Importanţa zincului în sănătatea organismului uman

Doza recomandată de zinc

Doza alimentară recomandată reprezintă nivelul mediu zilnic suficient pentru a satisface cerințele nutritive ale majorității indivizilor sănătoși.

Copiii mici şi sugarii sunt predispuşi la deficienţa de zinc din cauza necesarului ridicat pe care îl presupune procesul de creştere. Sugarii alăptați exclusiv la sân, de mame care au un aport suficient de zinc, obțin suficient mineral pentru primele luni de viață. După această vârstă, sunt necesare şi alimente complementare care conțin zinc absorbabil, pentru a satisface cerințele organismului.

Necesarul nutrițional crescut din timpul sarcinii și alăptării predispune femeile la deficiență de zinc.

Efectele unei carenţe de zinc

Datorită multitudinii de funcții biochimice de bază pe care le are în celulele corpului, deficienţa de zinc se poate manifesta printr-o gamă variată de semne fiziologice. Aceste simptome variază, în funcție de severitatea afecțiunii, dar afectează cu precădere sistemele:

• epidermic;
• gastrointestinal;
• nervos central;
• imunitar;
• osos;
• reproducător.

Concret, carenţa de zinc determină:

• inapetenţă (lipsa poftei de mâncare);
• tulburări de creştere (anomalii ale scheletului, alterarea sintezei colagenului);
• alopecie (căderea părului);
• întârzierea procesului de vindecare al rănilor;
• hipogonadism (activitate scăzută a glandelor sexuale) şi nanism (afecțiune medicală caracterizează printr-o statură cu mult mai mică decât cea medie) - în cazul unui deficit sever.

Deficiența de zinc este considerată responsabilă pentru mai mult de 10% din decesele cauzate de malarie, peste 14% din decesele cauzate de diaree și aproape 7% din decesele provocate de pneumonie la copiii între şase luni și şase ani.

Carenţa de zinc are, de asemenea, corelații cu anxietatea, depresia, schizofrenia și scleroza multiplă. Zincul are un rol important şi în producerea insulinei la pacienții cu diabet zaharat, dar şi în prevenirea sindromului metabolic.

Numeroase studii susţin utilizarea acestui mineral pentru a îmbunătăți tensiunea arterială, glucoza și nivelurile de colesterol LDL din ser.

Impactul excesului de zinc

Zincul luat în cantități mari poate provoca diaree, crampe abdominale și vărsături, în decurs de trei până la zece ore de la administrarea lui. De obicei, simptomele se ameliorează într-o perioadă scurtă.

Un aport excesiv de zinc poate duce la anemie, deficiență de fier sau deficiență de cupru.

Spray-urile și gelurile nazale care conțin zinc pot avea efecte secundare, cum ar fi pierderea mirosului.

Interacţiuni

În anumite combinaţii, zincul poate avea efecte negative asupra organismului.

Zincul şi unele medicamente

Zincul poate interacţiona cu:

• antibioticele din clasa chinolonelor: se recomandă administrarea la interval de cel puţin o oră între cele două;
• antibioticele din clasa tetraciclinelor: este indicată administrarea zincului la două-patru ore distanţă de antibiotic, pentru a nu influenţa eficacitatea acestuia;
• chimioterapicele;
• penicilaminele: zincul determină scăderi ale absorbţiei şi eficienţei acestora.

Zincul şi interacţiunea lui cu alte elemente

În cazuri rare, zincul poate să genereze stări de vomă, diaree, ameţeală, gust metalic, afecţiuni la nivelul rinichilor şi stomacului.

Consumul de alcool pe perioade lungi poate scădea absorbţia zincului.

Se recomandă administrarea cu prudenţă a zincului la persoanele diabetice şi la pacienţii cu HIV/ SIDA, iar în cazul persoanelor care fac dializă şi la cele cu artrită reumatoidă este indicat un aport suplimentar.