Dopamina (hormonul plăcerii): de ce e important pentru sănătatea organismului uman?

Despre dopamină

Dopamina este un neurotransmițător produs în creier. Este important ca în organism să existe o cantitate optimă de dopamină naturală, deoarece acest hormon influențează în mod direct starea generală. De asemenea, neurotransmițătorul ajută celulele nervoase să își trimită mesaje între ele.

Dopamina și serotonina sunt considerate hormoni ai fericirii, deoarece ambele joacă un rol în starea de bine. Deși acționează prin mecanisme diferite, ambele contribuie la senzația de satisfacție și la capacitatea de a face față stresului cotidian. Dopamina este legată de recompensă și plăcere, în timp ce serotonina susține stabilitatea emoțională și somnul odihnitor. Împreună, influențează modul în care percepem lumea, reacționăm la provocări și ne raportăm la propria persoană. Un echilibru între cei doi neurotransmițători poate susține o stare mentală pozitivă și o relație armonioasă cu mediul înconjurător.

Disfuncția sistemului dopaminergic este corelată cu numeroase afecțiuni ale sistemului nervos. Nivelurile modificate de dopamină influențează capacitatea de concentrare, motivația și reacțiile emoționale. În timp, pot apărea schimbări în comportament, în percepția recompensei sau în modul în care sunt gestionați stimulii externi. Astfel, atât scăderea, cât și creșterea nivelului de dopamină în afara intervalelor considerate normale pot influența semnificativ calitatea vieții și pot necesita intervenție specializată. Înțelegerea rolului dopaminei în funcționarea sistemului nervos oferă o perspectivă valoroasă asupra echilibrului neurochimic și a influenței sale asupra stării generale.

Excesul de dopamină

Nivelurile ridicate de dopamină și activitatea excesivă a acesteia în creier pot fi debilitante.

O producție în exces de dopamină poate să fie legată de:

• anxietate;
• exces de energie sau mânie;
• stres intens;
• dorință sexuală exacerbată;
• insomnie;
• agresivitate;
• halucinații.

În cazul în care apar oricare dintre aceste simptome, este important să se apeleze la sprijinul unui specialist.

Chiar dacă dopamina are un rol în învățare și memorare, dopajul „academic” nu este o soluție. Această expresie se referă la administrarea de medicamente ce stimulează producția de dopamină, pentru ca studenții sau elevii să aibă rezultate mai bune. Totuși, această practică nu funcționează și, mai mult decât atât, poate să prezinte numeroase efecte secundare potențial periculoase.

O gamă largă de afecțiuni medicale provin dintr-un nivel excesiv de dopamină. Unele sunt considerate psihologice, în timp ce altele sunt clasificate ca fiind fiziologice, iar altele ca un amestec al celor două.

Condițiile de sănătate mintală legate de o cantitate prea mare de dopamină includ:

• dependență;
• schizofrenie;
• depresie;
• tulburare bipolară;
• tulburare cu deficit de atenție/hiperactivitate;
• tulburare obsesiv-compulsivă;
• tulburare de alimentație excesivă;
• boala Parkinson;
• boala Huntington;
• sindromul picioarelor neliniștite.

Rolul dopaminei în recompensă și motivație este ceea ce, de fapt, dă dependență. Fie că este vorba de droguri, mâncare, jocuri de noroc, cumpărături sau sex, obținerea recompensei oferă creierului o senzație de plăcere care duce la declanșarea dorinței de a repeta comportamentul ce a generat starea de bine.

Influența dopaminei în afecțiunile fizice

Rolul dopaminei în cortexul motor al creierului este esențial pentru ca mușchii să efectueze mișcări fine și controlate. Activitatea inadecvată a dopaminei poate să declanșeze o serie de afecțiuni fizice:

• boala Parkinson: neuronii care creează dopamină degenerează, ducând la o lipsă cronică de dopamină. Simptomele includ tremurături, rigiditate, dificultate la mers, probleme de echilibru, probleme de vorbire, dificultăți la înghițire, expresii faciale reduse;
• boala Huntington: boală genetică progresivă care implică atât simptome motorii, cât și non-motorii. Simptomele includ mișcări incontrolabile, probleme cognitive, modificări de dispoziție, probleme de vorbire și dificultăți la înghițire. În cazurile grave, pacienții pot să își piardă complet capacitatea de a merge și de a vorbi;
• sindromul picioarelor neliniștite: o tulburare de mișcare care implică senzații ciudate și mișcări involuntare ale picioarelor în timp ce dormi sau când te afli într-o stare relaxată. Mișcările de acest tip pot să cauzeze insomnii;
• sindroame de sensibilitate centrală: un grup de afecțiuni care implică hipersensibilitate a sistemului nervos central, care poate include dereglarea dopaminei și a altor neurotransmițători. Aceste condiții provoacă reacții anormale la stimuli;
• fibromialgie: hipersensibilitate la semnale de durere, lumină, zgomot, parfumuri, temperatură și, uneori, la anumite alimente. Simptomele acestei afecțiuni includ disfuncție cognitivă, sindromul picioarelor neliniștite, insomnii, anxietate, depresie, spasme musculare, dificultăți la înghițire;
• encefalomielita mialgică: este o boală neuroinflamatorie care implică o activitate scăzută a dopaminei, serotoninei și norepinefrinei. Prezintă oboseală intensă plus sensibilitate extremă la efort și factori de mediu (de exemplu, zgomot, căldură, substanțe chimice). Această afecțiune provoacă disfuncție cognitivă, insomnii, anxietate, depresie, modificări bruște de dispoziție.