Sindromul ovarelor polichistice (PCOS) și rezistența la insulină: ce analize trebuie să faci pentru a-ți confirma diagnosticul

Ce este sindromul ovarelor polichistice (PCOS)

Sindromul ovarelor polichistice (PCOS) este una dintre cele mai frecvente tulburări hormonale la femeile de vârstă reproductivă. Este o afecțiune complexă, care poate influența ovulația, ciclul menstrual, nivelul hormonilor androgeni și metabolismul.

PCOS se poate manifesta diferit de la o femeie la alta. Cele mai importante caracteristici sunt tulburările de ovulație, hiperandrogenismul – adică un nivel crescut al androgenilor sau semne clinice ale excesului de androgeni – și aspectul polichistic al ovarelor la ecografie.

Conform criteriilor Rotterdam, diagnosticul de PCOS poate fi stabilit atunci când sunt prezente două dintre aceste trei caracteristici, după excluderea altor cauze care pot produce manifestări similare. Prin urmare, nu este obligatorie prezența tuturor celor trei. De exemplu, o femeie poate avea PCOS fără ca ovarele să aibă aspect polichistic la ecografie.

De ce se numesc „ovare polichistice”?

Denumirea poate fi înșelătoare. PCOS nu înseamnă că ovarele sunt pline de chisturi.

Aspectul ecografic asociat sindromului este determinat de un număr crescut de foliculi mici, nu de chisturi ovariene în sensul obișnuit al termenului. De aceea, o femeie poate avea PCOS chiar dacă ecografia nu descrie ovare cu aspect polichistic.

Este important și faptul că rezistența la insulină nu este un criteriu de diagnostic pentru PCOS. Ea este frecvent asociată sindromului și poate avea implicații metabolice importante, dar nu este necesară pentru stabilirea diagnosticului.

Astfel, PCOS nu trebuie privit ca o simplă problemă a ovarelor, ci ca un sindrom cu manifestări reproductive, hormonale și metabolice, care poate arăta foarte diferit de la o femeie la alta.

Manifestările frecvente includ:

• menstruații neregulate sau absente;
• acnee persistentă și ten gras;
• hirsutism (pilozitate excesivă pe față sau corp);
• creștere în greutate sau dificultăți în controlul greutății.

PCOS este adesea asociat cu rezistența la insulină, ceea ce poate crește riscul de prediabet, diabet zaharat de tip 2 și alte tulburări metabolice. Diagnosticul și tratamentul precoce pot reduce riscul complicațiilor pe termen lung.

Analize recomandate pentru confirmarea PCOS

Diagnosticul sindromului ovarelor polichistice nu se bazează pe o singură analiză. Medicul stabilește diagnosticul prin asocierea simptomelor, analizelor de laborator și investigațiilor imagistice, după excluderea altor afecțiuni.

Analize hormonale ce pot fi recomandate:

• testosteron total și liber, SHBG - pentru evaluarea excesului de androgeni;
• LH și FSH - pentru aprecierea funcției ovariene;
• DHEAS (dehidroepiandrosteron sulfat) - pentru identificarea unei surse suprarenaliene de androgeni;
• prolactină - pentru excluderea hiperprolactinemiei;
• TSH - pentru excluderea afecțiunilor tiroidiene care pot provoca tulburări menstruale.

Alte investigații:

• ecografie transvaginală, pentru evaluarea aspectului ovarelor și identificarea ovarelor cu aspect polichistic;
• evaluarea ciclului menstrual și a simptomelor clinice, precum menstruațiile neregulate, acneea, hirsutismul sau căderea excesivă a părului.

Diagnosticul se stabilește pe baza criteriilor clinice și paraclinice, după excluderea altor cauze care pot produce simptome similare.

Cum se interpretează rezultatele analizelor

Rezultatele analizelor trebuie interpretate de medic împreună cu simptomele și istoricul medical. Un singur rezultat modificat nu este suficient pentru stabilirea diagnosticului.

Rezultatele pot indica:

• niveluri crescute de androgeni, asociate cu menstruații neregulate și aspect polichistic al ovarelor la ecografie, susțin diagnosticul de sindrom al ovarelor polichistice (PCOS);
• insulină serică crescută, chiar și în prezența unei glicemii normale, poate sugera rezistență la insulină; dacă și glicemia este modificată, riscul de prediabet sau diabet este mai mare;
• medicul corelează rezultatele analizelor de laborator cu examenul clinic, istoricul pacientei și eventualele investigații imagistice, pentru a stabili diagnosticul și planul de tratament.

Interpretarea corectă a analizelor ajută la identificarea precoce a tulburărilor hormonale și metabolice și la alegerea unei terapii personalizate.

Posibile complicații ale PCOS

PCOS este asociat cu un risc crescut de tulburări metabolice și reproductive. Printre acestea se numără:

• rezistența la insulină, prediabetul și diabetul zaharat de tip 2;
• sindromul metabolic, care poate include hipertensiune arterială și valori crescute ale glicemiei, colesterolului și trigliceridelor;
• dificultăți de obținere a sarcinii, asociate în special cu tulburările de ovulație;
• un risc crescut de hiperplazie și cancer endometrial, în special în cazul menstruațiilor foarte rare sau absente.

Evaluarea periodică a statusului glicemic și a factorilor de risc metabolici permite identificarea precoce a acestor probleme și instituirea măsurilor necesare pentru reducerea riscului de complicații pe termen lung.