Hiperpituitarism

Cauze

Hiperpituitarismul poate fi cauzat de diferite boli care afectează funcționarea hipofizei, determinând-o să producă cantități excesive de hormoni:

• adenomul hipofizar - cel mai frecvent, hiperpituitarismul este cauzat de un adenom hipofizar, care este o tumoră benignă (necanceroasă) ce se formează din celulele glandei hipofize și produce unul sau mai mulți hormoni în exces;
• hiperplazia celulelor hipofizare - multiplicarea excesivă a celulelor din glanda hipofiză, care duce la producția excesivă de hormoni și hipofiză mărită;
• carcinomul hipofizar - deși este rar, un carcinom hipofizar este o tumoră malignă care poate determina hipersecreția de hormoni hipofizari;
• sindromul paraneoplazic - uneori, alte tumori din corp pot produce substanțe chimice care stimulează hipofiza să producă mai mulți hormoni;
• reglarea anormală a hormonilor hipofizari - unele boli pot perturba feedback-ul normal și echilibrul hormonal între hipofiză și glandele țintă, ducând la producția excesivă de hormoni;
• leziuni sau afectări ale hipotalamusului - hipotalamusul reglează secreția de hormoni a glandei hipofize; orice leziune sau boală a hipotalamusului poate influența activitatea hipofizei;
• modificări genetice - anumite condiții genetice pot predispune la dezvoltarea unor tumori hipofizare sau a hiperactivității glandei hipofize.

Simptome

Simptomele hiperpituitarismului pot varia în funcție de tipul hormonilor produși în exces de glanda pituitară. Fiecare hormon hipofizar are roluri specifice în corp, iar supraproducția fiecăruia poate cauza simptome distincte:

• prolactina - supraproducția de prolactină poate duce la disfuncţii hipofizare precum galactoree (secreția de lapte la femei care nu alăptează), amenoree (absența menstruației), scăderea libidoului și infertilitate; la bărbați, poate provoca ginecomastie (creșterea țesutului mamar), disfuncție erectilă și scăderea dorinței sexuale;
• hormonul de creștere - la adulți, un exces de hormon de creștere poate cauza acromegalie, caracterizată prin mărirea extremităților, inclusiv mâini, picioare, bărbie și nas; la copii sau adolescenți, acesta poate duce la gigantism, cauzând o creștere excesivă în înălțime și talie disproporționată;
• corticotropina (ACTH) - excesul de ACTH stimulează glandele suprarenale să producă prea mult cortizol, ducând la Boala Cushing; simptomele includ creșterea în greutate (excesul de grăsime este dispus în special în jurul abdomenului și în partea superioară a spatelui), fața rotundă (în lună plină), pielea subțire și fragilă, vergeturi și posibil diabet, hipertensiune arterială, osteoporoză;
• tirotropina (TSH) – un nivel mărit de TSH poate stimula glanda tiroidă să producă prea mult hormon tiroidian, ducând la simptome de hipertiroidism cum ar fi pierderea neintenționată în greutate, palpitații, nervozitate și intoleranță la căldură;
• gonadotropinele - un nivel crescut de gonadotropine poate duce la simptome variate la bărbați și femei, influențând funcția reproductivă și sexuală.
  Simptomele pot varia și în funcție de mărimea adenomului hipofizar, deoarece o tumoră mai mare poate exercita presiune asupra țesuturilor înconjurătoare sau poate afecta producția altor hormoni hipofizari, ducând la o gamă mai largă de simptome, cum ar fi probleme de vedere, dureri de cap și alte disfuncții hormonale.

Tratament

Tratamentul pentru hiperpituitarism depinde de cauza specifică a producției excesive de hormoni:

Medicație:

• dacă hiperpituitarismul este cauzat de o secreție excesivă de prolactină dintr-un prolactinom, medicii pot prescrie medicamente din clasa agoniști dopaminergici, pentru a reduce nivelul prolactinei și dimensiunile prolactinomului;
• pentru hipersecreția de hormon de creștere care provoacă acromegalie sunt folosiți analogi de somatostatină, agoniști ai receptorilor de dopamină sau antagoniști ai receptorilor de hormon de creștere.

Chirurgie:

În cazul în care hiperpituitarismul este cauzat de un adenom hipofizar, îndepărtarea chirurgicală a tumorii poate fi recomandată. Chirurgia transsfenoidală, care accesează glanda hipofiză prin cavitatea nazală și sinusul sfenoidal, este o tehnică des utilizată.

Radioterapie:

Radioterapia, inclusiv radiochirurgia stereotactică, poate fi folosită dacă tumora nu poate fi complet îndepărtată chirurgical sau dacă pacientul nu poate suporta operația.

Terapia hormonală de substituție:

Dacă hiperpituitarismul duce la deficitul altor hormoni hipofizari, pot fi necesari hormoni de substituție pentru a menține un nivel hormonal normal.

Tratamentul cauzelor secundare:

Dacă hiperpituitarismul este cauzat de o altă boală, cum ar fi hipotiroidismul, tratamentul acelei condiții poate reduce simptomele.

Monitorizarea pe termen lung:

Pacienții cu hiperpituitarism necesită monitorizare regulată pentru a evalua eficacitatea tratamentului și pentru a detecta orice recurență a producției excesive de hormoni.

Consilierea și sprijinul:

Deoarece hiperpituitarismul și tratamentele sale pot avea efecte semnificative asupra calității vieții, suportul psihologic și consilierea pot fi recomandate pentru a ajuta pacienții să se adapteze la schimbările de viață.

Complicații

Complicațiile hiperpituitarismului pot varia în funcție de hormonul sau hormonii care sunt secretați în exces și de cauza subiacentă a acestei secreții excesive. În general, aceste complicații pot include:

• tumori hipofizare - creșterea unei tumori hipofizare (de exemplu: adenom) poate cauza compresia structurilor învecinate în cavitatea craniană, cum ar fi nervii optici, ceea ce poate duce la probleme de vedere, inclusiv pierderea vederii;
• complicații cardiovasculare - excesul de hormon de creștere, de exemplu, poate duce la hipertensiune arterială, cardiomiopatie, boli cardiace și creșterea riscului de accident vascular cerebral;
• osteoartrită și probleme scheletice - o producție excesivă de hormon de creștere poate duce la creșterea masei osoase și la artrită, ceea ce poate provoca durere și limitarea mobilității;
• disfuncții metabolice – un nivel crescut de hormoni poate perturba metabolismul normal, ducând la rezistență la insulină, diabet zaharat, dislipidemie și obezitate;
• probleme psihologice - efectele hormonilor asupra creierului pot contribui la apariția unor probleme psihologice, cum ar fi depresia, anxietatea și modificările de dispoziție;
• probleme de fertilitate - excesul de prolactină, de exemplu, poate inhiba eliberarea de hormoni sexuali, ceea ce poate duce la infertilitate, disfuncții sexuale, scăderea libidoului și probleme menstruale la femei;
• efectele secundare ale tratamentului - medicamentele și radioterapia, utilizate pentru tratarea hiperpituitarismului, pot avea propriile lor complicații și efecte secundare;
• hipopituitarism (hiposecreția hipofizei) - dacă tratamentul pentru hiperpituitarism este agresiv (de exemplu: chirurgie sau radioterapie), acesta poate afecta producția altor hormoni hipofizari, ducând la hipopituitarism, o stare în care glanda hipofiză nu produce suficienți hormoni.