Histerosalpingografia: tot ce trebuie să ştii despre această procedură

Când este recomandată

Histerosalpingografia este recomandată în diverse scopuri medicale și de diagnostic, legate în principal de sănătatea reproducerii feminine:

• evaluarea infertilității - pentru a verifica dacă trompele uterine sunt deschise și nu sunt blocate, ceea ce este esențial înainte de fertilizarea in vitro; pentru a identifica problemele structurale din cadrul uterului care ar putea afecta fertilitatea, cum ar fi fibroamele, polipii sau malformațiile congenitale;
• pierderi de sarcină recurente - pentru a detecta anomaliile din cavitatea uterină care pot contribui la pierderea repetată a sarcinii, cum ar fi uterul septat, aderențele (sindromul Asherman) sau cicatricile;
• evaluare postchirurgicală;
• anomalii uterine suspectate - cum ar fi uterul bicorn sau unicorn sau aderențele intrauterine ori sinechiile;
• durere pelvină inexplicabilă - pentru a ajuta la diagnosticarea afecțiunilor care ar putea cauza dureri pelvine inexplicabile, potențial legate de anomalii structurale;
• monitorizare după o sarcină extrauterină - pentru a evalua starea trompelor uterine după tratamentul pentru o sarcină ectopică, asigurându-se că nu există blocaje sau leziuni reziduale.

Cum se realizează

Pregătirea pentru histerosalpingografie

Pregătirea adecvată pentru o procedură de histerosalpingografie include:

• programați radiografia (histerosalpingografia) după menstruație, dar înainte de ovulație, de obicei în zilele 7-10 ale ciclului menstrual; acest lucru asigură că nu sunteți însărcinată și oferă cele mai bune condiții de imagistică;
• ameliorarea durerii - luați un analgezic cu aproximativ 30-60 de minute înainte de procedură, pentru a reduce crampele și disconfortul;
• antibiotice - medicul vă poate prescrie antibiotice pe care să le luați înainte și/sau după procedură, pentru a reduce riscul de infecție;
• restricții dietetice - în majoritatea cazurilor, puteți mânca și bea în mod normal înainte de procedură; cu toate acestea, urmați orice instrucțiuni specifice date de medic;
• îmbrăcăminte și articole personale - purtați îmbrăcăminte lejeră, confortabilă în ziua procedurii; este posibil să vi se ceară să îndepărtați bijuteriile și alte obiecte metalice care ar putea interfera cu imagistica cu raze X;
• consimțământ informat - medicul vă va explica procedura, scopul acesteia, beneficiile și riscurile potențiale; va trebui să semnați un formular de consimțământ prin care recunoașteți că ați înțeles și sunteți de acord să vă supuneți histerosalpingografiei;
• pregătirea intestinului - unii medici pot recomanda un laxativ ușor sau o clismă în noaptea dinaintea procedurii, pentru a se asigura că intestinele sunt libere și nu obstrucționează vederea în timpul radiografiei;
• alergiile și istoricul medical - informați medicul dacă aveți alergii cunoscute, în special la iod sau la substanța de contrast; furnizați un istoric medical complet, inclusiv orice medicamente actuale, boli recente sau afecțiuni cronice.

Examinarea propriu-zisă

Vă veți întinde pe spate pe o masă cu raze X, cu genunchii îndoiți și picioarele în stative, similar cu poziția pentru un examen pelvin. Medicul sau radiologul va introduce ușor un speculum în vagin pentru a-l menține deschis și a oferi o vedere clară a colului uterin. Un cateter sau o canulă subțire și flexibilă este introdus cu grijă prin colul uterin în cavitatea uterină. Substanţa de contrast este injectată lent prin cateter în cavitatea uterină. Este posibil să simțiți unele crampe sau disconfort pe măsură ce colorantul este injectat.

Se realizează imagini cu raze X în timp real (fluoroscopie) pentru a vizualiza fluxul de substanță de contrast prin uter și trompele uterine. Sunt captate mai multe imagini cu raze X din unghiuri diferite pentru a examina în detaliu cavitatea uterină și trompele uterine în vederea depistării blocajelor sau anomaliilor.

Odată ce au fost obținute suficiente imagini, speculul și cateterul sunt îndepărtate ușor. Orice soluție antiseptică rămasă este ștearsă și este posibil să vi se pună la dispoziție un tampon sanitar pentru a gestiona orice colorant rezidual sau pete. Este posibil să fiți monitorizată pentru scurt timp pentru orice reacții imediate sau complicații.

Întreaga procedură durează de obicei aproximativ 15-30 de minute. Ulterior, este indicat să evitați raporturile sexuale, tampoanele și dușurile timp de 24-48 de ore, pentru a reduce riscul de infecție. Raportați orice simptome neobișnuite, cum ar fi sângerări abundente, dureri severe, febră sau secreții urât mirositoare.

Posibile complicații

Deși histerosalpingografia este în general sigură, există complicații potențiale, deși acestea sunt relativ rare:

• infecție pelviană;
• reacție alergică;
• leziuni ale uterului sau ale trompelor uterine;
• durere și disconfort;
• sângerare vaginală;
• leșin - unii pacienți pot prezenta o reacție vasovagală, care poate provoca amețeli, greață, transpirație sau leșin în timpul sau la scurt timp după procedură;
• expunerea la radiații.

Alternative la histerosalpingografie

Sonohisterosalpinografia

Sonohisterosalpingografie utilizează imagistica cu ultrasunete combinată cu perfuzia de soluție salină și, uneori, aer sau agenți de contrast, pentru a evalua cavitatea uterină și trompele uterine.

Procedura este programată, de obicei, după menstruație, dar înainte de ovulație (zilele 7-10 ale ciclului menstrual), pentru a se asigura că pacienta nu este însărcinată și pentru a oferi cele mai bune condiții de imagistică.

Sonohisterosalpingografia este mai puțin invazivă decât procedurile chirurgicale precum laparoscopia. Spre deosebire de histerosalpingografie, sonohisterosalpingografia nu implică expunerea la radiații ionizante. De asemenea, oferă o bună evaluare atât a cavității uterine, cât și a trompelor uterine în cadrul unei singure proceduri.

Histeroscopia

Histeroscopia este o procedură minim invazivă care permite vizualizarea directă a interiorului uterului cu ajutorul unui instrument subțire, iluminat, numit histeroscop. Această procedură poate fi diagnostică, pentru a identifica anomalii, sau operativă, pentru a trata afecțiuni din interiorul uterului.

În general, implică mai puțină durere, un timp de recuperare mai scurt și mai puține complicații comparativ cu procedurile chirurgicale mai invazive. De asemenea, poate diagnostica și trata problemele într-o singură procedură, reducând nevoia de intervenții multiple.

Operaţia laparoscopică

Chirurgia laparoscopică pentru examinarea interiorului uterului și trompelor uterine implică utilizarea unui laparoscop - un tub subțire, luminat, cu o cameră - pentru a examina și a opera organele din interiorul abdomenului. Pentru evaluarea și tratamentul fertilității, aceasta poate fi utilizată pentru a evalua și trata afecțiunile care afectează uterul, trompele uterine și ovarele.

Se administrează anestezie generală, astfel încât pacientul este adormit și fără durere în timpul intervenției chirurgicale. Se face o incizie mică (de obicei în jur de 1-2 cm) în apropierea ombilicului, pentru a introduce laparoscopul. Se pot face incizii mici suplimentare în abdomenul inferior, pentru a introduce instrumentele chirurgicale. Abdomenul este umflat cu dioxid de carbon gazos, pentru a crea spațiu pentru ca medicul chirurg să poată vedea și opera organele pelvine.

Laparoscopul este introdus prin incizie, iar camera transmite imagini către un monitor, permițând chirurgului să vizualizeze organele interne.

Pentru evaluarea diagnostică, chirurgul examinează uterul, trompele uterine, ovarele și structurile din jur pentru a depista anomalii precum endometrioza, aderențele, fibroamele, chisturile sau semnele de infecție.

Dacă este necesar, chirurgul poate efectua diverse intervenții, cum ar fi îndepărtarea endometriozei, fibroamelor, chisturilor sau aderențelor, repararea trompelor uterine sau tratarea sarcinii ectopice.

Odată ce examinarea și tratamentele necesare sunt finalizate, instrumentele și laparoscopul sunt îndepărtate, iar gazul este eliberat din abdomen. Micile incizii sunt închise cu suturi sau bandă chirurgicală.

Pacienții sunt monitorizați în sala de recuperare până la dispariția efectelor anesteziei, de obicei timp de câteva ore. Majoritatea pacienților pot pleca acasă în aceeași zi, deși unii pot fi nevoiți să rămână peste noapte sub observație.

Durerea ușoară, crampele și durerea de umăr (din cauza gazului rezidual) sunt frecvente și pot fi gestionate cu analgezice.

Pacienții sunt sfătuiți să evite activitățile extenuante și ridicarea de greutăți timp de câteva zile până la o săptămână.

Operaţia laparoscopică oferă o vedere directă și detaliată a organelor pelvine. Printre beneficiile acestei proceduri se numără şi inciziile mai mici, mai puțină durere postoperatorie și recuperare mai rapidă comparativ cu chirurgia deschisă.