, medicamentele analgezice, cum ar fi opioidele, pot fi prescrise pentru a ajuta pacienții cu dureri cronice. De asemenea, suplimentele de calciu și vitamina D pot fi recomandate pentru a sprijini sănătatea osoasă generală.
Tratamentul nechirurgical include fizioterapia, care este esențială pentru îmbunătățirea mobilității și pentru reducerea durerii. Exercițiile de stretching și întărire musculară pot ajuta la îmbunătățirea flexibilității și la prevenirea deformărilor coloanei vertebrale. De asemenea, modificările stilului de viață, cum ar fi pierderea în greutate și adoptarea unui regim de activitate fizică regulată, pot reduce încărcătura pe articulațiile afectate și pot îmbunătăți calitatea vieții pacientului.
Tratamentul chirurgical poate fi necesar în cazurile grave de DISH, atunci când osteofitele sau calcificările ligamentoase provoacă compresie nervoasă severă sau deformări structurale care afectează semnificativ mobilitatea. Intervențiile chirurgicale pot include îndepărtarea osteofitelor sau fuzionarea unor segmente vertebrale pentru a restabili stabilitatea coloanei. Totuși, chirurgia este de obicei rezervată cazurilor extreme, iar intervențiile minim invazive sunt preferate atunci când este posibil.
Complicații
Evoluția naturală a DISH este în general lentă și nu este de obicei fatală. Cu toate acestea, în absența tratamentului, boala poate progresa, iar simptomele pot deveni invalidante. Mobilitatea coloanei vertebrale poate fi afectată semnificativ pe măsură ce osteofitele se dezvoltă și limitează mișcările. Prognosticul depinde de severitatea afecțiunii și de modul în care pacientul răspunde la tratamentele conservatoare.
Complicațiile DISH includ deformarea articulațiilor, care poate duce la scăderea semnificativă a funcționalității și la imposibilitatea de a efectua activitățile zilnice. În cazurile severe, compresia nervoasă poate duce la pierderi de sensibilitate și mobilitate, iar acest lucru poate necesita intervenție chirurgicală. De asemenea, durerea cronică poate deveni o problemă majoră pentru pacienți, afectându-le calitatea vieții pe termen lung.
Calitatea vieții pacienților cu DISH poate fi considerabil redusă din cauza durerii și rigidității articulațiilor. Tratamentul precoce și managementul adecvat al durerii pot contribui la îmbunătățirea acestei calități a vieții. Educația pacientului și sprijinul psihologic pot fi esențiale pentru gestionarea bolii, deoarece aceasta poate provoca un impact semnificativ asupra stării mentale a pacientului.
Prevenție
Prevenirea DISH este dificilă din cauza etiologiei încă necunoscute, însă identificarea și controlul factorilor de risc asociați pot reduce semnificativ probabilitatea de apariție sau progresie a bolii. Deși nu există măsuri specifice dovedite care să prevină complet apariția DISH, abordările orientate pe stilul de viață și managementul comorbidităților pot juca un rol important în reducerea riscului.
Un factor cheie în prevenție este menținerea unei greutăți corporale sănătoase. Obezitatea este strâns legată de DISH, iar excesul ponderal poate accelera calcificarea ligamentelor și poate crește stresul asupra articulațiilor și coloanei vertebrale. Adoptarea unei diete echilibrate și a unui program regulat de exerciții fizice poate contribui la menținerea unei greutăți optime și la îmbunătățirea stării generale de sănătate.
Controlul diabetului zaharat de tip 2 este o altă componentă esențială. Pacienții diabetici au un risc mai mare de a dezvolta DISH, iar menținerea nivelurilor glicemice în limite normale poate reduce acest risc. Monitorizarea regulată, respectarea tratamentului prescris și colaborarea cu medicii endocrinologi pot face diferența în prevenirea modificărilor osoase secundare.
Un stil de viață activ, care include exerciții fizice regulate, în special cele care mențin flexibilitatea coloanei vertebrale și întăresc musculatura paravertebrală, poate preveni rigiditatea articulară și poate încetini progresia calcificărilor. Activitățile precum yoga, stretchingul, înotul sau mersul pe jos sunt recomandate pentru întreținerea mobilității și prevenirea durerilor cronice.
Evitarea factorilor agravanți, precum sedentarismul și fumatul, este de asemenea importantă. Aceste obiceiuri au fost asociate cu inflamația cronică de grad scăzut și degradarea sănătății osoase și articulare. Renunțarea la fumat și adoptarea unui program de activitate fizică adaptat vârstei și condiției fizice pot aduce beneficii pe termen lung.
În final, monitorizarea periodică pentru persoanele cu factori de risc – cum ar fi bărbații de peste 50 de ani, pacienții diabetici sau obezi – poate permite identificarea timpurie a semnelor de DISH. Evaluările imagistice ocazionale și consulturile reumatologice pot ajuta la depistarea precoce și la instituirea unor măsuri de prevenție sau tratament înainte de apariția complicațiilor.
Hiperostoza scheletică idiopatică difuză este o afecțiune cronică care afectează în principal coloana vertebrală, provocând durere, rigiditate și, uneori, complicații neurologice. Deși etiologia rămâne necunoscută, există factori de risc bine documentați, precum diabetul și obezitatea, care contribuie la dezvoltarea acesteia. Diagnosticul precoce și abordările terapeutice, care variază de la tratamente farmacologice la intervenții chirurgicale, sunt esențiale pentru gestionarea eficientă a bolii. Deși DISH poate avea un impact semnificativ asupra calității vieții pacientului, cu un tratament corespunzător, majoritatea pacienților pot trăi o viață activă și relativ confortabilă.
Disclaimer: Informațiile din acest articol nu înlocuiesc consultul medical sau recomandările specialistului.
Bibliografie
- Belanger, Theodore A., and Dale E. Rowe. “Diffuse Idiopathic Skeletal Hyperostosis: Musculoskeletal Manifestations.” Journal of the American Academy of Orthopaedic Surgeons, vol. 9, no. 4, July 2001, pp. 258–267, https://doi.org/10.5435/00124635-200107000-00006, accesat la 13.05.2025;
- “Diffuse Idiopathic Skeletal Hyperostosis.” Patient.info, 2023, patient.info/doctor/diffuse-idiopathic-skeletal-hyperostosis, accesat la 13.05.2025;
- “Diffuse Idiopathic Skeletal Hyperostosis (DISH).” Columbia Neurosurgery in New York City, 8 Apr. 2021, www.neurosurgery.columbia.edu/patient-care/conditions/diffuse-idiopathic-skeletal-hyperostosis-dish, accesat la 13.05.2025;
- “Diffuse Idiopathic Skeletal Hyperostosis (DISH).” Healthdirect.gov.au, Healthdirect Australia, 5 May 2024, www.healthdirect.gov.au/diffuse-idiopathic-skeletal-hyperostosis-dish, accesat la 13.05.2025;
- “Diffuse Idiopathic Skeletal Hyperostosis - Symptoms, Diagnosis and Treatment | BMJ Best Practice US.” Bmj.com, 2024, bestpractice.bmj.com/topics/en-gb/3000374, accesat la 13.05.2025;
- “Diffuse Idiopathic Skeletal Hyperostosis | Arthritis Foundation.” Www.arthritis.org, www.arthritis.org/diseases/diffuse-idiopathic-skeletal-hyperostosis, accesat la 13.05.2025;
- Luo, T. David, and Matthew Varacallo. “Diffuse Idiopathic Skeletal Hyperostosis.” PubMed, StatPearls Publishing, 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK538204/, accesat la 13.05.2025;
- Radswiki. “Diffuse Idiopathic Skeletal Hyperostosis | Radiology Reference Article | Radiopaedia.org.” Radiopaedia, radiopaedia.org/articles/diffuse-idiopathic-skeletal-hyperostosis, accesat la 13.05.2025;
- Rothschild, Bruce M. “Diffuse Idiopathic Skeletal Hyperostosis (DISH): Practice Essentials, Background, Pathophysiology.” Medscape.com, Medscape, 29 Oct. 2024, emedicine.medscape.com/article/1258514-overview?form=fpf, accesat la 13.05.2025;
- Utsinger, Peter D. “Diffuse Idiopathic Skeletal Hyperostosis.” Clinics in Rheumatic Diseases, vol. 11, no. 2, 9 June 2021, pp. 325–351, www.sciencedirect.com/science/article/abs/pii/S0307742X21005440, https://doi.org/10.1016/S0307-742X(21)00544-0, accesat la 13.05.2025;
- “What Is DISH Disease (Diffuse Idiopathic Skeletal Hyperostosis)?” Cleveland Clinic, my.clevelandclinic.org/health/diseases/diffuse-idiopathic-skeletal-hyperostosis-dish, accesat la 13.05.2025.
Alte afecțiuni similare
Hipermetropia
Hipermetropia reprezintă un viciu de refracție, care determină o vedere neclară, atât la distanță, cât și de aproape, în funcție de severitatea afecțiunii. Pacientul...
Vezi detalii
Hipermobilitatea articulară
Hipermobilitatea articulară este condiția care afectează modul în care articulațiile se mișcă, în sensul depășirii nivelului normal de mișcare. Afecțiunea vizează, cel...
Vezi detalii
Hiperosmie
Hiperosmia este o afecțiune caracterizată printr-o sensibilitate crescută la mirosuri, în care persoanele le percep mai intens decât o persoană obișnuită. Această...
Vezi detalii
Hiperparatiroidism
Hiperparatiroidismul este o tulburare în care una sau toate cele patru glande paratiroide produc prea mult hormon paratiroidian (PTH). Acest lucru determină niveluri...
Vezi detalii
Hiperpigmentarea postinflamatorie
Hiperpigmentarea postinflamatoare este o pigmentare temporară, care apare în urma unei traume (de exemplu, o arsură termică) sau în urma unei boli inflamatorii a pielii...
Vezi detalii
Hiperpituitarism
Hiperpituitarismul, cunoscut și sub denumirea de hipersecreția glandei hipofize, se referă la o producție excesivă de hormoni de glanda hipofiză. Hipofiza (glanda...
Vezi detalii
Echipa medicală - Medicina de urgenta
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
