Interviu Dr. Doralisa Burs, cardiolog MedLife: despre hipertensiunea în România, la adulți și tineri

Hipertensiunea la tineri: o realitate îngrijorătoare

În ultimele decenii, harta bolilor cardiovasculare s-a schimbat dramatic. Dacă în trecut problemele de tensiune apăreau după vârsta de 50-60 de ani, astăzi vedem o dublare a numărului de pacienți în ultimele 3-4 decade, cu o incidență tot mai mare în rândul tinerilor. Datele arată că o persoană din șapte cu vârsta între 18 și 24 de ani suferă deja de hipertensiune arterială, iar la grupa de vârstă 35-44 de ani, raportul crește la una din trei persoane.

Principala barieră în tratarea acestor pacienți este convingerea eronată că sunt „prea tineri” pentru a fi bolnavi. Reticența față de tratamentul cronic face ca mulți tineri să ignore recomandările medicale, expunându-se unor pericole imense pe termen lung. „Unul din doi adulți români este hipertensiv. Tinerii acceptă greu tratamentul, dar ar trebui să știe că, netratată, hipertensiunea arterială poate duce la afecțiuni precum infarctul miocardic acut sau accidentul vascular cerebral (AVC)”, avertizează dr. Burs.

Stilul de viață și riscurile asociate sedentarismului

Indiferent de vârstă sau de gradul hipertensiunii, dr. Burs subliniază că modificările stilului de viață rămân fundamentale. Printre cele esențiale se numără renunțarea la fumat, gestionarea stresului, menținerea greutății corporale optime și adoptarea unei diete echilibrate. Scăderea în greutate, în mod deosebit, este extrem de importantă. „Uneori, dacă pacienții scad în greutate, nici nu mai e nevoie de tratament, pentru că au rezolvat problema principală. Vin tineri cu 90-100 kg și tensiune arterială mare. Dacă slăbesc măcar 10-20 kg și nu există cauze secundare, tensiunea scade.”

În ceea ce privește activitatea fizică, tipul acesteia contează enorm. În timp ce activitățile „cardio” (înot, alergare ușoară, bicicletă) sunt recomandate timp de cel puțin 30 de minute, de 3-5 ori pe săptămână, antrenamentele de forță pot face mai mult rău decât bine unui hipertensiv. Ridicarea greutăților mari crește rezistența vasculară din cauza contracției musculare intense, punând o presiune suplimentară pe artere.

Hipercolesterolemia familială și afecțiunile cardiovasculare cu componentă genetică

Pe lângă hipertensiune, dr. Burs se confruntă frecvent în cabinet cu dislipidemii și afecțiuni cardiace cu substrat genetic. Hipercolesterolemia familială — o tulburare ereditară care afectează aproximativ 1 din 250 de persoane — se caracterizează prin niveluri ridicate ale colesterolului LDL din cauza unei anomalii genetice, nu din cauza alimentației. Semnele vizibile ale acestei afecțiuni pot fi xantoamele și xantelasmele — depozite de grăsime la nivelul tendoanelor sau pleoapelor. „Dacă vedem un tânăr cu LDL de peste 190 mg/dl, îl trimitem la testare pentru hipercolesterolemie familială”, spune medicul. „Tratamentul de bază este cel cu statine, iar dacă nu tolerează statinele, trecem la alte clase de medicamente”, mai precizează dr. Burs. 

Cardiomiopatiile — suferintele mușchiului inimii — sunt o altă categorie frecvent întâlnită. Cele dilatative provoacă oboseală rapidă, dificultăți de respirație și dureri în piept, iar cele hipertrofice se manifestă prin palpității și pierderea stării de conștiență. Tratamentele diferă semnificativ: cardiomiopatia dilativă se tratează ca insuficiența cardiacă, în timp ce cea hipertrofică presupune tratament specific și, uneori, intervenție chirurgicală.

„Dacă pacientul e în clasa IV NYHA (n.r. cel mai sever stadiu al insuficienței cardiace), efortul e contraindicat. Dacă e în clasa a II-a, e indicată mișcarea, dar nu intensă – plimbări, poate mersul ușor cu bicicleta, nu efortul cardio”, explică medicul.

Ce facem când prevenția eșuează?

Din păcate, mulți pacienți ajung la medic abia în ultimul moment, când simptomele unui infarct sunt deja instalate. Durerea în piept care persistă este un semnal de alarmă care ar trebui să trimită pe oricine direct la urgențe. „Vin după două-trei zile de dureri retrosternale, când infarctul deja s-a instituit”, spune dr. Doralisa Burs. „Au modificări electrocardiografice și ecocardiografice tipice de infarct, așa că îi trimitem de urgență pentru tratament și stentare coronariană.”

În astfel de cazuri, procedura salvatoare este stentarea – o intervenție minim invazivă care redeschide vasele blocate. Procedura de stentare nu trebuie să sperie pacienții: se efectuează sub anestezie locală, prin artera radială (la nivelul mâinii) sau femurală (la nivelul piciorului), cu ajutorul unui cateter prin care se injectează substanță de contrast și se montează un stent — un mic cilindru metalic care menține vasul deschis și restabilește fluxul sanguin normal.

Pentru a nu ajunge la această urgență, dr. Burs recomandă consultații cardiologice preventive regulate: bărbații de peste 45 de ani ar trebui să facă un control anual, iar femeile — la intrarea la menopauza, în jurul vârstei de 50 de ani.