Leucemie limfatică cronică

Despre leucemia limfatică cronică

Leucemia poate afecta celulele roșii din sânge, celulele albe din sânge și trombocitele.

Leucemia limfocitară cronică (LLC) este un tip de cancer al sângelui și al măduvei osoase - țesutul spongios din interiorul oaselor în care se formează celulele sanguine.

Termenul „cronic” în leucemia limfocitară cronică provine din faptul că această leucemie progresează, de obicei, mai lent decât alte tipuri de leucemie. Termenul „limfocitar” în leucemia limfocitară cronică provine de la celulele afectate de boală - un grup de globule albe numite limfocite, care ajută organismul să lupte împotriva infecțiilor.

Leucemia limfocitară cronică afectează cel mai frecvent adulții în vârstă.

În mod normal, măduva osoasă produce celule stem din sânge (celule imature) care devin celule sanguine mature în timp. O celulă stem din sânge poate deveni o celulă stem mieloidă sau o celulă stem limfoidă.

O celulă stem mieloidă devine unul dintre cele trei tipuri de celule sanguine mature:

• Globule roșii care transportă oxigen și alte substanțe către toate țesuturile corpului;
• Granulocitele, care sunt celule albe din sânge care ajută la combaterea infecțiilor și a bolilor;
• Trombocitele, care formează cheaguri de sânge pentru a opri sângerarea.

O celulă stem limfoidă devine o celulă limfoblastică și apoi unul dintre cele trei tipuri de limfocite (globule albe):

• Limfocitele B care produc anticorpi pentru a ajuta la combaterea infecțiilor;
• Limfocitele T care ajută limfocitele B să producă anticorpi care ajută la combaterea infecțiilor;
• Celulele ucigașe naturale (NK) care atacă celulele canceroase și virușii.

În LLC, prea multe celule stem din sânge devin limfocite anormale. Limfocitele anormale pot fi numite și celule leucemice. Aceste celule leucemice nu sunt capabile să lupte foarte bine împotriva infecțiilor. De asemenea, pe măsură ce numărul de celule leucemice crește în sânge și măduva osoasă, există mai puțin loc pentru celulele albe din sânge, globulele roșii și trombocitele sănătoase. Acest lucru poate duce la infecție, anemie și sângerare ușoară.

Factori de risc

Factorii care pot crește riscul de leucemie limfocitară cronică includ:

• Vârsta: această boală apare cel mai adesea la adulții în vârstă;
• Rasa: oamenii albi au mai multe șanse de a dezvolta leucemie limfocitară cronică decât oamenii din alte rase;
• Istoric familial de cancer de sânge și măduvă osoasă: un istoric familial de leucemie limfocitară cronică sau alte cancere de sânge și măduvă osoasă vă poate crește riscul de a dezvolta această afecțiune;
• Expunerea la substanțe chimice: anumite erbicide și insecticide au fost legate de un risc crescut de leucemie limfocitară cronică;
• O afecțiune care provoacă exces de limfocite: Limfocitoza monoclonală a celulelor B (MBL) determină un număr crescut de un tip de limfocite (celule B) în sânge. Pentru un număr mic de persoane cu MBL, afecțiunea se poate dezvolta în leucemie limfocitară cronică. Dacă aveți MBL și aveți, de asemenea, antecedente familiale de leucemie limfocitară cronică, este posibil să aveți un risc mai mare de a dezvolta cancer.

Diagnosticare

Analize de sânge

Testele și procedurile utilizate pentru a diagnostica leucemia limfocitară cronică includ fără a se limita la ele:

• Hemoleucogramă completă (CBC): o procedură în care se prelevează o probă de sânge şi se verifică: numărul de globule roșii și trombocite, numărul și tipul de celule albe din sânge și cantitatea de hemoglobină (proteină care transportă oxigenul) din globulele roșii.
• Biochimia sangelui: o procedură în care o probă de sânge este verificată pentru a măsura cantitățile anumitor substanțe eliberate în sânge de organe și țesuturi din organism. O cantitate neobișnuită (mai mare sau mai mică decât cea normală) dintr-o substanță poate fi un semn de boală.
• Testarea lactat dehidrogenazei (LDH): un test de laborator pentru una dintr-un grup de enzime găsite în sânge și în alte țesuturi ale corpului și implicate în producerea de energie în celule. O cantitate crescută de lactat dehidrogenază în sânge poate fi un semn de leziuni tisulare și unele tipuri de cancer sau alte boli.
• Testarea beta-2-microglobulină: un test de laborator pentru beta-2-microglobulina, o proteină mică care se găsește în mod normal pe suprafața multor celule, inclusiv limfocite, și în cantități mici în sânge și urină. O cantitate crescută în sânge sau urină poate fi un semn al anumitor boli, inclusiv unele tipuri de cancer, cum ar fi mielomul multiplu sau limfomul.
• Citometrie în flux: un test de laborator care măsoară numărul de celule dintr-o probă, procentul de celule vii dintr-o probă și anumite caracteristici ale celulelor, cum ar fi dimensiunea, forma și prezența markerilor tumorali (sau a altora) pe suprafața celulară. Testul se face astfel:
  • Celulele dintr-o probă de sânge, măduvă osoasă sau alt țesut al unui pacient sunt colorate cu un colorant fluorescent, plasate într-un fluid și apoi trecute pe rând printr-un fascicul de lumină. Rezultatele testului se bazează pe modul în care celulele care au fost colorate cu colorant fluorescent reacţionează la fasciculul de lumină. Acest test este utilizat pentru a ajuta la diagnosticarea și gestionarea anumitor tipuri de cancer, cum ar fi leucemia și limfomul.
  • Testul ajută la diferențierea între cazul în care un număr crescut de limfocite se datorează leucemiei limfocitare cronice, unei alte tulburări de sânge sau reacției organismului dumneavoastră la un alt proces, cum ar fi infecția.
  • Dacă este prezentă leucemia limfocitară cronică, citometria în flux poate ajuta, de asemenea, la analiza celulelor leucemice pentru caracteristici care ajută la a prezice cât de agresive sunt celulele.
• FISH (hibridizare fluorescentă in situ): un test de laborator folosit pentru a analiza și a număra gene sau cromozomi din celule și țesuturi. Bucăți de ADN care conțin coloranți fluorescenți sunt fabricate în laborator și adăugate la o probă de celule sau țesuturi ale unui pacient. Când aceste bucăți de ADN vopsite se atașează la anumite gene sau zone de cromozomi din probă, ele se aprind atunci când sunt privite la microscop fluorescent. Testul FISH este utilizat pentru a ajuta la diagnosticarea cancerului și pentru a ajuta la planificarea tratamentului.
• Testare genetică: un test de laborator în care celulele sau țesuturile sunt analizate pentru a căuta modificări ale genei TP53 sau IGH. Aceste modificări pot fi utile pentru a determina prognosticul pacientului.
• Testarea imunoglobulinei serice: un test de laborator care măsoară anumite tipuri de imunoglobuline (anticorpi) din sânge. Acest lucru poate ajuta la diagnosticarea cancerului sau pentru a afla cât de bine funcționează tratamentul sau dacă cancerul a revenit.
• Testarea virusului hepatitei B și virusului hepatitei C: un test pentru a verifica dacă hepatita B sau virusul hepatitei C există în sânge. Infecția cu unul dintre acești viruși provoacă hepatită (inflamația ficatului).
• Testarea HIV: un test pentru a verifica infecția cu HIV. HIV este virusul care provoacă SIDA. Cel mai comun tip de test HIV se numește test de anticorpi HIV, care verifică anticorpii împotriva HIV într-o probă de sânge, urină sau lichid din gură.

Alte teste

În unele cazuri, medicul dumneavoastră poate comanda teste și proceduri suplimentare pentru a ajuta la diagnosticare, cum ar fi:

• Teste ale celulelor leucemice care caută caracteristici care ar putea afecta prognosticul;
• Biopsie de măduvă osoasă și aspirație;
• Teste imagistice, cum ar fi tomografia computerizată (CT) și tomografia cu emisie de pozitroni (PET).

Stadializarea

Odată ce un diagnostic este confirmat, medicul dumneavoastră utilizează informațiile despre cancerul dumneavoastră pentru a determina stadiul leucemiei limfocitare cronice. Etapa îi spune medicului dumneavoastră cât de agresiv este cancerul dumneavoastră și cât de probabil este să se agraveze rapid.

Stadiile leucemiei limfocitare cronice pot folosi litere sau cifre. În general, primele stadii ale bolii nu trebuie tratate imediat. Persoanele cu cancer aflate în stadiile ulterioare pot lua în considerare începerea imediată a tratamentului.

Anumiți factori afectează prognosticul (șansa de recuperare) și opțiunile de tratament.

Prognosticul depinde de următorii factori:

• dacă există anumite modificări ale genelor, cum ar fi în TP53 sau IGH;
• dacă limfocitele s-au răspândit în toată măduva osoasă;
• dacă numărul de celule roșii din sânge și de trombocite sunt scăzute;
• dacă numărul de celule albe din sânge crește rapid;
• stadiul cancerului;
• rezultatele anumitor analize de sânge, cum ar fi testele cu beta-2 microglobuline și lactat dehidrogenază;
• vârsta pacientului și starea generală de sănătate;
• cât de repede și cât de scăzut scade numărul de celule leucemice în timpul tratamentului;
• dacă LLC se îmbunătățește cu tratament sau a recidivat (a revenit);
• dacă pacientul face un alt tip de cancer după ce a fost diagnosticat cu LLC.

Prognosticul nu este influențat de diferența între progresia spre limfom sau spre leucemie prolimfocitară.

Prevenție

Spre deosebire de alte forme de cancer, LLC are cauze multifactoriale, iar prevenția este mai dificilă, deoarece nu există factori de risc modificabili bine definiți. Cu toate acestea, adoptarea unui stil de viață sănătos și monitorizarea medicală regulată pot contribui la reducerea riscurilor și la menținerea unei stări generale de sănătate.

Prevenția primară

LLC nu este direct asociată cu factori de risc clasici precum fumatul, dieta sau expunerea la anumite substanțe chimice, însă există anumiți factori care pot influența riscul de apariție a bolii.

• Evitarea expunerii la substanțe toxice - persoanele care lucrează în agricultură sau industrie chimică ar trebui să utilizeze echipamente de protecție și să evite contactul direct cu pesticide și erbicide;
• Adoptarea unui stil de viață sănătos - deși nu previne direct LLC, o dietă echilibrată și activitatea fizică regulată pot contribui la întărirea sistemului imunitar și reducerea inflamației cronice;
• Evitarea radiațiilor ionizante inutile - expunerea excesivă la radiații poate crește riscul de mutații genetice care duc la afecțiuni hematologice.

Prevenția secundară: monitorizare și depistare precoce

Întrucât LLC este o boală cu debut insidios, detectarea precoce poate ajuta la o gestionare mai eficientă a evoluției sale.

• Screening periodic pentru persoanele cu istoric familial - deși nu există un program de screening standardizat, persoanele cu rude de gradul I diagnosticate cu LLC ar trebui să efectueze analize de sânge periodice (hemoleucogramă completă);
• Monitorizarea simptomelor timpurii - oboseala persistentă, ganglionii limfatici măriți, infecțiile frecvente și transpirațiile nocturne pot fi semne precoce ale LLC mai ales dacă sunt modificări ale hemoleucogramei altfel, simptomele descrise pot să sugereze prezența unui limfom.

Prevenția terțiară: reducerea riscului de complicații

După diagnostic, prevenirea complicațiilor este esențială pentru a menține o bună calitate a vieții.

• Vaccinarea - pacienții cu LLC sunt predispuși la infecții severe. Vaccinarea împotriva gripei, pneumoniei și hepatitei B este recomandată;
• Monitorizarea infecțiilor - deoarece LLC afectează sistemul imunitar, orice semn de infecție trebuie tratat rapid;
• Menținerea unei diete echilibrate - consumul de alimente bogate în antioxidanți (fructe, legume) și evitarea alimentelor procesate pot sprijini sistemul imunitar dar dieta trebuie ajustată în funcție de terapia pe care o primește pacientul pentru LLC;
• Activitate fizică regulată - exercițiile moderate pot îmbunătăți starea generală și pot contribui la menținerea masei musculare și a energiei.